2,283 matches
-
a politicianului demagog este ipostaziată diversificat, dar păstrând ingredientele de bază, în comediile lui Tudor Mușatescu și ale lui Liviu Rebreanu. Umorul și compasiunea, predominante în prima parte a piesei Titanic Vals, în care Spirache este "un Cănuță deprins a răbda toate mizeriile existenței mic-burgheze din România Mare"94, sunt substituite în cea de-a doua parte de satira amară, prilejuită firesc de posibilitatea plonjării într-o altă sferă socială prin politică. Spirache Necșulescu este, însă, un politician atipic: Chiriachița: Fă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
priviri cu înțeles, cu Anton și cu bătrânul Toma, care au priceput că despica vreo amintire scumpă inimii ei. Tăcea cufundată în bucuria, durerea și suferința ei. Deodată, se întunecă, mistuita de gânduri. „Am păcătuit amarnic, și nu mai pot răbda păcatul din mine... trebuie să-l deșert...“ își zise ea în gând. „Nu îndrăznesc, mi-e groază de mine singură, își continuă ea gândul, și iadul are să se înspăimânte de mine, îi prea mare... Il simt în mine, ca pe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
arta iconografiei, primiseră o comandă undeva la o mănăstire prin sudul Moldovei, meșterul și-a luat ucenicii cu el, dar după ce-au isprăvit acolo s-au reîntors la vechile îndeletniciri, la Botoșani, la spălatul copiilor, la țesălatul cailor, nemaiputând răbda Vasile fuge la Iași în toamna aceea, trece cu greu peste iarnă, tocmindu-se pe la oameni pe mâncare și adăpost și primăvara revine la meșterul Dumitrache, care, după multe stăruinți, îi dă lui Vasile hârtie cum că a deprins meștelugul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
s-ar fi putut altfel, dar modul în care a pus culorile, desenul, compoziția, în comisie, sigur, vor fi specialiști care, Părintele Ioan nu se mai ridică din pat de câteva zile, tușește întruna și pieptul lui nu mai poate răbda tusea ascuțită ce-i chinuie plămânii, nu mai poate respira, respiră sânge, Comisia va fi formată, Daniel, din doi preoți, doi specialiști în arta religioasă și un restaurator de frescă, mi-a venit astăzi confirmarea lor, eu nu voi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
un deget. — Ați nimerit din prima, domnule Erou Local al Poliției. — Gary, imediat ce te depășesc În grad, te trimit acolo, arătă el spre zăpadă, să bați iar străzile. Gary Îi făcu semn cu ochiul. — Și până atunci, trebuie să mă rabzi. Un biscuite? Îi Întinse un pachet de Kit Kat și, fără să vrea, Logan zâmbi. Și luă unul. — Și ce mai zice domnul Miller? Gary Își umflă pieptul, desfăcu ziarul și citi cu voce tare, pe cel mai bun ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Budapesta și Îi nimicesc pe contrarevoluționari. Poporul maghiar suferă. Din această cauză poporul român alături de alte popoare Îl ajută cu alimente și cu haine. Au apărut și cărți În legătură cu evenimentele din Republica Populară Ungară. Cărți cu poze. În poze, oamenii rabdă de foame și de frig. Alții sunt spânzurați sau Împușcați. Multe case din Budapesta ard, dar le sting pompierii. Tramvaiele sunt răsturnate de pe șine. Toate aceste lucruri le-au făcut contrarevoluționarii ajutați de imperialiști. În timp ce tai lemne În pivniță te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Atunci, puneți hainele În cabină și primiți o fisă de fier cu număr, pe care tata o prinde la șold de șireturile slipului. Când vă Îmbrăcați, spre seară, sandalele te Înțeapă din cauza nisipului de pe picioare. Astăzi n-ai mai putut răbda din pricina căldurii și a așteptării zadarnice până se găsesc bani pentru biletul de tren, ești În picioarele goale, e zi de lucru și deja ești Înnebunit de foame. În mulțimea asta care mănâncă brânză, pui fripți, mititei, cașcaval, ouă fierte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pește servit cu un sos acrișor, creveți și ouă de rață pregătite special, având un miros Înțepător. Înainte de a fi servite, ele sunt ținute mult timp Într-o soluție de var, sare și cenușă. De o lună și jumătate, practic, răbdați de foame. În casă nu mai vine salariul. Tatăl zace undeva Într-un spital, nedumerit Încă de brusca schimbare din viața lui. A fost trecut În rezervă pe motiv de boală. Dobândită În timpul și din cauza serviciului. Astăzi este prima ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Voitec. Și când colo, ăsta cu părul cârlionțat și buze groase, Ceaușescu. Nu prea Îți convine Ceaușescu pentru că nu ai auzit nimic despre el, dar o să te obișnuiești și mănânci Încet orezul cu lapte În amintirea foamei pe care ai răbdat-o ieri la coadă și te tot zgâiești când arată grupuri de oameni, doar, doar, o să-l vezi pe tatăl tău la televizor, Însă degeaba. Nu-l vezi. Doamne, ce foame ți-a fost ieri. La cinematograful Înfrățirea Între popoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
vreo jumătate de oră sus la cucurigu lângă scara liftului și scapi netuns. Te vor tunde abia În luna februarie, Într-o dimineață geroasă În curtea cazărmii militare 01483, undeva pe lângă Cluj, căci tatăl tău nu te-a mai putut răbda crai de Magheru și cu anasâna te trimite la oaste. Să-ți iasă din cap pletele și ghitările electrice și ceaiurile. Și, pentru o vreme, Îți cam ies. Departe, În Marea Nordului, postul de radio pirat Veronica Își continuă transmisiunile. Formația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
la inspecția comercială de stat, ca să zaci Într-un depozit de teniși, pantofi de fotbal cu crampoane, pantofi de atletism cu cuie, mingi de toate felurile, de la mingi medicinale la mingi de ping-pong, caiace, vâsle, fileuri, camere de semicursiere. Ai răbdat doar două săptămâni În putoarea asta de cauciuc neîncălțat și lacuri adormitoare și, neavând nici un pic de răbdare, ți-ai dat demisia, cu toate că leafa crescuse de la 775 la 1100 de lei pe lună, dar numai ideea de a da zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de viață. Stela cu frica și grija celor doi lupi tineri, copiii lor, atenți la tot ce zboară. Ah, poeții ăștia care „condamnă” țara la Înapoiere, la pierderea independenței, afectând viitorul țării și al poporului. Cum nu vor ei să rabde de foame. Cum vor ei să consume totul. Să ardă până la capăt. Până la capăt va arde și râsul plin de viață al lui Aurel. Urletele lui disperate, pot fi și invenție și literatură și cruntă realitate. Soția lui pierzându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
toată noaptea. Perechea luase un tren care plecase la căderea serii, la foarte scurt timp după ultima întrevedere a lui Augusto cu logodnica lui. Și-acum ce facem? - zise doamna Ermelinda. — Ce să facem, doamnă - răspunse Augusto -, altceva decât să răbdăm! — E o mârșăvie - exclamă don Fermín -; comportările astea nu trebuie să rămână fără o pedeapsă exemplară! — Tocmai dumneavoastră, don Fermín, dumneavoastră, anarhistul? — Și ce-are a face? Nu așa se procedează. Nu poți înșela pe cineva în halul ăsta! — Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mai mulți flăcăi din Rye luau trenul spre Hastings pentru a se Înrola În Batalionul 55 al Gărzii Regale din Sussex, Burgess continuă să sufere trist În tăcere, văzându-și de Îndatoriri la Lamb House, până nu mai putu să rabde și Îi spuse dlui James că dorește să plece pe front. — Și ce crezi c-a zis bătrânul filfizon? George clătină din cap, cu mirare prefăcută. — Ei bine, nici c-ar fi putut fi mai Încântat. Nu c-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
viața de zi cu zi, suspină ea. Henry o măsură atent, căutând o cât de mică intenție ironică, dar expresia de pe chipul ei era de o sinceritate transparentă. 5 După ce gustase din vinul amețitor al succesului la Southport, Henry nu răbdă să stea departe mai mult de câteva zile odată de piesa care Își Începuse turneul În Midlands. O văzu la Wolverhampton, la Leamington și la Stratford-on-Avon, unde fu recunoscut În sală și convins să urce pe scenă și facă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
accentul să se lenevească sau de a introduce contribuții proprii, neautorizate. Oricum, era inutil să stea acasă, prefăcându-se că lucrează. Gândurile Îi erau acaparate de piesă. Uneori, Compton se arăta iritat de comentariile și Întreruperile lui, dar actorii le răbdau cu bunăvoință. Și-i făcuse prieteni aducând de-ale gurii. Șocat să constate că repetițiile durau de la zece dimineața până la patru după-amiaza fără nimic de mâncare și simțind el Însuși mușcătura foamei În astfel de ocazii, aranjă ca dna Smith
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cenușiu și iernile reci ale Angliei o făceau mai sensibilă la depresii și că, din toate colțurile lumii pe care le vizitase, Veneția Îi satisfăcea În cea mai mare măsură simțurile și Îi calma spiritul. Își amânase mutarea și mai răbdase Încă o iarnă englezească pentru a Încheia romanul la care lucra de mai mulți ani, Horace Chase. Acum, că acesta era terminat și Începuse să fie publicat În foileton de Harper’s, nu mai avea nimic care să o rețină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
practicant, firma lui Göbel mă atrăgea și din alt motiv: în afara salariului lunar, ridicol, de o sută de mărci - la fel de meschin îl plătea și starostele calfelor pe ucenicul Oskar -, mi s-a promis, mie, cel atât de experimentat în a răbda de foame, de două ori pe săptămână, o supă de legume cu carne, cu supliment garantat. În casa aflată în imediata vecinătate a atelierului, nevasta lui Göbel gătea supele asezonate cu fel de fel de condimente. Pe ea am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și trupul mi-e străin Departe în vecie e-un chip ce-a dus gândirea Din prea multă iubire un înger e hain. Privește cum mă zbat prin noroaie și furtuni Și-n nopți de grea durere sunt condamnat să rabd, Corola de iubire în patul meu de ASTRE și genuni E o taină arsă-n zile de un APUS prea cald. Când voi muri, nu știu, se pare că mi-e trist, Că am rămas o ploaie de voci cutremurate
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
uit pe el, văd o femeie dezbrăcată și 1991 și cînd colo e 1946 sau 1988. Ce frumoase erau corurile patriotice de odinioară. Și Înc-un citat, trebuie să-l dau, deși mi se zgîlție penița: „Oare de ce-o fi răbdat poporul atîtea privațiuni și a reușit În cele din urmă să-și plătească toate datoriile externe?” Aici vederea mi se năclăiește. Chiar, oare de ce. „Pentru că vedea că se construiește mult și bine. Pentru că vedea că țara devine din ce În ce mai frumoasă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bună - când a vrut cu tot dinadinsul să dovedească lumii că poate trăi și singură. Dar n-a făcut-o tot din orgoliu? Uite, în relația cu bărbatu-său, crede că a greșit, nu trebuia să se despartă. Adică să rabde, să-l înfrângă și pe urmă să continue cum o duseseră înainte. Dar toate astea îi par dintr-odată mărunțișuri, în clipa asta a vieții ei, privește lucrurile în alt fel. Adică: n-ar fi ajuns tot în punctul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să facem altceva decât îi trecea lui prin cap. Îmi zicea tot timpul: mama nu face cutare lucru așa, ci în felul cutare, mama n-ar fi de acord cu chestia asta. De nu știu câte ori pe zi. N-am mai răbdat. Într-o zi i-am spus: atunci cară-te la maică-ta, să-ți facă ea ce e bine și să te îngrijească și să-ți crească plozii! M-a pocnit. Prima oară. Am strâns din dinți, mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și de el. „Ne chemase parcă vrând să ne mai vadă și parcă știind ce se petrece cu el curând. Sunt convins că știa pentru că lucrurile astea se simt și dacă ai puterea să le recunoști și înțelegi, pot fi răbdate ca oricare alt lucru. Asta cred și poate și el credea, în orice caz mie îmi place să cred că el credea. După vreo câteva zile s-a simțit rău și au reînceput durerile, i se tulbura privirea, amețea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
grup să viziteze orașul sau să facă nu știu ce forme când are oameni plătiți pentru asta. Ne dă peste cap programul, trebuie să preluăm și partea ei și e greu. Îmi pleznește capul la sfârșitul fiecărei zile. N-am mai putut răbda și m-am certat cu el.“ „Cum adică te-ai certat?“ „I-am spus verde în față tot ce-ți zic ție acum.“ „Ești nebună“, a zis el. „Cum nebună? Adică să-l las să mă calce în picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
În venă stînd pe toaletă. Unde-s droguri sînt și traficanți. Ăștia de felul lor devin paranoici cînd le rămîi dator fie și-un bănuț. Îi vezi În față la discotecă În fiecare seară... Mă uimește Frank că i-a răbdat acolo atîta vreme. Paula se Întoarse spre mine Încruntată, surprinsă să mă audă pentru prima dată criticîndu-mi fățiș fratele. — Frank conducea un club de succes. În plus, era infinit de tolerant În toate privințele. — Și eu sînt. Paula, nu fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]