3,042 matches
-
pe o muchie de pat. Erau numai ei. Doar cu Veterinara nu putuse să facă în așa fel încât să rămână o clipă singuri. Ești mai bine? întrebă gazda. — Fii sigur că sunt și, mai mult, mă bucur că ai răgazul să vii să te uiți cum m-am instalat... Ai văzut? Am schimbat tablourile. Godun mișcă ochii lui mici și rotunzi de-a latul peretelui. — Mda... Parcă văd ceva. Doar nu crezi că mă interesează ca ramele să rămână la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu zilele lui Omar. Cu atât mai puțin erau tată și fiu, ci exact așa: două fețe de pe continente vecine. Godun, care ajunsese primar și își terminase mandatul, se lupta pentru Camera Deputaților, iar atunci când avea câte-un strop de răgaz, încerca să-l îmbărbăteze în stilul lui: — Ai strâns bani... Lucrurile se vor mișca și la voi, acolo. Fiu-tău o să poată să vină și-o să știi pentru ce ai muncit. Zău, Homare, o să fie și bine, omule!... Era bine
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
În numele lui Allah, Milostiv și Atotputernic, eu, Seyed Mahmoud Sharoudi, umil avocat al dreptății, vă întreb și vă rog: o iertați pe Shahla Jahed? Nu ea a ucis-o pe ruda voastră și, dacă mi s-ar fi dat putința, răgazul să vă arăt, chiar ați fi avut adevărul în fața ochilor. Se lăsă o tăcere grea ca sfârșitul și Seyed Sharoudi le vorbi din nou: — Oameni milostivi, vă implor și întreb pentru ultima dată: o iertați pe Shahla Jahed? N-o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fair play (deschid ochii mari), ori de excitație (spectatorii la fotbal), ori de mimică (privirea de dormitor). Orientarea privirii poate să însemne și un dispreț, și atenție, și nestatornicie, însă pupilele mărite înseamnă atenție. Mulți privesc mâinile în clipele de răgaz. Ținuta mâinii poate fi intenționată sau nu: oratorii, care fac gesturi largi, exagerează. Acțiunile de tranziție arată nerăbdarea, (fumatul), ori altele distrag atenția (atingerea obiectelor): încrucișarea brațului (ascultare distantă), așezarea mâinilor în poală (pentru a păstra distanța), lovirea aerului cu
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
sunt în stare Ca să te privesc, Că de-a ta strigare Văz că-nnebunesc. Și tu cuculeț, Păsăruică sură, Dulce cântăreț Care inimi fură, Ajungă-ți cântarea, Că m-ai fermecat; Caută-ți mâncarea, Destul ai cântat, Și mai dă răgaz Ș-altor păsărele Tot spre mângâiere Să cânte și ele. 8 Toată ziua eu te văz, Noaptea prin somn te visez, Întind mâna să te - apuc Mi se pare un năluc. 391 {EminescuOpVI 392} Dimineața când mă scol Tot cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mi s-a mai permis să revin în apartamentul meu la timp pentru a asculta pronunțarea sentinței. Dacă oamenii cunosc topografia Arsenalelor, cu siguranță că-și dau seama că cele trei ore pe care le am la îndemînă sînt un răgaz suficient pentru fuga mea. ― Adică vrei să spui că ai de gînd să rămîi? îl întrebă cu asprime consilierul Peter Cadron. Pe Hedrock iarăși îl copleși senzația de răceală și înțepeneală. Cînd vorbi din nou, vocea lui avea un ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
un răstimp ce i se păru interminabil i se explica ceva unei persoane nevăzute. Atît de tare se prelungi scena, încît pînă la urmă Hedrock rămase cu dinții și pumnii încleștați. Scoase un oftat de ușurare cînd luă sfîrșit acest răgaz de tăcere și cînd Peter Cadron spuse: ― Raportăm cu regret că Negatistul, Edward Gonish, consideră că nu sînt destui factori cunoscuți lui ca să-i ofere vreun fir conducător. Așadar ne rămîne o singură cale logică și deci dorim să punem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
CONDAMNARE LA MOARTE. DE FAPT, CHESTIUNEA DACĂ RĂMÎNE SAU NU PÎNĂ LA ORA PRÎNZULUI FUSESE DECISĂ DE ALȚII, NU DE EL. EVENIMENTUL SURVENISE ȘI-L LUASE PE NEPREGĂTITE TOCMAI CÎND LE SPUNEA MEMBRILOR CONSILIULUI CĂ MAI ARE O ORĂ DE RĂGAZ. REALITATEA POZIȚIEI LUI SE CLARIFICĂ PE PARCURSUL DRUMULUI PE CARE-L STRĂBĂTU PRINTRE ȘIRURI DE SOLDAȚI POSTAȚI PE TOATE CORIDOARELE CARE DUCEAU LA SUFRAGERIA REGALĂ; ȘI ACEASTĂ REALITATE INDICA RĂMÎNEREA LUI ACOLO. ERA ATÎT DE DEFINITIVĂ ÎNCÎT HEDROCK SE OPRI ÎN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
AUTOAVIONUL LUI ERA ECHIPAT CU DETECTORI EXTREM DE SENSIBILI ȘI DACĂ AR FI EXISTAT VREO NAVĂ DE RĂZBOI A ARSENALELOR PLUTIND NEVĂZUTĂ PRIN NEGURILE ALBĂSTRUI, PE UNDEVA PE DEASUPRA ORAȘULUI, DETECTOARELE AR FI DESCOPERIT-O. CA ATARE, SOCOTI CĂ AR AVEA UN RĂGAZ DE CIRCA CINCI MINUTE, ȚINÎND SEAMA DE ACCELERAREA ȘI DECELERAREA UNEI NAVE COSMICE ÎN ATMOSFERĂ, APROAPE DE SUPRAFAȚA PĂMÎNTULUI. HEDROCK ÎȘI COBORÎ APARATUL LÎNGĂ ARSENAL ȘI SE UITĂ LA CEAS. TRECUSERĂ 23 DE MINUTE DE CÎND ÎNTRERUPSESE COMUNICAREA PRIN ECRANUL ELECTRIC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
FI TRECUT PROBABIL FĂRĂ INCIDENTE. DAR DIN NEFERICIRE FUSESE OBSERVAT UN NECUNOSCUT URCÎNDU-SE LA BORD. CÎND ZEYDEL AVEA SĂ-I RAPORTEZE ACEST ELEMENT INNELDEI, EA AVEA SĂ DEVINĂ SUSPICIOASĂ. S-AR PUTEA SĂ-I ACORDE LUI GREER UN MIC RĂGAZ PENTRU A-I CONTACTA PE AGENȚII EI ȘI A LE EXPLICA CE S-A ÎNTÎMPLAT. DAR N-AVEA SĂ AȘTEPTE PREA MULT. POATE CĂ FĂCUSE DEJA MAI MULTE ÎNCERCĂRI DE A STABILI LEGĂTURA CU GREER. HEDROCK SE AȘEZĂ LA PUPITRUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
spuse: ― Acceptăm întârzierea, dar numai pînă la ora douăsprezece. Apucă-te de treabă și lasă teleecranul deschis; nu și placa video, bineînțeles, doar comunicarea acustică ― și paralizează la timp motoarele acelea propulsoare! ― Voi încerca, Maiestate, șopti Hedrock. Mai cîștigase un răgaz de o oră. Reveni la sarcina lui delicată de a adapta un motor atomic la condițiile de funcționare. În instrumentele strălucitoare de metal cu care lucra își vedea din cînd în cînd fața transpirată. Se simți încordat și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
făcătorilor de fără delegi, cei din ale căror minți și suflete inocența și omenia le-au fost izgonite de răutate, cruzime, indiferență și nemilă, venite de nu se știe unde, dar preAșades întâlnite preintre unii semeni ai noștri. Cui vAșavea răgazul să-i parcurgă gândurile încredințate șșcolii de hârtie, îi va fi lesne să în țeleagă de ce autorul nu a reușit să facă o pașiune din activitatea de lucrător al M.I., precum el însuși mărturisește, ci doar o obligație profeșională, dar
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
solitar, ofițerul îi înmânase o carte de Turgheniev, ca și cum l-ar fi făcut părtaș la un secret al vieții sale. Sceptic, Corto îi acceptase darul cu gândul că nu o va citi cu adevărat niciodată. Destinul îi oferise însă un răgaz și pe un vas care îl ducea către coastele Africii, Corto citise volumul oferit de emigrant. Un cuib de nobili : ceva din proza lui Turgheniev îi amintea de lentoarea hipnotică a tangoului. Sunetul textului i se impregnase în memorie și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
o zi fără să-i înveninez viața și fără să-l exasperez. Cred că am fost pentru el mai mult decât o povară. Bănuiesc că am fost tragedia lui. Mai ales că-mi făceam treaba metodic, nu-i dădeam nici un răgaz și nici o speranță și nu m-am lăsat până ce n-am simțit că răceala tatei, apoi antipatia lui s-au schimbat în ură. Își aranjase viața destul de bine, cu gloria se descurca, iar eu îi stricam reputația; era peste puterile
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
rog să fiți atât de bun să mă așteptați", porni spre ușă, se răzgândi și se întoarse după câțiva pași ca să se aplece din nou spre mine. "Vă grăbiți cumva? Vai, cât de recunoscător vă sânt că-mi dați acest răgaz, domnule" și se îndreptă, de data aceasta mai hotărât, spre ușă; o deschise, inspectă din reflex împrejurimile și se prelinse pe coridor. Eram intrigat. Când Arhivarul se întoarse, îmi mulțumi încă o dată. ― Vă sânt recunoscător că m-ați așteptat, domnule
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de atât de mulți dintre concetățenii noștri. Trenurile, care în timpul zilei au intrat în orașul nostru nu erau mai puțin încărcate decât acelea care au ieșit. Fiecare își reținuse un loc pentru ziua aceea în cursul celor două săptămâni de răgaz, tremurând ca nu cumva să nu fie anulată în ultima clipă hotărârea prefectorală. Unii călători care veneau spre oraș nu erau, de altfel, cu totul dezbărați de teamă, căci dacă cunoșteau ei în general soarta celor apropiați lor, nu știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
săi și a trebuit să dea și el rândul altui ins devenit proprietar al prăvăliei, ajungându-se pe vremea comunismului la magazinul sătesc al comerțului socialist de tristă amintire. După ce eu am plecat la Școala Normală, nu prea am avut răgazul de a-mi aminti de acest om cu originalitatea și pitorescul lui care, ca orice om a trebuit și el să părăsească cu regret lumea în general și lumea în particular, a satului în care a trăit cu folos reciproc
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
adevărată regăsire, după ani de despărțire! Apoi momentele petrecute împreună în acele memorabile zile, după care, fiecare pe drumul său... Atunci nu știam că vei ajunge în îndepărtata Canadă, primitoare pentru persoane cu o superioară calificare profesională. În momente de răgaz când și când mă uit la fotografiile făcute în mai 1992 pe Esplanada din fața Turnului Eiffel, alături de Mariana și de micuța Alexandra, astăzi o sârguincioasă studentă ce-și clădește cu încredere viitorul... Anul trecut studia la Roma, anul acesta la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
jumătate cum și pe jumătate de ce. Așa că spune-mi de ce. Maggie se uită la acest bărbat care se făcea comod în scaun și se relaxa acum pentru prima oară de când se cunoscuseră. Era conștientă că acesta era un fel de răgaz pentru el, o pauză de la doliu, un prilej de ușurare după greutatea pe care o purtase pe umeri în ultimele patru zile. Știa că e o stare trecătoare, că e imposibil să dureze. Cu toate astea nu se putea abține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
multe riscuri, dar și cu oportunități. Avertismentele străvechi dăinuie etern în experiența ființei umane. Și mărul din Grădina Edenului și relele încătușate în Cutia Pandorei simbolizează faptul că întotdeauna curiozitatea umană va fi însoțită de riscuri uriașe în căutarea fără de răgaz a izvorului cunoașterii, în special a celor mai valoroase și posibil periculoase „cunoștințe interzise.” Aceste povești mai vorbesc despre lupta pentru libertate dintre individ și societate, pe care am imortalizat-o în această carte. Filmul The Matrix, o actualizare mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
surprinderea ei, brânza era foarte bună, moale și sărată, Întocmai cum Îi plăcea ai. Fiindcă Îi era greu să se lamenteze și să savureze mâncarea În același timp, a tăcut o clipă și a mestecat nervos. Profitând de acel scurt răgaz, mătușa Banu s-a lansat Într-o poveste moralizatoare, așa cum făcea Întotdeauna În momentele dificile. Le-a spus povestea unui om care s-a hotărât să călătorească În jurul lumii În Încercarea de a scăpa de propria moarte. La nord și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o creangă, povestea n-o să țină mult timp“. Însă spirite alese au spus-o și au tot răspus-o: noțiunea de durată nu e esențială pentru fericire. De cinci ani, François știa și el cîte ceva despre asta. Avusese, de altfel, răgazul să confirme că neliniștea este esențială pentru fericirea ființei umane, așa cum remarcaseră Înaintea lui aceleași spirite alese. Alții, În locul lui, ar fi căzut deja pradă depresiei sau uneia din varietățile psihozei delirante cronice. Nu ajunsese pînă acolo, nu-și pierduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
frumoasă mostră de halucinație auditivă. De ce oare se spunea „Încăpățînat ca un catîr“ În loc să se spună „Încăpățînat ca un ceas deșteptător“? Acționă un buton care Îi mai dădea dreptul la Încă cinci minute de tihnă. Cinci minute! Ajunsese să șterpelească răgazuri: asta era toată viața lui... Ce se petrecuse oare ieri seară ca să se simtă atît de bolnav În dimineața asta? Problemele lui nu datau de ieri, de alaltăieri. Luase cina la niște prieteni care, abia Întorși din vacanță, Îi dăduseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
coborîse În Infern. Ne-a povestit mai apoi adesea cum se petrecuseră lucrurile : „Am spus o rugăciune și am intrat“. A cîștigat Într-un ceas suma care Îi lipsea și s-a Întors cam pe la miezul nopții. Episcopul Îi lăsase răgaz cîteva zile. Mama, care se temuse de un accident văzînd că nu se Întoarce la cină, i-a trezit pe copii ca să le dea vestea cea bună: puteau cumpăra casa! Ne-o oferea Providența! Tata a murit fără să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
-și să-l trezească pe Jean-Jacques, inginerul meu de sunet, care a venit să mă ia de acasă trei sferturi de oră mai tîrziu. Delphine a făgăduit să vină și ea a doua sau a treia zi, cît să aibă răgazul să le lase În grija unor prieteni pe cele două fete ale noastre pe care le socoteam prea mici ca să le luăm cu noi. Acolo, nimeni nu se va putea ocupa de ele. În timpul călătoriei, am Încercat să-mi distrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]