3,048 matches
-
Mașinăriilor sale ale-amăgirii: pentru ca-nverigate lanțuri să poată să pătrundă Nesilite în rîndurile războiului: pentru că sfredele, cîrlige Să poată să lucreze după cum li-e formă printr-o cruzime înnăscuta. El întocmi și aspre instrumente de cîntat Că sufletul să-l răscolească și la pierzanie să-l ducă, sau ca s-ațîțe 135 Spiritele vieții, să strice facultățile simțirii Spre-a lor pierzare, de astfel ar putea cumva să-ndepărteze Deznădejdea-i, chiar dacă prețu-ar fi tot ce respiră. Astfel în templul Soarelui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
țîțîni/ De aur, ca să-i lase slobod drumul/ Ieșirii Împăratului Măririi,/ În Duhul lui și în Cuvîntul lui/ Pornind acum noi lumi să făurească./ Stăteau pe țărmul Cerului, văzînd/ Sub ei Abisul nehotărnicit,/ Întunecat și furtunos că marea,/ Pustiu, sălbatic, răscolit de vînturi/ Dezlănțuite pînă-n măruntaie,/ Noian de valuri îmbulzind, cît munții,/ Tăria Cerului să o asalte,/ Că miezu-i să-l amestece cu polii./ Și se rosti atoatefăcătorul/ Cuvînt: "Tăcere, valuri turburate!/ Tu, hau nemărginit, te potolește![...]" Și nu statu ci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
să-i prevină că sosește Ford. Falstaff este forțat să se ascundă în spatele unui paravan. Apare Meg care îi anunță că Ford este în drum spre casă împreună cu un grup de oameni care scandează răzbunare. Intra Ford care începe să răscolească peste tot în căutarea lui Falstaff. El cere să fie răsturnat chiar și conținutul unui cufăr cu lenjerie. În timp ce Ford își extinde căutările afară din cameră, femeile îl obligă pe Șir John să se ascundă în cufăr, printre rufele murdare
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
continuarea Întrevederii, În forul interior al celor care au participat la Întâlnire, și că decantările care urmează sunt mai valoroase decât gesticulațiile consumate aievea. Nu ceea ce se spune fățiș, ci consecințele unei Întrevederi contează (fiindcă te pune pe gânduri, te răscolește, te schimbă etc.). O bună Întâlnire te afectează puțin, te scoate din indiferență, poate declanșa și o anumită criză, o schimbare chiar de profunzime. Detașarea de concretețea celui cu care te-ai Întâlnit, de circumstanțele de tot felul, te poate
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
care Îi descrie veșmintele În scrisoarea intitulată Generalul Coletti la 1835 și expediată lui Alecsandri În 1881 lasă să se Întrevadă ceva din șicul parizian. Iată-l transpus În savuroasa frazare a lui Ghica: Coletti e „cam muchelef la haine”. Răscolind dicționarele, observăm că muchelef explodează Într-o arteziană de sinonime: „elegant”, „spilcuit”, „aranjat”, „cochet”, „dichisit”, „fercheș”, „ferchezuit”. Toate extrem de potrivite unui dandy de pe malurile Senei, ce poartă „venghercă de postav negru cu brandenburguri și cu chiostecuri, pantaloni nohutii largi de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Aurelian trebuise să lase ca pradă goților Dacia, periculoasa cucerire a lui Traian. Înainte de aceasta însă și în regiunile mai puțin amenințate, trebuie să fi predominat aici o foarte însemnată cultură romană, ale cărei urme asupra acestui pământ cu totul răscolit de rătăcirea (migrația) popoarelor n-au putut fi șterse și, de exemplu, se recunosc încă în limba romanică a valahilor". În sfârșit, pentru L. Homo, biograf al lui Aurelian, evacuarea Daciei, la anul 275, nu putea fi integrală: au rămas
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
verosimilitate. Din repertoriul dramatic original, ignorându-l cu intenție pe V. Alecsandri, selectează doar piesa Răzvan și Vidra a lui B.P. Hasdeu. Față de actor, se situează pe o poziție ambiguă: când îi cere o febrilitate de posedat, în stare să răscolească mulțimea de spectatori, când, în spiritul lui Diderot, postulează că un interpret trebuie să evolueze cât mai detașat de personajul său, să aibă, cu alte cuvinte, „simțirea simțirii”. Oscilația, și nu e singura, se explică nu numai prin umoarea de
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
un sens ascendent, ca aspirație a pământului spre cer, a întunericului spre lumină. Personajul liric însuși se conturează ca un element al acestui cadru general - materie și energie, copac și vietate, crescut cu toate celelalte ale firii și ale satului. Răscolit de soare și de seve, de impulsuri sălbatice sau de neliniști și dorințe nedeslușite, acesta debordează de bucuria de a trăi, de vitalitate, de setea împlinirii, extrapolându-și trăirile, într-o frenetică celebrare a forțelor telurice. Erosul, abia presimțit, abia
CIUREZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286287_a_287616]
-
nu a făcut decât să sporească atenția noastră. - A murit subit, în palatul Élysée. În brațele iubitei lui Marguerite Steinheil... Fraza aceea a pus capăt copilăriei mele. „A murit în brațele iubitei lui...” Frumusețea tragică a acelor cuvinte m-a răscolit. O întreagă lume, cu totul nouă, a dat năvală asupra mea. De altfel, revelația aceea m-a frapat înainte de toate prin decorul ei: scena amoroasă și mortală se desfășurase la Élysée! În patul prezidențial! În vârful piramidei puterii, gloriei, celebrității
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
s-a gândit Charlotte. S-a ridicat și s-a dus la fereastră ca să închidă un geam. Gestul ei s-a oprit la jumătate. Viscolul (prima zăpadă din acea primă iarnă de război) căptușea în rafale pământul încă negru. Cerul răscolit de valurile de zăpadă îi atrăgea privirea în adâncurile lui mișcătoare. S-a gândit la viața oamenilor. La moartea lor. La prezența, undeva, sub cerul acela vijelios, a unor ființe fără mâini și fără picioare, la ochii lor deschiși în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sat. Și a strigat: „Cel care se atinge de puștiul acesta o să aibă de-a face cu mine!” Iar ofițerul a trebuit să-i dea drumul... Pașka și-a aplecat obrazul și a început să scoată peștele învelit în lut, răscolind jăraticul cu o creangă. În tăcere, sfărâmam crusta de pământ ars, care se desprindea o dată cu solzii, și mâncam carnea fragedă, presărând-o cu sare grunjoasă. Tăceam și când ne-am întors, la căderea nopții, în oraș. Eram încă sub vraja
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
încet, articulând clar silabele. Palatul Élysée...” Și, deodată, cuvintele acelea atât de obișnuite i s-au părut fără nici o legătură cu ceea ce era el. Intens, s-a simțit doar un bărbat care, peste o clipă, avea să fie din nou răscolit de dulceața caldă a buzelor unei femei sub voalul scânteind de picături înghețate... Am păstrat câteva secunde pe chipul meu senzația aceea contradictorie. Vraja acelui trecut transfigurat mă exaltase și mă istovise totodată. Așezat pe balcon, respiram sacadat, cu privirea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
zi, pe autostradă, lângă două mașini încastrate una în cealaltă. Un braț smuls, pe care cineva, așteptând sosirea salvării, îl înfășurase într-o bucată de ziar. Literele tipărite, fotografiile lipite de carnea sângerândă o făceau aproape neutră... Nu, ceea ce mă răscolea, de fapt, era incredibilitatea vieții. Cu o săptămână în urmă, aflam de misterul lui Beria, de haremul lui de femei violate, omorâte. Acum, de violul franțuzoaicei aceleia în care nu voi putea, parcă, niciodată să o recunosc pe Charlotte. Erau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
strâmtă pentru a intra în rând lângă cel precedent. Șenilele lor pocneau atunci și mai furios, rupând iarba în fâșii lungi. Hipnotizat de puterea imperiului, mi-am imaginat deodată globul pământesc, pe care tancurile acelea - tancurile noastre! - puteau să-l răscolească în întregime. O comandă scurtă ar fi fost de-ajuns. M-a năpădit o mândrie pe care nu o mai simțisem niciodată... Iar soldații care ieșeau din turele m-au fascinat prin bărbăția lor senină. Erau toți la fel, ciopliți
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în care bunica îmi explica unde se cunoscuseră. De altfel, puțin îmi păsa de asta. Căci viața povestită de ea nu era decât un destin tragic de femeie în plus, unul dintre destinele tragice de pe vremea lui Stalin, care ne răscoleau când eram tineri și a căror durere se tocise de atunci. Femeia aceea, fiica unui chiabur, cunoscuse încă de copil exilul în mlaștinile Siberiei occidentale. Apoi, după război, acuzată de „propagandă anti-colhoznică”, se pomenise într-un lagăr. Parcurgeam paginile acelea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
M[AIO] Da, Doamne! L-auzi! Sfărmata liră Odată-ncă din visuri, din fum, din vin se-nspiră Și-ți cântă furtunoasă ca marea în turbare, Ca viscolul ce-o sapă cu brazdă lungă, mare, Și valurile-i rumpe și fundu-i răscolește De-n el cântare mândră gândiri adânci găsește. Ascultă! ȘT[EFAN] Cântă june cu inima nebună. Gândesc precum gândește pe mare-o blondă lună. (în timpul acesta doi din boieri se scoală, se uită, cu-ngrijire la Domn și ospeți, cari
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
suflet înveninat E ca un orologiu ce îblă înapoi - 2254 Un orologiu care în loc de-a-mbla-nainte S-ar tîrîi-ndărăt. O, nu esistă crime Căci toate, toate-s fapte unei gândiri pe dos, Unei simțiri perverse, amare... Taci, taci suflete mândre, nu răscoli cu-atîta Grozavă ușurința titanica turbare Ce-n așchii sclipitoare gândirea mi-o sfaramă. Stinge, puternic Doamne, cuvântul nimicirii, Adânc, demonic, rece, ce-n sufletu-mi trăiește, Coboară-te în mine, mă fă să recunosc C-a ta făptură slabă-s
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mare, mândru, prin condamnarea ta N-oi coborî în iaduri de demoni salutat Ca unul ce menitu-i de a le fi stăpân, Stăpân geniilor pieirii! Ce gând superb! O-nceată, Inima mea cea stoarsă de-o cugetare beată. Nu răscoli-n bătaie-ți ruinele sfărmate A lumii-mi dinăuntru. 2291 Și cerul, lan albastru sădit cu grâu de stele Arată lumii toate Și nouă-arată planul adîncei întocmele Cu care-și mișcă sorii... și bolta-i un ținut Cu stâlpi din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
caractere în cari domnesc pasiuni demonice niște forme ce ne întrupează închipuirea unor naturi ordinare, ci din contra chiar în caractere ce ne contrariază el trebuie să graveze trăsuri mari și puternice, din cari să strălucească o natură turbure și răscolită de pasiuni, însă întotdeuna o natură mare în dispozițiunea ei primitivă. Și din fața sclavilor de galere trebuie să ni vorbească o fizionomie încă umană, din cari să simțim luptele lor, durerile lor și loviturile aspre ale sorții, o fizionomie care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
219-235 ; vezi și Diodor Siculus, Biblioteca istorică, IV, 51 ; Euripide, Medeea, 1321 ; Apollodorus, Bibliotheke, I, 9, 25). Puterile sale hidrometeorologice sunt nelimitate : ... când vreau, eu întorc spre izvorul lor râuri, uimite Ale lor maluri privind, răzvrătitele mări potolesc și Le răscolesc prin descântec, când sunt liniștite ; împrăștii Norii și-i strâng ; eu pe vânturi le-alung și le chem (Ovidiu, Metamorfoze, VII, 199-203). Citit cu atenție, din textul lui Ovidiu reiese caracterul hidrome- teorologic al balaurilor supuși de Medeea. Vrăjitoarea îmblânzește
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vorba chiar de a-i asigura această preponderanță, creând pentru negoțul ei o anume gură a Dunării, din banii noștri, din sudoarea aceluiași țăran pe care d. C. A. Rosetti se preface a-l iubi atât. Pe când țara întreagă e răscolită de patimi escitate în mod artificial, ceea ce se tratează în acest moment și ceea ce se precupețește e Dunărea. Comedia revizionismului, cu păpușile ei și cu panglicarii ei politici, e în față scenii; îndărătul acestei scene se pierde Dunărea. De mult
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
care o lasă un conducător. Am putut compara din ambele perspective întîlnirea noastră. Pentru mine a însemnat cel mai important moment din viață, întîia dată în care am ajuns să cred în ceva, să aparțin cu adevărat unui grup... Am răscolit nopți întregi amintirile lui Johansson. Nici măcar nu m-a remarcat în grupul acela de recruți. De aceea îți spun. A fost o mare păcăleală pentru mine... Durdrin își trecu mâna peste spatele încordat al femeii simțindu-i mușchii fermi, de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
e a mamei sale. Xtyn se aruncă deodată la pământ. Lonis îl urmă imediat, dar Insa ezită câteva secunde, îndeajuns pentru ca străinul să-i observe. Văzîndu-se descoperit, Xtyn înaintă curajos, cu mintea la pândă. - Cine ești și ce vrei? De ce răscolești mormântul mamei mele? - Sunt Essen, din tribul Ulanni, și am tot dreptul să distrug arborele ăsta, rosti bărbatul arătând spre trunchiul firav al unui copac negru. Xtin privi mai atent. Copacul era doar închircit, rămăsese mic fiindcă fusese încercat de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
că scăpase cu mult noroc din atacul unor lentile. Probabil că barba îi luase foc și de aceea era acum spân. Pentru o clipă, Xtyn se cutremură, iar uimirea îi deschise mintea. O senzație incredibilă, de greață, începu să-i răscolească măruntaiele. Se simțea ca și cum ar fi înghițit flori cântătoare. Intestinele i se zbăteau de parcă prinseseră o viață a lor proprie și încercau să iasă, revărsîndu-i-se pe gură. Îi trebuiră câteva clipe bune până să înțeleagă că era atacat. Când realiză
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nici o ființă umană cu un potențial psi ridicat, fără ca de ea să afle și administrația imperială. Clonele găsiseră că regula era foarte bună și o păstraseră. - Omul de la bordul navetei a pretins că e Maestrul Ordinului quinților, iar voi ați răscolit jurnalele și v-ați dat seama că eu am fost odată operator pentru un quint. - Și c adevărat? - Da. Știți bine asta. Nu are sens să neg. - Nu spui niciodată minciuni..., zise Oksana pe un ton care ar fi putut
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]