3,080 matches
-
colierul cel mic merge mai bine“. [20 noiembrie 1949] Scumpa mea, scumpa mea, am reluat cartea asta poștală duminică dimineață, după telefonul nostru de aseară, după ce ți-am auzit vocea iubită, așa de caldă, așa de apropiată, care mi-a răscolit adâncul ființei, de mi-a venit amețeală, de mi s-a făcut rău. A fost ca o dureroasă beție, ca un pumn direct în piept; până acum, nici o voce nu mi-a dat impresia asta de viață, umană, caldă, colorată
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nici un preaviz. Sunt buimacă, uluită, înspăimântată, mai ales că decizia m-a prins fără bani, ba chiar cu un aconto de 3 000 de lei, luat din salariul pe septembrie, pe care trebuie să-l restitui imediat. Bineînțeles, am să răscolesc cerul și pământul ca să rămân în câmpul muncii, chiar dacă nu în învățământ. Am început deja. Aseară am dat o mulțime de telefoane, ca să cer sfaturi - doar atât, nu ajutor sau protecție. Părerile sunt împărțite. Unii m-au sfătuit să fac
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
amiabile! -, dar și față de „străinul autohton”, intelectualii care erau „de altă părere”. Nu, să nu ne Înșelăm, puterea lui Ceaușescu nu se baza numai pe poliție și pe aparatul său militar sau administrativ; abilitatea sa a fost aceea de a răscoli mereu În populație resentimente și nostalgii, frustrări și chiar idealuri cărora le-au căzut victimă nu numai oamenii „simpli”, dar și unii intelectuali de vârf. Noica și Nichita Stănescu sunt două exemple frapante, sau Ioan Alexandru. Da, Nichita, prietenul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
această boală politică și morală a secolului XX, iscată În Italia În anii douăzeci de turbulentul Mussolini și preluată de nazismul german, de Goebbels și Hitler, care au Încercat să facă din această „boală a omului modern”, resentimentul, o ideologie, răscolind straturi umane de zeci și zeci de milioane de oameni. Nae Ionescu a făcut, printre altele, două erori majore: una, Încercarea de a departaja valorile umane după rasă, și a doua, Încercarea - nefericită și ea, care are consecințe până În România
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
la jalea lumii, după care se întorcea la treburile amînate o clipă. Pe atunci ea era încă tînără, dar acum? Totuși pînă la urmă nu mi-a părut rău că a fost tocmită muzica. Banda lui Nigaia (nume?, poreclă?) îți răscolește și cea mai adîncă fibră cu „Dor de mamă”, probabil cea mai tulburătoare piesă din repertoriul ei. Un cîntec care te smerește și te coboară în adîncimile propriului trecut. Efectul său asupra mulțimilor e deosebit de puternic: declanșează un freamăt de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prea bine, casa asta a fost supusă la mai multe controale. N a mai rămas una”. „Totuși, matale ai bibliotecă”, au insistat ei. „Am”, le-a zis el, și a tras de sub pat o ladă mare, în care, deși au răscolit-o, cei doi n-au găsit nimic suspect. Înainte de această întîmplare, l-a mai „vizitat” un „domn”. A intrat în ogradă, și-a vîrît mîinile în buzunare, a privit în jur, cam nedumerit, și a înaintat spre ușă. I a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dacă pot spune așa, o reabilitează sonor. Alții (Haydn, Mozart, Brahms) mă uimesc, mă încîntă, mă înviorează sau mă relaxează. Singur Beethoven (am remarcat asta și aseară ascultînd „Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră”, interpretat de Radu Lupu) mă răscolește, îmi tonifică sufletul și-mi dă un sentiment de maximă rectitudine morală. Simt cum voința mi se concentrează, cum gîndul devine hotărît, pozitiv, înalt. Cu cîteva minute înainte să notez aceste impresii, mușchii feței mele erau încordați și, probabil, ochii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a făcut abonament la „Lire”, deoarece costă enorm: „cu ceea ce dai pe un număr, mănînci trei zile”. De cîte ori vorbește, are vocea în lacrimi. Poză dramatică ori, realmente, străinătatea nu-i priește?... Pentru a patra oară azi, o „echipă” răscolește ghena cu gunoi de lîngă gardul redacției. Bărbatul, care a sărit înăuntrul ei, are drept unealtă un par. N-a găsit decît o bucată de stofă. Nevastă-sa (îmbrăcată cu cojoc) așteaptă mofluză lîngă un cărucior. *Numai cei fixați în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aprind. Cînd se fac din nou cărbuni, ambele se dezbracă în pielea goală (scena se petrece în noaptea de Sînziene - n.m.), își despletesc părul și așteaptă așa pînă la miezul-nopții, cînd duhurile se retrag spre peșteri. Apoi, vrăjitoarea începe a răscoli cărbunii, stropindu-i cu apă neîncepută și descîntînd: «Eu nu sting cărbunii, / Ci sting pociturile, / Sting săgetăturile /și toate strigăturile. / Sting căscările / și toate gurile rele. Sting și rup legăturile, / și toate făcăturile, / Potolesc, osîndesc / și ursita o fugăresc. De
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Casa Albă. Întrucât împrumutasem la plecare de la actorul Eugen Cristea o valiză "din vest", mare, cu 6 roți, reîntorși la New York, am fost ocupați câteva ceasuri să găsim și noi "o clonă" a respectivei valize, căutare zadarnică, fiindcă, deși am răscolit toate magazinele de pe strada XIV, n-am aflat nimic "pe 6 roți", trăgând concluzia că și americanii au lipsuri! Seara, ne-am îmbarcat pe cursa Pan-Am New York-Rio de Janeiro, cursă directă, și a doua zi pe la ora 9
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cele mai puternice pot cădea pradă urâtului și în ce măsură acesta le domină. Doamna de Staël, lordul Byron, Domnul de Chateaubriand sunt exem ple izbitoare, și mai ales pentru a scăpa de plictiseală și-au stricat viața și au vrut să răscolească lumea. DOAMNA DE CHEVREUSE Împăratul nu admitea nici o notabilitate care să nu emane de la el și, deși ducele de Luynes era senator și îi aducea mari omagii șefului statului, atitudinea independentă a nurorii sale a fost remarcată și a displăcut
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
comisarului de poliție în ceea ce privește faptele; 3. vecinului și vecinei în ceea ce privește moravurile. Prima dintre aceste confesiuni sociale produce idolatria; a doua, servilismul; a treia, clevetirile și uneltirile. Toate trei îngustează inteligența, înjosesc simțul moral și falsifică viața socială. O bârfă eternă răscolește și transformă societatea; o delațiune constantă devine marele resort al politicii, iar confesionalul preotului, încununând acest edificiu, desăvârșește degradarea generală. Monseniorul Lacroix mă însoțește până la mine, unde mă aștepta un alt prelat, Monseniorul de Falloux, fratele fostului mare om, care
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
prezenta zisului Batalion fiind trecuți În Guarda civică”. Deci, până la urmă, fusese vorba despre o proastă evidență, manifestată și cu alte prilejuri.. a.r. Scrierile eroice - la mare cinste dar la minusculă căutare! Importanța colosală a războiului de neatârnare a răscolit imaginația unui mare număr de poeți, prozatori sau artiști plastici. De altfel, câțiva din ultimii au fost chiar pe fronturile de luptă imortalizând pe pânză sau pe hârtie scene memorabile. Unul dintre autorii de poeme și proze fusese N.T. Orășanu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
flanșe, balamale. Garnituri, lamele, șuruburi de lemn sau de metal, un calendar înfățișând-o pe Miss Unelte într-o bustieră cu decolteu mortal, dezinvolt și o drujbă în mână, și tot acolo, pe scara șubredă, mestecând tutun de proastă calitate, răscolind într-o cutie de-a dreptul antică cu încuietori cu două limbi, fără să știe exact ce caută, înjurând voios și mirosind a tutun - Joe în persoană. Sau Jim. Mă rog. Ce s-a întâmplat cu acest personaj pitoresc? E
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
Petak-tida. E bine să mergi în Israel, e bine să călătorești pe urmele bunicilor și străbunicilor noștri creștini și ai ce vedea și ce descoperi. Dar dacă nu reușești să ajungi acolo, vei putea găsi destule comori importante dacă vei răscoli Cartea Cărților, vei descoperi Mărgăritarul de mare preț care-ți va aduce adevărata fericire: Isus Hristos, mântuirea obținută prin jertfa Sa de pe Golgota și în final, viața veșnică. Dumnezeu să-ți ajute, Amin! CAPITOLUL 8 Misiune în Insula Mare a Brăilei
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
cîțiva "riches Argentins", cunoscuți în toată lumea. Venirea lui Peron la putere a fost marea revoluție, la care această clasă nu se aștepta și nu o credea posibilă. Eva Duarte, cu viață tumultuoasă în trecut, ajunsă Eva Peron, soție de președinte, răscolită de ambiții și dornică de onoruri, se erija, acuma, în prima "damă" a țării. Căpătase "la folie des grandeurs". Societatea dominantă de pînă atunci s-a socotit ultragiată de a avea în fruntea ei o aventurieră și, printr-o eroare
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
desăvârșește doar spre sfârșitul lunii octombrie și strugurii rezistă la 10°-15°C, În cămara din nordul sufrageriei până În luna februarie. Admir zilnic frumusețea coarnei și mă Închin Naturii care i-a dat existența. Dar nu numai culesul strugurilor Îmi răscolește trecutul. Și culesul porumbului era plin de farmec, chiar dacă pentru copii era mai obositor. În fiecare seară, carul cu știuleți era descărcat În tinda casei și seara era destinată desfăcatului (depănușatului) În atmosfera de nedescris a poveștilor și a cântecelor
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
satului în cărți scrise de persoane de proveniență brăneană. Pare un fel de complot al tăcerii față de zona cea mai frumoasă din depresiune, cea mai direct evocată sub numele generic de trecătoarea Branului și, forțând puțin nota, cea mai direct răscolită de evenimentele neplăcute, consumate pe aici în decursul secolelor. Cele câteva case împrăștiate pe o lungime de aproape cinci kilometri cât se întindea drumul vechi au fost reclamate, administrativ, în secolul al XIX-lea, de satul Șirnea, dispersat pe dealurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
Maria Baiulescu) în care ele protestau contra afirmațiilor lui Mussolini: „Astăzi după ce s-a realizat șidealul naționalț prin tratatul de pace, semnat cu învoirea tuturor statelor beligerante; după ce neamul românesc a jertfit 800.000 de eroi, se răzvrătește și se răscolește din nou această chestiune a revizuirii”1. În mesaj, femeile române din Transilvania și-au exprimat recunoștința față de ducesa Atholl, personalitate remarcabilă a feminismului din Anglia, care în Camera Comunelor a cerut guvernului britanic să susțină cauza românilor, condamnând pretențiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
fraților și fiilor noștri și cu prețul suferințelor și lacrimilor noastre, este din nou în pericol. Uri ascunse, dorinți de mărire și de acaparare, lăcomia profitorilor feroci ai armamentelor, nevoia regimurilor falimentare fasciste și hitleriste de a-și masca dezastrul, răscolesc din nou în contra voinței de pace a propriilor lor popoare - nedemnele instincte barbare ale trecutului, împingând omenirea la un nou măcel. Puterile războinice tind să dezlănțuie prăpădul, de data asta, nu numai pe câmpurile de luptă unde va trebui să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
secolelor s-a păstrat din neam în neam, visul, idealul național, iar astăzi după ce s-a realizat prin tratatul de pace, semnat cu învoirea tuturor statelor beligerante după ce neamul românesc a jertfit 800.000 de eroi, se răzvrătește și se răscolește din nou această chestiune a revizuirii. Ca animatoare și inspiratoare a conștiinței naționale a poporului nostru, vom sta alături de fiii neamului românesc, contra oricărui care ar cuteza a se atinge de integritatea pământului sfânt, unde zac străbunii noștri, fiindcă oriunde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
incorigibil de liberi, și deci naivi. La început ne-am gândit: e sigur o greșeală! S-au înșelat! Percheziția a durat trei ore, în timpul cărora am fost siliți să stăm pe scaune și să ne abținem de la orice întrebare, în timp ce răscoleau toată camera. Au luat hârtii, scrisori și diverse caiete cu note, apoi au trecut la inventarul mobilelor, lăsându-ne pe masă o copie a acestuia. Totul s-a desfășurat fără ridicări de ton: cei doi agenți executau un ordin și
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
vagabondaj“, rebotezat „parazitism“, a fost reactivată spre sfârșitul anilor ’50, când regimul a avut nevoie de brațe de muncă pentru asanarea bălților Dunării și pentru exploatarea stufului din delta fluviului, pentru a fabrica celuloză. Un alt domeniu care a fost răscolit cu totul, în anii ’50, de către represiunea comunistă a fost cel al culturii române. Începând din 1945, statul a publicat cataloage anuale ale cărților interzise de regim. Numai între 1946 și 1948, numărul cărților și al revistelor interzise a trecut
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
-mi amintesc nici eu, nici Liviu s-o mai fi avut vreodată înaintea plecării într-o călătorie la fel de importantă. În sfârșit... ne-am documentat în puținul timp avut la dispoziție (aproximativ 2 săptămâni) de când am avut certitudinea plecării, ne-am răscolit amintirile legate de această țară fascinantă, am citit ce-am reușit, în grabă să descoperim în bibliotecă, fiecare altceva, pentru a acumula cât mai mult, comunicându-ne reciproc informațiile. Două lucruri erau neclare, dintre care una esențială; și aceasta era
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de obicei, de pe malul basarabean al Prutului, emisiunile de la Iași. Dar să revenim la fondul problemei de astăzi, fără a părăsi cele de mai sus, și mărturisind totodată că, Între frunzele de toate culorile pe care-mi place să le răscolesc În drumurile mele, evident atunci când “Citadinul”6 mi le lasă la dispoziție, n’am văzut subiectul de astăzi, albastrul meu preferat; am văzut Însă, pe scoarța basarabeană ce acoperă peretele odăii mele, nu doar floarea, dar și frunza albastră. O
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]