2,766 matches
-
în fâșii și-n trențe de argint, deasupra cerul cu bolta lui oțelită, pe strade în urma săniei se desemnau urme-n omăt, ca și când gelăul ar fi trecut lung, lung pe [o] podeală de tei... zurgălăii cailor de la sanie zângăneau în răstimpul treapătului cailor și în sanie, înveliți în blane de lup cu fața de postav măsliniu, era doctorul de Lys, cu urechile-nfundate într-o căciulă de jder, și Angelo, a cărui blană se ținea abia de umeri, încît pieptul era
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
acele probleme care au un impact asupra legislației muncii și securității sociale și, respectiv, cele ce privesc România. 2. Adoptarea unei convenții, respectiv a unei recomandări privind munca în sectorul pescuitului 2.1. După cum este cunoscut, OIM a adoptat, în răstimpul a peste 8 decenii și jumătate, o suită de convenții (și recomandări, care au un caracter complementar) prin care se acoperă, practic, întreaga materie reglementată de legislația muncii și respectiv legislația securității sociale, dar și o serie de norme specifice
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
tare spre a se auzi în sală: "nu îi da cuvântul !". Ca urmare, Tötterman a bătut în masă cu ciocanul de lemn, aflat la îndemâna președintelui de ședință, și a anunțat închiderea lucrărilor până a doua zi dimineața. În tot acest răstimp, Lipatti a ținut sus pancarta cu denumirea țării. Sala era plină de ziariști presa avea acces la deschiderea Consultărilor astfel că știrea despre incident, inclusiv fotografia diplomatului român cu pancarta deasupra capului, a fost transmisă imediat de către marile agenții de
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
-i ghicească deciziile. În ciuda lipsei lui, ei se simțeau Încă sub controlul lui. Într-o iarnă, când președintele se bronza pe plajă, managerii lui au ținut o ședință În afara companiei pentru a discuta unele probleme cu care se confruntau. La răstimpuri, ședința părea a fi o dezbatere deschisă. Unii manageri doreau să-și pună În practică propriile decizii. Alții se temeau că președintelui nu-i va conveni acest lucru. Spre sfârșitul ședinței, se ajunsese și la un consens. Bune sau rele
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
de investiții din cariera mea. Capitaliștii frauduloși au început să se certe și să se lupte fără scrupule între ei. Corupția și afacerile incredibile la care am fost martor sfidează imaginația. Punerea în practică a cadrului conceptual în tot acest răstimp am fost ghidat de cadrul conceptual prezentat mai devreme. în cartea mea apărută în 1990, Pentru o transformare a sistemului sovietic, am combinat modelele statice ale societăților deschise și închise cu teoria reflexivității pentru a oferi o interpretare a ascensiunii
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
de «restriști»”, despre care vorbea mentorul Sburătorului, se va dori depășită. Și atunci, Însă, substratul neliniștit-elegiac al lirismului său se va conserva În infrastructura spectacolului constructivist, și după aceea. SPRE O POEZIE „CONSTRUCTIVISTĂ” Transformările liricii lui Voronca În foarte scurtul răstimp ce desparte Restriști-le din 1923 de primele adeziuni avangardiste au avut de ce să uimească. Și cel dintîi surprins a fost - cum am văzut - Lovinescu Însuși, observînd trecerea bruscă de la „sentimentalitatea răvășită și descompusă” a versurilor de la Început, la programul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Se întâmplă, în fond, același lucru ca și în cazul enunțului „Omul acesta vine de la Basrah”, pe care îl analiza Umberto Eco202. Ruptă din contextul inițial, „pronunțată în diverse împrejurări unor persoane de o anumită cultură ori citită peste un răstimp, oricare formulare în aparență univoc-referențială”203 se deschide unei serii de conotații care depășesc cu mult ceea ce „denotă” ea, suscitând emoții difuze și complexe. Sunt „emoții crescute pe un câmp de amintiri și sentimente în care senzații de proveniență incertă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
era să zbor), pe de alta, la exploatarea resurselor non-poeticului și la evitarea sistematică a oricărei intenționalități estetice (La Lilieci). În acest sens, Eugen Negrici vorbește despre cele două „căi norocoase de regenerare a poeziei, descoperite de Sorescu după un răstimp al uniformității stilistice”385, adăugând că, îndeosebi cea de-a doua, a zdruncinat în mod vădit sistemul de așteptări ale momentului, nepregătit să primească un Sorescu fără poantă și „să admită drept poezie cele câteva episoade, narate sau dialogate din
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
inventează Însăși Poezia. Și cum retorica este, În ultimă instanță, o rețea de figuri, de legi ale limbajului, ei Încep prin a disciplina limbajul. Bolintineanu are, În aceste timpuri fierbinți, o psihologie de risipitor. Scrie mult (19 volume Într-un răstimp de 25 de ani), În toate genurile. Scrie, bănuim, cu bucurie. Din nici un rînd nu se poate deduce, repet, oboseala, decepția, panica, angoasa, bolile subtile ale creatorului. Chiar și În durerea cea mai neagră, scrisul lui este jovial, În tragedia
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
steluțelor albe...” Nu e vorba, propriu-zis, de un peisaj, ci de o reverie a intimității la cumpăna dintre două stări ale luminii: lumina stinsă a soarelui și lumina stelină. E un moment de pace, de Împăcare Între lucruri, un scurt răstimp, În fine, În care cerul și pămîntul se Întîlnesc: „În scurtele restimpuri cînd soarele declină Și noaptea-și pune stema feerică, stelină, E un moment de pace În care, neoprit, Se perde doru-n umbra amurgului mâhnit. Atunci zărește ochiul minunile
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mai răscolea, să le aerisească. Simți ceva mișcându-i-se printre glezne, surceaua îmblănită mieună și țâșni spre pragul primei uși deschise de la parter, întregind tabloul. Doi țânci în haine desperecheate și lălâi, rași în cap și trecându-și, în răstimpuri, mânecile pe sub nările înfundate de o umezeală verzuie, îl priveau fără expresie. În spatele lor, femeia își strângea capotul la piept, cu o inutilă pudoare, căci decolteul nu putea ajunge din urmă sânii căzuți. Bărbatul trăgea din țigară, cu ochiul pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Și-ar fi făcut din lacrimile mele, cerneală pentru sentimentele ei, și pe mine m-ar fi uitat. Rămăneam, deci, tăcut, doar așa, uităndu-mă la degetele ei lungi și la buzele prea pline, pe care și le mai umezea în răstimpuri, pentru un plus de inspirație. Cănd termina, își ridică ochii mari și îmi lumina inima înghițită de neliniște, așa cum reușește soarele să facă dimineață ,cu bolta înecată în întuneric. Mă privea meancolică și, din cănd în cănd, arunca căte-o ocheadă
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
la stânga, mă rog, ca nebunii, până ce cad amândoi pe câte un scaun gâfâind’’. În cele din urmă, lucrurile se lămuresc. Revenindu-și cât de cât, femeia îi relatează bărbatului că pe la tocă, obosită de spălatul rufelor, a ațipit. În acest răstimp, i s-a arătat în vis Maica Domnului care a îndemnat-o să scobească cu un cuțit sub vatra din tindă; ,,și o să găsești acolo o oală, și ce-o fi în oală, al vostru să fie.- Și uite, zice
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
îmi cere socoteală, a șefului meu sau a judecătorului care mă întreabă, de pildă, în ce circumstanțe am făcut un accident. "Conștiința mea" este o instanță neclară, care apare când și când, de cele mai multe ori în chip neașteptat și la răstimpuri nebănuite. Aria libertății asupra căreia sânt interogat e în schimb cu mult mai vastă - ea se întinde asupra întregii vieți pe care am ajuns să o parcurg - și aria răspunderii și a riscului la fel. Dar toate, lărgindu-și cuprinderea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
intelectuală, care se străduia să realizeze dialogul păturilor sociale între ele, ale acestora cu puterea, ale majorității cu minoritățile. Lungul drum către ignoranța cultivată vreme de decenii prin izolare, minciună și sofisme nu poate fi anulat peste noapte sau în răstimpul câtorva luni. De această greșită apreciere a situației se fac poate astăzi vinovați intelectualii români. Închiși ani la rând în lumea cărților lor, ei nu și-au dat seama cât de adânci sânt sechelele maladiilor spiritului colectiv. Ceea ce probează ei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
între 3 și 5 fără un sfert, Noica ne-a povestit Tratatul despre ființă și ne-a citit ultimele trei pagini, scrise în dimineața aceleiași zile, care rotunjesc un efort de trei ani - și de-o viață. Tot în acest răstimp i-au ieșit, ca produse laterale, Sentimentul românesc, Șase maladii, Interpretările la șapte dialoguri din Platon - dintre care numai cea la Cratylos are 130 de pagini.) Îmi vine greu să comentez ce am simțit, poate "un tremur și-o spaimă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
trăiești în nedeterminat. Am găsit deci o scuză pentru sterilitatea mea, citesc și aștept, asemeni sfintei Tereza, să mi se întîmple ceva în cea de a șaptea lună, după ce mă voi fi rugat zadarnic șase." Ne povestim, ca de obicei, răstimpurile. Andrei îi relatează săptămâna petrecută în Germania, în urmă cu două-trei luni, la un oarecare simpozion. Interesant a fost să descopere că germanii înșiși încep să nu-și mai afle satisfacțiile doar în bunăstarea lor. Se simt coborâți la rangul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vertiginos de o concentrație de forță situată undeva în vârf. I-am adus lui Noica, împrumutat din biblioteca lui Tertulian, Heidegger, Gesamtausgabe, vol. 55, care cuprinde prelegerile privitoare la Heraclit și problema logos-ului. Ne restituim cărțile schimbate în acest răstimp și, în vreme ce caută volumul heideggerian, Noica ne spune: "Mai aveam o urmă de regret că nu am făcut profesorat. Însă prelegerile lui Heidegger, cu diluția lor, m-au liniștit. E straniu să vezi de câtă limbuție este capabil cel care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că vom aduce ultimele modificări la volumul Heidegger, în urma observațiilor lui Noica. L-am găsit însă pe Noica într-o stare de teribilă surescitare. Era de nerecunoscut. În locul desfășurării bine controlate a fiecărei zile, ne-a copleșit, în tot acest răstimp, de la 9 dimineața până către miezul nopții, cu vorbiri dezlănțuite, cu reacții imprevizibile, cu accese de tiranie, cu volubilități neașteptate, cu irepresibile izbucniri în plâns, care îl făceau să se rușineze și să căineze amarnic ceasul bătrâneții. Avusese, cu o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu avusese în fond o familie, care-și uitase copiii (bucurîndu-se că se desprinseseră de el, pentru a-l lăsa să-și desfășoare nestingherit destinul), care-și petrecuse vârsta maturității în domiciliu obligatoriu și în închisoare (scriind, în tot acest răstimp, fără încetare, cu gândul, poate, că nu-și va vedea niciodată vreun rând publicat), omul acesta care ar fi făcut altminteri "ctitorii cu nemiluita" și care, ieșind din recluziune, ceruse permisiunea de a deveni antrenorul cultural al celor tineri, omul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mascat cu lumea de forme frumoase ― compensatorii și terapeutice ― de tip apolinic. Polaritatea dionisiaco-apolinică a vieții eline era expresia unei strategii care se mișca între adevărul teribil și iluzia menită să-l facă suportabil. Tragedia era chemată să ridice la răstimpuri vălul care acoperea prăpastia lăsând ca ceea ce este cumplit ― și eventual uitat ― să țâșnească la suprafață. Tragedia devine memento-ul prăbușirii oricând posibile: în orice clipă poți să ajungi de la liniștea călduță a existenței la infernul ei. Grecii știau asta
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
evident că lupta dintre ei e inegală: nimeni nu-i dă poporului român o emisiune de televiziune în care el să stea la o masă pe care se află când volume de versuri (pe care să le poată mângâia la răstimpuri), când un dosar de securitate folosit ca alibi pentru disidența lui. Poporul român nu are un glas de buhai cu care să-și acopere mereu interlocutorul și nici reaua credință necesară pentru a face imposibilă orice discuție. Poporul român nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în slujba unui bine ale cărui căi de a pătrunde în lume rămâneau pentru mine misterioase. Iar acum? Ce aștept, întorcîndu-mă, de la mine și de la lumea mea care, de 11 ani, se târăște ca o jivină bătută? În tot acest răstimp m-am purtat ca și cum am fi ieșit de "sub vremi" și am socotit că prețul libertății mele nu mai trebuia plătit cu evadarea "din această lume". Dimpotrivă, ca să exist cu adevărat, trebuia să cad în timpul Istoriei și binele în care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
din această lume". Dimpotrivă, ca să exist cu adevărat, trebuia să cad în timpul Istoriei și binele în care credeam trebuia făcut să pătrundă în lume pe trasee vizibile. Și care este, în ce mă privește, bilanțul? Mi-a reușit, în acest răstimp, ceva? Sau totul a fost simplă agitație? Oboseala, care e deocamdată singura mea certitudine, mă împiedică să fac o evaluare corectă. De aceea, întorcîndu-mă acasă, riguros vorbind, nu aștept nimic. Dar gîndindu-mă ce îmi lipsește și ce îi lipsește în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
energice pentru a împiedeca la ocazie mergerea montenegrinilor la Mostar. O telegramă de la Semlin cu data 31 iulie arată că miniștrii Ristici și Gruici au plecat la Cartierul central în scop să propuie un armistițiu pentru 4 săptămâni, în care răstimp nădăjduiesc a putea chema toate rezervele sub arme. - Tot în acea telegramă să arată că turcii ar fi înaintat până la Krucevaz. O telegramă de la Niș cu data 30 iulie arată că brigada lui Hofiz Pașa, care formează avant-garda armatei de la
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]