2,050 matches
-
nu pe rând, ci toate în același timp. O bucățică de scotch făcuse diferența între moarte și viață: un dobitoc neatent o pusese pe senzorii de fuselaj, când spăla aripa pe-aeroport, apoi o uitase acolo. Încă o dată, puteam să răsuflu ușurat. Eu rămăsesem la adăpost, departe de micul mecanism al nenorocirii. Sau cel puțin așa credeam. M-am ridicat de pe scaun și m-am lipit de tocul ferestrei. Am șters aburul cu mâneca de la tricou, ca într-o telenovelă; doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
votat. Mergem cu toții la Neptun. Robanu o să tragă mașina-n spate și-o să așteptăm acolo, cât ține conferința. Cum auzim aplauzele, intrăm în culise. Pe urmă, bună-ziua domnu’ scriitoraș și bam!, una direct în freză. Urcăm coletul în portbagaj; nu răsuflă de la Neptun până aici.“ Ne-am ridicat de la masă și ne-am dus să ne pregătim, fiecare cu treburile lui. Mihnea a plecat primul din cameră, să se schimbe din nou. Apoi a venit rândul Mariei. Și-a strâns hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ultimele secunde ale Boeing-ului sunt liniștite. Lumea râde, minte, moțăie, tace, fără sentimentul pionieratului. Două sute cincizeci de tone de-oțel nu-ți cad în cap din senin, mai ales când circuli prin zări cu opt sute de kilometri la oră. Poți răsufla ușurat. Dacă holograma mea n-ar fi la bord. Impactul. Una din aripi străpunge puntea Boeing-ului. Scaunele se pliază, topite de flacări. Primele treizeci. Următoarele patruzeci. 12A, 12B, 12C, 12D. Opresc înaintarea deasupra lui 12E. Iubita mea s-a trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aveai noroc să fi cumpărat din timp materialele, un amestec de ipsos cu ciment. „Cânepa“ se mai folosea și la gaze, nu-ți făcea nimeni sudură sau lipituri, țevile se închideau cu pastă și smocuri de paie. Toate improvizațiile astea răsuflau pe undeva: prin termocentrale. Numărai vreo patru în București, numite CET-uri, ca într-o operațiune conspirativă: unul la Grozăvești, altul în Militari, al treilea în Berceni și ultimul în Balta Albă. Coșurile lor se gâtuiau ca două pâlnii strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din nou, din calcul și politețe. Mai ales din calcul. „O să-ți dau Pif-ul, ți-l las chiar mai mult de-o jumătate de oră. Poți să mi-l înapoiezi diseară, îți explic eu unde să-l lași.“ „Mulțumesc.“, am răsuflat ușurat. „Nu te grăbi, că nu știi pentru ce îmi mulțumești. Treaba dumitale ce cauți acolo, nu e nevoie să mă pui la curent. Dacă găsești ceva, ceva ce-ți trebuie, cu-atât mai bine. Eu am umblat cu lupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Și-ți garantez că știm exact cine va rămâne.“ „Repet: uiți că eu stau liber pe scaun, și tu legat fedeleș, cu pânza pe cap. Ce zici, Mihnea, am sau n-am dreptate?“ „Ai.“, a confirmat Mihnea, rânjind. „Nu eu răsuflu greu, cu cagula pe gât. Apropo, nici nu te-am întrebat: nu vrei să ți-o scot?“ „Nu, mulțumesc.“, s-a apărat scriitorul. „Nici n-o să ai cum. În câteva zeci de secunde, o să dispari și tu, la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se poată uita la cineva și să-și bată gura spunând ceva. Părea că încă mai are febră sau că măcar îl trec din când în când frisoane. Cât despre funcționar, acesta se agățase de Rogojin, nu îndrăznea nici să răsufle, îi prindea din zbor și îi cântărea fiecare cuvânt, ca și cum ar fi căutat un briliant. — De supărat, s-a supărat și poate că nu degeaba, răspunse Rogojin, dar cel mai mult m-a împins în belea frate-meu. De mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe cele șaptezeci și cinci de mii? i-o reteză brusc Nastasia Filippovna. Asta ai vrut să spui?! Afanasi Ivanovici, chiar am uitat să precizez: păstrați-vă cele șaptezeci și cinci de mii și să știți că vă redau gratuit libertatea. Ajunge! Trebuie să răsuflați și dumneavoastră ușurat! Nouă ani și trei luni! Mâine va fi altfel, iar astăzi e ziua mea și nu mai depind de nimeni, pentru prima oară în viață! Generale, luați-vă și dumneavoastră perlele, dăruiți-le soției, iată-le, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și apucă cu el pachetul. Aproape toată hârtia din exterior arsese și se prefăcuse în scrum, însă de îndată remarcară că interiorul era neatins. Teancul de bani fusese învelit într-un ziar împăturit în trei și banii erau întregi. Toți răsuflară ușurați. — Poate că vreo miișoară s-o fi stricat un pic, dar restul au scăpat neatinși, rosti cu înduioșare Lebedev. — Toți sunt ai lui! Pachetul e al lui! Ați auzit, domnilor? anunță Nastasia Filippovna, punând banii lângă Ganea. Nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tot așa, citește. Îți scriu cu mâna mea o listă, ce cărți trebuie să citești mai întâi și mai întâi; vrei sau nu?“ Și niciodată, niciodată până atunci nu mai vorbise așa cu mine, încât chiar m-a uimit; am răsuflat și eu pentru prima oară ca un om viu. Mă bucur mult, Parfion, spuse prințul cu sinceritate, mă bucur foarte mult. Cine știe, poate că Dumnezeu o să vă unească. — Niciodată nu se va întâmpla asta! strigă impulsiv Rogojin. — Ascultă, Parfion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de voi? Râdeți că m-am făcut de rușine cu voi? Așa-i, m-am făcut de rușine, nu mai e nimic de făcut!... Iar tu nu mai rânji, mâzgăliciule (se răsti ea subit la Ippolit)! Abia de mai poate răsufla, dar pe alții îi corupe. Și pe băiatul ăsta mi l-ai corupt (arătă iar spre Kolea); numai de tine aiurează, îi bagi ateismul în cap, nu crezi în Dumnezeu, ai putea fi biciuit, stimate domn, dar nu-mi pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Pentru aceea? — N-am venit aici ca să mă însor, îi răspunse prințul. — Ai ceva sfânt pe lume? — Am. — Jură-mi că n-ai venit ca să te însori cu aceea. — Jur pe ce vreți! Te cred; sărută-mă. În sfârșit, am răsuflat ușurată; dar să știi: Aglaia nu te iubește, ia măsuri, și n-o să se mărite cu tine atâta timp cât mai trăiesc și eu pe lume! Ai auzit? — Am auzit. Prințul roși într-un asemenea hal, încât nici nu se putea uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și grăitoare reprezintă un caz particular sau unul general? Toți începură să râdă. — Particular, firește că particular, spuseră, râzând, Alexandra și Adelaida. — Și dă-mi voie să-ți amintesc, Evgheni Pavlovici, adăugă prințul Ș., că gluma dumitale s-a cam răsuflat. — Ce credeți, prințe? întrebă, fără să asculte, Evgheni Pavlovici, surprinzându-se fixat de privirea curioasă și atentă a prințului Lev Nikolaevici. Cum vi se pare: cazul e particular sau general? Mărturisesc că pentru dumneavoastră am ticluit întrebarea. — Nu, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe departe cu umorul strălucitor și extraordinara veselie și naivitate, care păreau aproape înduioșătoare pe buzele unui asemenea Don Juan cum era prințul N. Însă, dacă ar fi știut că povestirea este veche, uzată, învățată pe de rost, că se răsuflase, ajungând să plictisească prin toate saloanele și că numai la inocenții Epancini putea trece iarăși drept o noutate, drept o amintire subită, sinceră și strălucitoare a unui om strălucit și extraordinar! În sfârșit, până și nemțoteiul-poetastru, deși se comporta neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Neagoe Basarab până la Mihail Bravul - zice "Romînul" - sunt aproape optzeci de ani și vedem că douăzeci de Domni s-au pus pe tron și pe rând s-au scos. Însă, în mijlocul acestei anarhii, lanțul privilegiilor se rupe, poporul începe să răsufle. Atunci vine Mihai, căruia posteritatea i-a dat numele de Viteaz. Însă Mihai vine prin boierii cei răi, are nevoie de ei, se supune dar lor. Mihai iscălește acel așezământ care robește definitiv pe țărani. Știe modernul Erodot în ce
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
boierii cei răi, are nevoie de ei, se supune dar lor. Mihai iscălește acel așezământ care robește definitiv pe țărani. Știe modernul Erodot în ce stare a găsit Mihai Vodă țara după ce se rupsese lanțul privilegiilor și poporul începuse să răsufle? Despopulată. Plângerea lui permanentă în corespondența cu Poarta ori cu Curtea din Praga e că are țară, dar nu are popor. Glebae adscriptio, legarea de pământ a locuitorului, e o măsură legislativă care s-a luat în toate țările pe
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ar putea defini ca efortul con‑ știent al omului de comunicare cu Dumnezeu spre o cât mai desăvârșită unire cu El. Pe scurt, ea este vorbirea sau comu‑ nicarea omului cu Dumnezeu. Ea este viața sufletului. Așa după cum trupul, dacă răsuflă Înseamnă că este viu, iar atunci când Încetează respirația Încetează și viața, așa se Întâmplă și cu sufletul celui ce nu se roagă, nu are viață și astfel creștinul nu poate câștiga viața veșnică, mai ales că rugăciunea este cheia Împărăției
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
și 1 punct din oficiu. 77CAPITOLUL PERIOADA MODERNĂ Testul nr. 66 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentele de mai jos: III Era o zloată nemaipomenită: ploaie, zăpadă, măzărică și vânt vrăjmaș, de nu mai știa vita cum să se-ntoarcă să poată răsufla. Deși aproape de nămiez, în tot satul era astâmpăr desăvârșit ca-n puterea nopții; ba nici glas de câne nu se mai auzea - cine știe în ce adăposturi se odihneau paznicii curților! [...] - Uite, neică Stavrache, la ce-am venit noi... E
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
de la icoane, să caute lumânarea printre lucrurile risipite pe jos. O găsi ș-o aprinse. Cum îi dete lumina-n ochi, Stavrache începu să cânte popește. (I.L. Caragiale, În vreme de război) 1. Menționează modul de formare a cuvintelor: paznicii, răsufla. 2.Explică prezența punctelor de suspensie din discursul fratelui. 3.Transcrie un epitet adjectival și unul adverbial. 4.Precizează două moduri de expunere prezente în fragmente. 5.Încadrează fragmentele în momentele subiectului. 6.Evidențiază legătura dintre cadrul natural și trăirile
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
ceea ce reprezintă o scurtcircuitare masivă a textului lui Rebreanu. Căci, iată unde suntem în prima parte a romanului : — Urâtă țară aveți, muscale ! sare deodată caporalul, întorcându-se spre gropari și uitându-se cu necaz la țăranul care se oprise să răsufle. Auzi ?... Țara... locurile... niet frumos ! Adăugă apoi, arătând cu mâna ținutul și stâlcindu-și graiul spre a se face mai înțeles. Țăranul holbă ochii, nedumerit, cu un zâmbet umil, bolborosind ceva pe rusește. Suntem în inima Rusiei, în localitatea Zirin
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
nu se supun politicii, că activistul, oricâtă școală a vieții ar avea, nu poate să-i comande inginerului la planșeta de proiectare. Iar în 1982 ne găsim în plină revoluție tehnico‑științifică, noua lozincă a propagandei de partid. Culturnicii pot răsufla ușurați - Proca e dintre cei „vechi”, nu e un produs al epocii Ceaușescu. O cotitură neașteptată se produce în evoluția regizorului Mircea Daneliuc odată cu Glissando (1984). Renunțând la domeniul filmului realist de actualitate, slab reprezentat în filmul românesc, pe care
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Tu cunoști mai bine Transilvania. Pe fețele lor vedeam consternare. Se așteptau la altceva: la plâns, la râs. Mi-au comunicat punctele de frontieră, așa că, în mare, am trasat frontiera. Pentru o clipă, avusesem senzația că ating un trup cald, răsuflând, pulsând. Mă forțam să îmi aduc aminte de ceva. De ceva demn, de ceva de excepție. Mi-am adus aminte că am fost botezat la Homorod (Homoród). Capul mi se golise, pe hartă Transilvania împietrise. Era abstractă, plată, mică și
Prefață. In: Transilvania reintoarsă [Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
1995). 2.3 Copilul invizibil Experiențele, interesele și prioritățile copilului sunt la periferia preocupărilor adulților. Durerea copilului amenință echilibrul nostru. Există o nesiguranță în legătură cu ce trebuie vorbit cu copilul și modul în care se realizează comunicare. De multe ori lucrătorii, răsuflau ușurați când în timpul vizitelor, copilul era la joacă. Există o incertitudine referitoare la măsura în care copilul trebuie angajat în evaluarea maltratării. Mulți dintre copiii maltratați întâlniți au trăit experiențe pe care nici nu am putea să ni le imaginăm
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
îmbunătățite; EXERCIȚII MONOLOGUL 1. Argumentați că fragmentul următor este un monolog scenic: Rică Venturano: “Am scăpat până acum! Sfinte Andrei, scapă-mă și de-acu încolo; sunt încă june! Geniul bun al viitorului României, protege-mă! Și eu sunt roman! (răsuflă din greu și își apasă palpitațiile). O, ce noapte furtunoasă! Oribilă tragedie! (I se pare că aude ceva și tresare) Ce de peripețiuni!... Ies pe fereastră și pornesc pe dibuite, pe schele! Mă țin binișor de zid și ajung la
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
se cam speriase un pic. Era, totuși, un batalion de geniu cu alte misiuni decât cu paza unui obiectiv cu riscuri previzibile în condițiile date. Știu că, în final, a intervenit comandantul Regimentului și misiunea a fost anulată. Toți au răsuflat ușurați. S.B.: Când a fost chemat Batalionul? M.N.: Cred că în 21 spre 22 decembrie, în noaptea în care a fost nenorocirea aia în oraș. Ofițerul de contrainformații sigur a raportat mai departe și s-a așezat în biroul lui
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]