5,132 matches
-
va concerta și trupa Smokie. Ea va elucida nu mai puțin decât Bonnie Tyler ce lucru mare e farmecul muzicii de calitate, cât timp spectatorul e pe cale cu ea și-și lasă uitate gândurile de la faptul divers și cotidian. Vor răsuna la Sala Palatului din București, piesele anilor ’70-’80, neuitate: „Don’t Play Your Rock’n Roll to Me”, „Alice”, „Lay Back in the Arms of Someone”, „If You Think You Know How to Love Me”, „Living Next Door to
BONNIE TYLER, LA SALA PALATULUI DIN BUCUREŞTI, PE 13 OCTOMBRIE 2014 de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360086_a_361415]
-
superbă. Vezi, Ema? Unele femei nici la optsprezece ani nu au o siluetă ca a mea! Ema o privi scurt și se întoarse la vitraliul pe care tocmai îl studia, fără să-i răspundă. Ce știi tu? Râsul ei superior răsună cristalin în „Sala oglinzilor” Oglinda următoare îi aruncă înapoi zâmbetul regesc al buzelor pline, perfect conturate de tatuajul rubiniu, pentru care o invidiau jumătate din femeile din oraș. O, da, sunt perfectă! Alergă de o oglindă la alta, strigând de
OGLINZI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360090_a_361419]
-
munții Carpați. Soarele se răsfrânge în inima ei pulsând veșnicii. Picioarele cuvintelor romanești caută harul în somnul gliei încălțate în sandale romane. Serenitatea vocalelor are timbru de clopot ortodox. Ele înalță curcubeu peste Prut pe cerul de un albastru voronețian. Răsună în trupul Limbii române glasul lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Limba Română este ultima Lui mănăstire, cea mai dreaptă, temeinică, eternă. Eminescu așază mâna lui Dumnezeu pe spicele de grâu coapte, încolțind în cuvintele din câmpia Limbii Române ! Referință
LIMBA ROMÂNĂ, ULTIMA MĂNĂSTIRE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360122_a_361451]
-
pergament,o scrisoare pe care o desfacu.Pentru câteva secunde i se oprii respiratia.Mainile începură să îi tremure incontrolabil,iar fata era palida.” Nu se poate așa ceva”Mai citi din nou și din nou,insă scrisul rămânea același și răsună în mintea ei că un vifor.Mototoli scrisoarea și se puse în pat izbucnind într-un plâns,trist care îi alungase veselia de mai devreme. -Uite,Karon!A venit și cadoul mătușii tale,l-a adus mai devreme o trasura
KARON,CAP 12 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360152_a_361481]
-
întins mâna ușor,pe obrazul ei,dar atunci două brațe scheletice m-au smuls .Am început să plâng,iar ființă cea nouă,o femeie ce își plimba limba peste dinții galbeni m-a tras într-o încăpere,în sprigatele ce răsunau în întuneric”Mama...,mama!Am fost dus într-un pat mic,cu cadru de fier și amenințat că dacă o să o trezesc mă va bate.Strangand pătură cenușie în brațe,o vedeam pe ființă care îmi va hotăra viitorul și
KARON ,CAP 13 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360153_a_361482]
-
grăbesc să mă strecor pe ușa-i deschisă în interiorul tixit - încă un Iona apatic - prelingându-mă într-un scâncet de ușurare pe tapițeria soioasă a scaunului în ultima clipă eliberat tare tare mă mai bucur că mi l-ai luat răsună strident prin aburul răsuflărilor grele glasul copilului de alături ce-și agită frenetic prin fața ochilor pistolul de plastic și privirea-mi tot lunecă peste zâmbetul obosit al mamei până când reușește să se reîntoarcă și să se agațe cu nădejde de
POEZIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359810_a_361139]
-
la al ei.Acum cu mâinile fragile,scotea sunetele unui clar de luna,imaginandu-se în patul moale cu somnul ce venea să-i sufle praf de stele și pe mama ei soptindu-i noapte bună,cu ultimele note ce răsunau în liniștea camerei.Auzind melodia,mătușa,simții un fior rece mortuar pe spinare și făcându-se palida la fața urca pe scări până la sursă sunetului.Karon nu observă că în timp ce cânta se făcu liniște în jurul ei și deschizând ochii,o
KARON,CAP 4 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359780_a_361109]
-
ca forță ordonatoare morală, estetică, creatoare, înseamnă un grav dezacord al ființei cu cosmosul. Renunțarea la dragoste înseamnă pierderea ființei, suferință și chiar nebunie. Prin aliterații consonantice, șuierătoare, stridente, poetul își exprimă dezgustul: „Alfel șuieră și strigă, scapără și rupt răsună, Se împing tumultoase și sălbatice pe strună Și în gându-mi trece vântul, capul arde pustiit Aspru, rece sună cântul cel etern nwisprăvit... Unde-s șirurile clare din viața-mi să le spun? Ah! organele-s sfărâmate și maestrul e
FARMECUL POEZIEI EMINESCIENE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359815_a_361144]
-
seamă - repetă mama - să nu îți amărăști sufletul, că nu merită”. Din curte, se auzi deodată poarta trântită și pași fugărindu-se. Aproape imediat, ușa se deschise și Dora năvăli în cameră cu obrajii în flăcări și respirația întretăiată. „Primaaa!” - răsună victorios glasul ei. După ea, cu haina descheiată și șepcuța gata-gata să-i cadă de pe cap, intră Igor. Bosumflat, îi aruncă Dorei pe sub gene o privire neprietenoasă și-i răspunse: „Ai trișat ca de obicei și ai luat-o la
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
lumii" decât o expresie, pentru că, cine știe măcar ce e lumea însăși? (Anne Rice) Când va veni Domnul, din cer, pe pământ, Un car de foc vedea-vom și-un cor de îngeri sfânt! Și mii de trâmbiți care, vor răsuna din cer Vor anunța sfârșitul, acestui veac mizer! Va fi Apocalipsă, cutremur colosal! Va arde tot pământul! Dezastru infernal!... Focul venit din cer, totul va mistui Păsări, copii și mame, cu toții vor pieri! Nu vă pierdeți cu firea, totul e
VINE ZIUA JUDECĂŢII! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359950_a_361279]
-
organizator Mihai Treistariu, Brașov, 2010, locul I la Concursul Județean „Euro-Vocea Maramureșului” și excursia „Mini-tur al Europei”, obiectivul principal, Parlamentul European, 2010, Premiu Special la Festivalul Internațional pentru Copii și Tineret „Armonia” 2010, 2011, Cluj-Napoca, Mențiune la Festivalul Național „Maramureșu răsună”, Satulung, 2011, apariții TV și radio. În recitalul pe care l-a susținut la „Toamna Someșană” s-a impus prin repertoriul alcătuit în cea mai mare parte din doine, vocea puternică, deja maturizată, flexibilă și melodioasă, trăire afectivă și prezență
ZILELE ORAŞULUI ULMENI 2011 de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359578_a_360907]
-
auzit că nu mai joacă în „A” Craiova? Gata cu ei. I-a terminat Mititelu... Da, bre! Dinel o fi fost vreun sfânt...”. Violeta simțea pământul fugindu-i de sub picioare... „Da, despre mine vorbesc! Doamne, n-o să termine niciodată!” Îi răsunau în urechi frânturi din frazele acelea: „L-au bătut pentru asta, bă, pentru țigancă!... Era și ea acolo, doar... Aha! Era amanta lui, cred... De unde amantă, băi frate? Un român, avocat și el, se uita la o țigancă?...” A grăbit
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359657_a_360986]
-
sminteală în Babilonul cel mare. Zăngănitul armelor tale se aude de departe, vistieria ta este mereu plină dar, în zadar alergi și după pălăria de cardinal că nu vei mai ajunge la ea. Și vai ție, când nu vor mai răsuna pe ulițele tale, cântece de goarnă iar căderea ta va fi mare. Am înlocuit cuvântul goarnă cu trompetă și am ajuns la jazz. Și mai departe îmi amintesc de cuvintele pe care le reproduc din memorie: Și va veni o
MOŞ CULAIE de ION UNTARU în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359746_a_361075]
-
Acasa > Poezie > Cantec > GUGUȘTIUCUL ȘI COCOȘUL-POEZIE PENTRU COPII Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 473 din 17 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Sus, pe creanga teiului, guguștiucul cerului cântă de răsună satul, și de-a lungul, și de-a latul. Gu-guu-știuc,gu-guu-știuc, nu mai vreau să mă mai duc de la casă omenească... Cine vrea să mă primească? Un cocoș mândru, țâfnos, dar se pare cam gelos, cocoțat pe un vechi gard
GUGUŞTIUCUL ŞI COCOŞUL-POEZIE PENTRU COPII de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 473 din 17 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359159_a_360488]
-
fereastra de la care obișnuia mama să privească în curte ca să vadă ce mai fac și apoi, dintr-o dată, s-au îndreptat aproape în fugă spre uriașa scară de lemn, ale cărei trepte largi tânjiseră pustii o iarnă întreagă, iar acum răsunau atât de vesel sub graba micilor pași. Incredibil, dar niciun strigăt nu s-a auzit pe urma fugarilor. Coborau treptele ce păreau că nu se mai termină și plaja creștea în ochii lor tot mai mare și mai mare. La
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
continuă imperturbabil Irina, am schițat - utilizând și culoarea aceasta anxiogenă, blocantă, peste care am suprapus o dublă tensiune, cea indusă de culoarea neagră și întărită de negația imperativă - ceea ce cred că recunoașteți cu toții, pentru că ține de eul copil al fiecăruia. ... răsunase de undeva, plină de nedumerire, singura întrebare. -...Hmm...Să înțeleg că nici nu vă mai amintiți deloc, de câte ori nu v-ați trezit încordați, dincolo de acea singură și măruntă deschizătură a obstacolului din calea voastră, singuri, îmbrățisând doar întunericul și știind
ANTREPRENORUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345178_a_346507]
-
ca un heruvim cu sabie de foc rece prin fața mea și-mi spune ceva. Eu mă chinui să-l înțeleg, dar cerul se întunecă, apar stelele iar mai târziu zăresc niște semne ca acelea din ceaslovul popii și un glas răsună din adâncuri zicând : „ Fiara a fost slobozită ... ” Mă trezesc îngrozită, iar fiori reci îmi trec prin toate mădularele. Când încerc să-i povestesc bărbatului meu Petru acesta mă ia în râs și mă trimite la preot să-mi citească ceva
VESTITORUL- PIESĂ DE TEATRU-FRAGMENT-DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345212_a_346541]
-
conștiinței, a spiritului. Te prinzi cu disperare de haina cernită, tragi cu ură viscerală, zgârii, lupți. E viața ta, dreptul tău. « Care drept? L-ai pierdut in nevolnica ta existență când ai sugrumat speranța. Îi aude râsul lipsit de milă, răsuna înfricoșător ca un ecou. L-a înșfăcat de piept, l-a aruncat, zdrobindu-l de peretele colțuros. « Ai pierdut pariul, ți-ai vândut sufletul pentru câțiva arginți, ageamiule. Răsuflarea înghețată il cuprindea ca un bici. Sunt vinovat ! ai țipat cu
DEZILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345233_a_346562]
-
amintește-ogorul, Nu mai știe cum se cântă nici durerea și nici dorul. Nu mai știe gustul pâinii, lângă apa răcoroasă, Nici cum cade-n dimineață iarba lăcrimând sub coasă. Nu-nțelege-n primăvară zbuciumul din clorofilă Și nu știe cum răsună pasul tocului pe-o filă. ALEARGĂ TIMPUL În liniștea trezită prin visuri de prigorii, Trec cerbii dimineții pe pajiștea culorii; Pe sub copite sfarmă a ierbii glăsuire Și-n verdele sălbatic ard sevele-n neștire. Natura-ntreagă cântă cuprinsă de văpaie
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340223_a_341552]
-
DOR DE ALBA ȘI DE-ARAD... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 2162 din 01 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Kuppenheim, 30 Noiembrie 2016 Mi-e dor de Alba de atunci Și-mi arde sufletul ca para, Când răsuna pe văi și lunci- „Noi vrem să ne unim cu țara!” Curgeau șuvoaiele de ape Spre-aceeași vrednică fântână Din care veșnic să se-adape Această nație română! Și nimeni nu le-a stat în cale În ceasul dat de Dumnezeu
MI-E DOR DE ALBA ȘI DE-ARAD... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340311_a_341640]
-
Împlinim și cele bune Sfinții noștrii păzitori Ne feresc de trădători! Răul vrea să ne despartă Să mai rupă iar din hartă, De ne dăm mâna frățească Salvăm Țara strămoșească. Moșii noștrii sunt de pază, La hotar încă veghează Tulnicul răsună-n munți Au ajuns cu toți cărunți Cuza, domnul cel mai drept A dus țara chiar în piept, Cu ocaua lui cea mică Ne-a scăpat și de risipă! În divan mereu adună Pe cel drept și fapta bună Țară
FRAŢI ROMÂNI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340313_a_341642]
-
Dus ca vântu-i, rupt de șale. La o vreme stă pe-o cioată Ca puterea să-și adune. În zări pruncii-și pierd răbdarea: „Hai odată, Moș Crăciune!” Se ridică moșnegește, Sacu-n spate iar îl pune; Un ecou în vânt răsună: „Hai odată, Moș Crăciune!” Referință Bibliografică: HAI ODATĂ, MOȘ CRĂCIUNE! / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1818, Anul V, 23 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
HAI ODATĂ, MOŞ CRĂCIUNE! de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340306_a_341635]
-
obrazului puțin scofâlcit, mângâindu-l; și zâmbetul blajin, și râsul departe-n oglindă, în timp ce-i spune mamei: "Privește-o!E ca un lujer." Și inima i se umflă de mândrie. Ascultați-i glasul ce fascinează, și antrenează mulțimea, glasul ce răsună la adunări și-n săli de tribunal! Îmi trec degetele prin părul șaten deschis și des al mamei; "Moanța creața" e poreclită. "Tot ce trebuie să fie mic, la mine-i mare: nasul, gura. In schimb, am ochii mici", zice
BARCA PE VALURI( SAU AMINTIRI ÎNVOLBURATE) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340330_a_341659]
-
peste cinci, au beneficiat nu de o creștere, ci de reintrarea în normalitate prin eliminarea taxelor impuse tot de FSN (PSD&PDL). Cei cu pensii până la 1.000 de lei (cca 3 milioane) erau, deja, în această normalitate! Tobele au răsunat asurzitor vreo câteva zile, apoi s-au domolit situația devenind ridicolă. Buzunarele poporului pesedist au rămas tot goale! De unde erau zoriți nevoie mare să depună bugetul între Crăciun și Anul Nou, grindenienii au amânat termenul spre sfârșitul lui Gerar. Între
TABLETA DE WEEKEND (183): GENERALUL IARNĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340372_a_341701]
-
brațele Cristinei, Costel s-a postat între aceasta și restul mulțimii iar “mama” fetiței a încercat să ia fetița în brațe de la Cristina, însă mâna căuta sub rochiță... - Ție nu îți este rușine deloc? Vouă nu vă este rușine deloc? Răsună ca un tunet, vocea gravă a Emanuelei? Sunteți atât de jos! Unde mai vreți să coborâți? Mă întreb cât de jos sunt limitele voastre, oameni buni? Cum vă ține pământul? Emanuela ia fetița în brațe, dă instinctiv un pas înapoi
ÎN MÂNA DESTINULUI...(4) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340379_a_341708]