3,857 matches
-
este singurul om care poate restabili pacea și ordinea. Iar o veche zicală a samurailor spune că nu se atacă un inamic aflat în doliu. Chiar dacă ar fi să rupem tratatul și să atacăm, dacă supraviețuiește, va reveni să se răzbune. — Nu putem lăsa să ne scape ocazia asta, insistă Kikkawa. În ultimă instanță, Kobayakawa aminti instrucțiunile lăsate cu limbă de moarte de fostul lor stăpân: — Clanul trebuie să-și apere frontierele. Oricât de puternici sau de bogați am deveni, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
castelului, pentru a-i ura bun venit. Descălecând, Hideyoshi îi dădu hățurile unui ajutor și, un moment, ridică privirea spre fort. Vara trecută, în Luna a Șasea, chiar înaintea marșului forțat spre Yamazaki și a marii victorii prin care fusese răzbunat a lui Nobunaga, stătuse în aceeași poartă, întrebându-se dacă avea să se mai întoarcă viu. Ultimele lui ordine către vasali fuseseră limpezi: „Dacă aflați că am fost învins, ucideți-mi toată familia și dați foc castelului până-n temelii.“ Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu forțele clanului Tokugawa care se retrag de la Nagakute, la Obata. Își instală cartierul general pe colină, în timp ce cei douăzeci de mii de militari odihniți ai săi se răspândeau sub soarele roșiatic al înserării, cu intenția vădită de a se răzbuna pe Ieyasu. Hideyoshi numi doi oameni la comanda unei grupe de cercetare și-i trimise, în secret, spre Castelul Obata. După aceea, stabili rapid operațiunile militare pentru întreaga armată. Dar, înainte ca ordinele să poată fi transmise, sosi un raport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cuvinte și în fapte. 23. El avea patruzeci de ani, cînd i-a venit în inimă dorința să cerceteze pe frații săi, pe fiii lui Israel. 24. A văzut pe unul din ei suferind nedreptate, i-a luat apărarea, a răzbunat pe cel asuprit, și a omorît pe Egiptean. 25. Credea că frații lui vor pricepe că Dumnezeu prin mîna lui le va da izbăvirea, dar n-au priceput. 26. A doua zi, cînd se băteau ei, Moise a venit în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
mă lovești și mă tulburi! Am făcut o juruință Domnului, și n-o pot întoarce." 36. Ea i-a zis: "Tată, ai făcut o juruință Domnului, fă-mi potrivit cu ceea ce ți-a ieșit din gură, acum cînd Domnul te-a răzbunat pe vrăjmașii tăi, pe fiii lui Amon!" 37. Și ea a zis tatălui său: "Atît îngăduie-mi: lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc să mă cobor în munți și să-mi plîng fecioria cu tovarășele mele." 38. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
acesta i-a luat nevasta și a dat-o tovarășului lui." Și Filistenii s-au suit, și au ars-o pe ea și pe tatăl ei. 7. Samson le-a zis: "Așa faceți? Nu voi înceta decît după ce mă voi răzbuna pe voi." 8. I-a bătut aspru, pe spate și pe pîntece; apoi s-a coborît și a locuit în crăpătura stîncii Etam. 9. Atunci Filistenii au pornit, au tăbărît în Iuda, și s-au întins pînă la Lehi. 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
care priveau la Samson, cum juca. 28. Atunci Samson a strigat către Domnul, și a zis: "Doamne, Dumnezeule! Adu-Ți aminte de mine, Te rog, Dumnezeule, dă-mi putere numai de data aceasta, și cu o singură lovitură să-mi răzbun pe Filisteni pentru cei doi ochi ai mei!" 29. Și Samson a îmbrățișat amîndoi stîlpii de la mijloc pe care se sprijinea casa, și s-a rezemat de ei; unul era la dreapta lui, și altul la stînga. 30. Samson a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
mic, chiar dacă ești mare. Alergam cu lacrimi în ochi la tata și palmele lui se odihneau pe fundul fraților mei, punându-i să-și ceară scuze de la mine care nu mă mai opream din plâns, așa, doar ca să-l pot răzbuna pe învățător pentru nedreptatea care i se făcuse. Tatăl lui îl aducea în ridicol din prea multă dragoste. Și acum îmi răsună strident în urechi cuvintele lui când se întoarce de la târg: ”Ghițăluș al tatiii! Hai acasă, că ți-a
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
fîntîna fără apă Sira: David nu știa nimic. 27. Cînd s-a întors Abner la Hebron, Ioab l-a tras deoparte în mijlocul porții, ca să-i vorbească în taină, și l-a lovit acolo în pîntece și l-a omorît, ca să răzbune moartea fratelui său Asael. 28. David a aflat apoi, și a zis: "Nevinovat sunt eu și împărăția mea pe vecie, înaintea Domnului, de sîngele lui Abner, fiul lui Ner. 29. Sîngele acesta să cadă asupra lui Ioab și asupra întregii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
au luat capul, și au mers toată noaptea prin cîmpie. 8. Au adus capul lui Iș-Boșet la David în Hebron, și au zis împăratului: "Iată capul lui Iș-Boșet, fiul lui Saul, vrăjmașul tău, care vroia să-ți ia viața; Domnul răzbună azi pe împărat, domnul meu, împotriva lui Saul și împotriva neamului lui." 9. David a răspuns lui Recab și lui Baana, fratele său, fiii lui Rimon din Beerot: "Viu este Domnul care m-a izbăvit din orice primejdie, 10. ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
ca să mai lase să iasă la lumină recent descoperitele ei gesturi arțăgoase. în timp ce Chaquie stătea pe pat, clipind ca un iepure orbit de lumină, am început să vociferez spunându-i cât de umilită fusesem. I-am promis c-o să mă răzbun pe Luke și pe Brigit, indiferent cât îmi va lua. — Când Dermot a venit pe post de CPI, tu cum ai făcut față momentului? am întrebat-o cu ochii căscați. — Am făcut spume, mi-a răspuns ea căscând. Apoi Josephine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Încă cinci pagini de calendar. Loialitatea mea față de el era singurul lucru care mă mai ținea la Grant Books. Dacă-mi dădeam demisia atunci, altcineva avea să preia manuscrisul - și cine știa ce modificări avea să facă Vivian. ca să se răzbune pe mine. Trebuia să rămân în joc, de dragul lui Luke, ca să previn orice sabotaje aplicate înainte de publicare. Intercomul meu a prins viață. Mă chemau cele patru cifre înfricoșătoare. Nu din nou. Dezvoltasem un reflex pavlovian la vederea numărului derivației lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nenorocita aia de persoană care tipărește cartea! Mi s-a pus un nod în gât. Intrasem, într-adevăr, în panică. Asta fusese marea mea temere, de luni de zile: ca Vivian să nu se înfurie pe mine și să se răzbune pe cartea lui Luke. Nu puteam permite să se întâmple așa ceva. — Te rog, Vivian, am implorat-o, o să muncesc 24 de ore din 24, 7 zile din 7, ca să pun la punct celelalte proiecte. Îmi pare rău. O - o să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
o lovi ca un val. Se clătină pe picioare, se rezemă de o margine a bărcii și se așeză pe un dulăpaș. Apoi, încet-încet, dezgustul ei se transformă în furie și într-o ură rece împotriva soților Pringsheim. O să se răzbune pe ei cu vârf și îndesat. O să-i facă să le pară rău și că au cunoscut-o. Se ridică, deschise dulăpașul pe care stătea, scoase din el vestele de salvare și le aruncă peste bord. Apoi umflă salteaua pneumatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
bord. Apoi umflă salteaua pneumatică, o aruncă în apă și se cocoță și ea pe margine. Se lăsă în apă, după care se întinse pe saltea. Obiectul se bălăngănea îngrijorător de tare, dar Evei nu-i era frică. Acum se răzbuna pe cei doi Pringsheimi și nu-i mai păsa nicidecum ce se întâmpla cu ea. Vâsli prin valurile micuțe, ce împingeau în larg vestele de salvare, îndepărtându-se și ea de ambarcațiune. Vântul sufla din spate, iar salteaua aluneca ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să revin, însă. N-am izbutit. Și iarăși m-am crezut rebelă și iarăși am explodat. Și iar mi-au arătat ce urmează. Atunci și-a oferit serviciile tovarășul Orest Popescu. Am acceptat. Cu o furie morbidă, de a mă răzbuna pe mine însămi. Orașul murise, doar foșnetul arborelui peste terasă amintea că sunt martori și înlocuitori peste tot, degeaba te-ai ascunde, tovarășii tovarășului Orest penetrau peste tot, firele nevăzute ajunseseră deja și aici, în patul plăcerii ilicite. Irina se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
chelia din registrul de socoteli, de parcă toată ziua n-ar fi făcut altceva decât să pună la punct contabilitatea hotelului. Dar turuiala se și declanșase, pregătită de mult. „Cuceritorii au procreat cu indigenele. Da, lăcomia de timp și spațiu se răzbuna în pântecul femeilor. Singuraticul care nu respectă nimic. Indigena prostituată, curtezana, eventual amanta. Bordelul a rămas în America Latină o instituție durabilă, clasicizată.“ Distinsul domn profesor nu ridicase bărbița din registrul contabil, șeful ierarhic Gică holba ochii, ca la urs. „Albul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fermenta clocea defeca pe spinarea sa prea răbdătoare. Un ogar turbat peste cățeaua turbată, trepidând, epileptic, pe spinarea ei îngustă, asmuțit de gâtul ei alb alb și de șoldurile perfide și părul roșu, lătrând împreună plăcerea imediată, ilicită, care să răzbune amânări și interdicții. Terapia turbării, eliberarea, da, plăcerea desferecată, desfrânată, câinoasă, care să vindece oroarea de propriul trup înstrăinat și de numele înstrăinat și de sufletul înstrăinat în lumea înstrăinării. Dum-dom-dom-dom-dum, Dominic și ri-ri-rina, roșcata rabiată. Cadența pustiului, dom rina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
morților încă vii, ar fi trebuit să fie a regăsirii. Pentru oricât de scurt răgaz, fie și pentru minima secvență dintre două ultime zguduiri ale planetei, fie și doar pentru atât. Orfanii ar fi trebuit să se poată, în sfârșit, răzbuna pe toate amânările, să se poată, în sfârșit, regăsi. Da, îi era dor de Irina, cea de departe, care ar fi putut fi dacă ar fi fost, așa schelălăia, neauzit, potaia Dominic, întins pe spate, pe covor, lângă cățeaua care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Doctorul se grăbea, într-adevăr, urcase scările, dispăruse sub bolțile amurgului. Încruntat, auzi! Conu’ Fănică Olaru și tonicul Toni Marga proclamă seninătatea. „Fii atent... strigase Marga, la despărțire, întorcându-se de pe treapta de sus a Ateneului. Odată rostite, minciunile se răzbună. Se adeveresc. Devin realitate. Realitatea, adevărul ultim.“ Realitatea nu-i adevărul ultim, doctore, bombănea pacientul, rămas pe una din băncile din fața Ateneului. Conjunctura numită realitate poate fi negată, iar așteptarea nu e neapărat minciună, nici iluzia nu e, nici rezistența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o fi numind... sau Bebelușul Gafton, hipnotizat de marile idealuri? Ziarist, auzi, ziarist, în locul ăsta și în timpurile astea! Și-a schimbat numele în Gafton, numele nevestei? Să arate ce, ce? Că gata, nu mai facem deosebiri, nu ne mai răzbunăm pe legionari, chiar daca suntem fostele lor victime, gata? Doar știa că e o minciună, doar știa, tâmpitul. Sau nu știa? Spune-i că proștii aleși sunt mai proști decât proștii. Sunt aleșii proștilor, spune-i asta, spune-i! Gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fi sinucis? Din nou astfel de întrebări nu pot săprimească nici un răspuns din text. Tolea bănuiește că scrisoarea ar fi fost expediată de un anume Tavi Cușa, ce fusese îndrăgostit de sora lui și, respins, ar fi încercat să se răzbune. Anumite indicii cronologice din roman lasă să se înțeleagă că Tolea a pornit în urmărirea lui Tavi în săptămâna de dinainte de Paști. Chiar în noaptea de Înviere a anului 1980, Tolea își pierde mințile și este internat în clinica doctorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vreodată pe la magazinul ei? Apropo de Adam, sunt sigură că vă întrebați ce naiba s-a întâmplat cu el. Păi, nu am mai dat peste el, deși am dat peste multe stewardese care o făcuseră, ca să spun așa. Dar m-am răzbunat. Într-un fel. Vă aduceți aminte de scenariul pe care îl scriam? „Cum aș putea uita“, veți zice. Ei bine, lăsați-mă să vă spun ce s-a întâmplat cu asta. Bine, am primit vreo douăzeci de scrisori cu „vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
zice Lissy Îngrijorată. — Cred că da. Mă las să cad Într-un scaun. Zgâlțâită bine. — Emma, spune Jemima, cu ochii la pielița unei unghii. Nu vreau să te presez. Dar știi, nu, ce trebuie să faci ? — Ce anume ? — Să te răzbuni, firește ! Ridică privirea și mă fixează extrem de hotărâtă. Trebuie să-l faci să plătească. — O, nu. Lissy are o grimasă. Nu crezi că e destul de lipsit de demnitate să te răzbuni ? Nu e mai bine să se rupă pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nu, ce trebuie să faci ? — Ce anume ? — Să te răzbuni, firește ! Ridică privirea și mă fixează extrem de hotărâtă. Trebuie să-l faci să plătească. — O, nu. Lissy are o grimasă. Nu crezi că e destul de lipsit de demnitate să te răzbuni ? Nu e mai bine să se rupă pur și simplu de toată povestea asta ? — Ce rost are să facă asta ? răspunde Jemima. Ce-o să Învețe el din toată treaba asta ? O să-l facă să regrete amarnic faptul că te-a Întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]