1,968 matches
-
scris despre Vlad așa ceva. Nu. Dumneavoastră l-ați fi bubuit imediat ce nu v-ar fi ascultat. Lasă asta ! Vrei declarația ? mă întreabă, întinzîndu-mi iar hîrtia. Stau o clipă și-o privesc; aș vrea să-i mai zic ceva, dar mă răzgîndesc. Iau hîrtia și-o rup în cîteva bucăți, pe care le las să cadă în gura de scurgere a apei de la picioarele mele. Brîndușa privește cum declarația Tamarei cade în canal, pufnește într-un rîs scurt, apoi întoarce privirea spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
posibilă o muncă intelectuală de 40 de ani fără o carte?! Când am venit în casa asta, pe care eu am aranjat-o în întregime, unde totul este al meu, am adus și 1 200 de cărți“. Atunci, marele șef, răzgândindu-se, nu știu de ce, s-a instalat sub arcadă, zicând: „Biblioteca din camera asta îi aparține doamnei“ - și eu, înspăimântată, am întrebat: „Și rândul de cărți cu învelitoare albă de deasupra ușii?“ Atunci s-a întâmplat minunea: omul ăsta îngrozitor
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
că n-am să mărit la New York. Normal că nu. E de neconceput. O să mă mărit la mine acasă, așa cum am stabilit, într-un cort superb instalat la noi în grădină. Nu există nici cel mai mic motiv să mă răzgândesc. Nici măcar unul. În afara faptului că... O, Doamne. Da, bine, poate că Elinor are dreptate aici. Adică, așa e, e o experiență pe care o trăiești o dată în viață, nu? Nu e ca ziua de naștere sau Crăciunul. Așa că, dacă ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cifre, după care mă opresc. Pe de altă parte - ce rost are să mă grăbesc să iau o decizie? Adică, vreau să spun că nu se știe niciodată. Poate mami și tati au să discute între ei diseară și o să se răzgândească. Poate or să vină să arunce o privire. Poate că, în clipa în care ar vedea efectiv Hotelul Plaza... când ar vedea cât de fabulos va fi totul... cât de luxos... cât de strălucitor... O, Doamne. Nu pot suporta gândul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
haina imediat. Aveți cadou? — Păi... nu. Femeia își dă ochii peste cap de parcă ar spune „Nici nu mă așteptam altfel!“, apoi se întoarce spre următoarea persoană de la coadă, iar eu mă reped înăuntru înainte de a-i da șansa să se răzgândească. — Nu pot să stau mult, spune Robyn în clipa în care ajung lângă ea. Trebuie să ajung la trei repetiții pentru trei recepții diferite. Dar am ținut foarte tare să ne vedem azi, pentru că am niște vești minunate. Un designer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
îi revine pe chip și o simt cum se pregătește să mă atace. — Păi... chestia e că... Îmi dreg glasul. OK, acum e momentul. Ăsta e momentul să-mi fac marele anunț. Să-i spun lui Robyn că m-am răzgândit. Că mă mărit în Oxshott. — Adevărul e că... Trag aer în piept adânc. Haide. E ca atunci când îți scoți leucoplastul. Cu cât o faci mai repede, cu atât scapi mai repede. Nu trebuie decât s-o spui. Și tocmai sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
atentă. Să-i spun c-o suni tu mai târziu? — Nu! Nu mai vorbi cu ea! Adică... nu-i nevoie. Vorbesc. Intru repede în casă, și inima îmi bubuie cumplit. Ce-o să-i spun? Să-i zic că m-am răzgândit? În clipa în care ridic receptorul, văd că mama e în spatele meu. O, Doamne. Cum o scot la cap? — Bună, Robyn! Încerc să-mi iau un ton firesc. Ce faci? OK. Nu trebuie decât s-o trimit la plimbare cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ea. O, Doamne, Suze, cât de tâmpită pot să fiu! Nu știu, zău, ce-o fi fost în capul meu. Nu vreau să mă mărit la Plaza. Acasă e locul unde vreau să mă mărit. — Ești sigură că nu te răzgândești iar? — Da. De data asta nu mă mai răzgândesc. Pe bune, Suze, gata, am hotărât. — Și cu Luke ce faci? — Lui nu-i pasă. Mi-a zis tot timpul că eu hotărăsc. Suze rămâne pe gânduri preț de o clipă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fiu! Nu știu, zău, ce-o fi fost în capul meu. Nu vreau să mă mărit la Plaza. Acasă e locul unde vreau să mă mărit. — Ești sigură că nu te răzgândești iar? — Da. De data asta nu mă mai răzgândesc. Pe bune, Suze, gata, am hotărât. — Și cu Luke ce faci? — Lui nu-i pasă. Mi-a zis tot timpul că eu hotărăsc. Suze rămâne pe gânduri preț de o clipă. Apoi caută în geantă hotărâtă, își scoate mobilul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
i-ai spus lui Robyn că s-a terminat cu nunta? Asta e spaima mea secretă, și îmi țin răsuflarea, în așteptarea răspunsului ei. — Nu. Am considerat că e bine să-i mai dau lui Luke șansa de a se răzgândi. În mod evident, a făcut o greșeală. Trag aer în piept adânc. — Am să-l conving pe Luke să facem nunta, dacă îi ceri scuze. Vocea îmi tremură ușor. Nu-mi vine să cred că fac așa ceva. — Poftim? Elinor se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
căsătorească, și nu un străin oarecare. Suntem prieteni vechi, are calificarea de a face asta - așa că asta mi s-a părut cea mai normală situație. Și, evident, Luke a trebuit să-și găsească alt cavaler de onoare... — Dar să vă răzgândiți cu trei săptămâni înainte de nuntă! Să știi că părintele Simon a fost foarte supărat când a auzit. M-a întrebat dacă e cumva din cauza părului. — Nu! Sigur că nu! El n-are nici cea mai mică vină, sincer... Și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
tati, bătându-l ușor pe spate. Cu toții avem momentele noastre mai... Se strâmbă ușor la mine peste capul lui Tom, iar eu îmi înăbuș un chicotit. — Gata? Toată lumea s-a îmbarcat? zice Clive, întorcându-se în scaun. S-a mai răzgândit cineva? Nu mai protestează nimeni din dragoste? Nici un sens giratoriu, nimic? Nu! zic. Nu mai e nimic. Haidem odată! Când ajungem la biserică, clopotele sună, soarele strălucește și câțiva invitați întârziați se grăbesc să intre. Tom deschide portiera și dispare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
susceptibil, indignat, virulent, revoltat. Se aprindea repede, se zbătea pentru orice, punea suflet în toate. Flacăra lui creștea sau scădea în mod imprevizibil. Lua hotărîri aprige, se angaja la cutare lucru, dar dacă nu-i ieșea ceva la socoteală, se răzgîndea ori se reorienta. Variațiile acestea meteorologice erau rele pentru redactorul care i-a ținut un loc în planul de sumar. Pe scurt, nu era un colaborator confortabil, și nu doar sub aspectul respectării termenelor. De altminteri, oriunde a scris, mai
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de a ne vedea curînd - aflu acum de la tine este la 14 iulie, la întîlnirea de promoție. îmi scrii: „Mi s-a spus că propunerea de a fi prezent ai tratat-o cu o clară lipsă de interes. Poate te răzgîndești”. De la tine aflu de întîlnire și că va fi pe 14 iulie. și spun că voi fi prezent, chiar dacă nu voi fi invitat oficial. Atunci cine pune pe seama mea gestul de a fi tratat „cu o clară lipsă de interes
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
pentru că mi l ai cerut tu (mi-ai zis că merge tot pe o pagină) și, ca să fiu sincer, mă gîndeam să reiau colaborarea (măcar o dată pe trimestru) cu cîte un articol de critică și istorie literară. Acum m-am răzgîndit. Probabil că s-a întîmplat ca articolul meu să fie tipărit așa și nu altfel din cauza spațiului. Totuși, atunci cînd articolul unui colaborator este înghesuit așa, oricare cititor mai abil va înțelege că a fost publicat așa făcîndu-i-se o concesie
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
nu dansează și face baie cu tricoul pe el). Ajungem, în sfârșit, la mal și începem să ne echipăm de plecare. Jose scoate un tricou haios nou-nouț cu imagini de indigeni Tsachilla pe spate, dă să-l îmbrace, apoi se răzgândește brusc și mi-l face mie cadou, urându-mi să-mi amintească de toate aventurile din Chiguilpe. Acasă, mâncăm, mai povestim din aventurile zilei apoi mergem la culcare ceva mai devreme decât de obicei, obosiți și așteptând cu nerăbdare ziua
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
situație dubioasă. Continui discuția cu Carlos. El plănuiește deja când poate veni la Guillermo acasă să facem o ceremonie pe malul râului, timp în care eu mă gândesc în ce fel și în ce moment să declar că m am răzgândit. Discuția este brusc întreruptă de un zgomot infernal venind dinspre școală, ieșim să vedem care este sursa și vedem un elicopter enorm pictat în verdele închis al armatei, cu steagul Ecuadorului pe coadă, încercând să aterizeze în piața centrală. Judecând
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Laguna Albastră a doua zi. Vom pleca dis de dimineață, înnoptăm la un han pe malul lagunei și explorăm o zonă unde Cindy se gândește să cumpere niște pământ. Între timp englezoaicele au vorbit și cu Udita și s au răzgândit, nu mai vor să facă ceremonia cu Eric din noaptea asta. Cindy urma să ia parte în ceremonie deci trebuia să amânăm plecarea de a doua zi dar ceremonia fiind anulată excursia este pe primul plan. În treacăt fie spus
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
greu. Cineva insistă că ceva trebuie schimbat. Oare ce? P.P.S. Cineva strigă „Bă! Adu cealaltă scară!”, de parcă mâinile și picioarele lui ar fi legate. Altul pleacă spre scara aflată între cortul trei și cortul doi, dar la jumătatea drumului se răzgândește și o ia domol înapoi. Doi strigă: „Bă, adu barosul!”. Pe ăsta l-a adus cineva că se aude bătând. Acum s-au dat mai la distanță și-și admiră opera neterminată. Cel care dă indicații a obosit. Își șterge
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Că numai ce dați cu inima curată și luminată, e bine primit de Domnul. Luminată!... Luminată!... mormăie boierii, îmbulzindu-se la danie. Tăutu îi însemnează. Tăutule! Repede! Izvodește-i! Pe fiecare: ce și cât dă. Grăbește-te până nu se răzgândesc să dea mai mult. Bucurați-vă! strigă Ștefan. Vă adunați comori în Ceruri! Domnul din Cer și Domnul de pe Pământ, mai mărunțel -, vă mulțămesc, din inimă vă mulțămesc! Acu, iertați-mă și voi, reia el, după o tăcere îndelungată, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mormânt, nea Isaio! Mormânt!... Ce faci, Isaio? protestează Alexa. Nu se poate așa. Dacă se slobozește... noi... Ahaaa! Ai sfeclit-o... Cară-te! îi spune lui Cupcici. N-auzi?! Cupcici bolborosește ceva a mulțumire și pleacă grăbit, să nu se răzgândească... Ai greșit, Isaio! "Cârpă" aista... dacă, dacă vorbește?! spune Alexa alarmat. Au chiar așa prost mă crezi, Alexo? Ar trebui să-mi săruți mâinile, spune și un zâmbet cinic, drăcesc îi schimonosește gura. Au n-ați aflat ce-a pățit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cea mare"... Și nu uitați! Ați jurat! Cei ce nu se vor întoarce blestemul acestui pământ robit asupra lor cadă!! Ați plecat?! Țăranii se îmbulzesc de plecare, uită să se mai ploconească. Se grăbesc, nu care cumva Măria sa să se răzgândească. Ștefan a rămas singur, cu boierii... E istovit, pustiit, simte că i se taie picioarele, se sprijină de țeava tunului, oftează mai-mai să-și dea duhul și încet, răgușit, întreabă: Ei, acu că mi s-a zburătăcit oștirea, ce-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
părea‚ nu era de așteptat să se mai întâmple la ședință. Pe deasupra, se nimerise și o vreme rea, fulguia, bătea un vânt rece. Și totuși, la ora patru d.m. eram din nou în sala „Dinamo”. Ce se întâmplase? De ce mă răzgândisem? După ce am mâncat, m-am întins pe divanul din camera „mea” (prima la intrare) și eram gata-gata să ațipesc. Casa în care locuiam se afla de câteva luni în reparații generale. Echipa de zidari și zugravi aproape că terminase exteriorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
s-a dezlipit de lângă tata până nu l-a adus în fața ușii (locuiam încă pe Florilor). La întoarcere, ajunși foarte aproape de casă, intenționase o singură clipă să intre în farmacia de la Căuzași, pentru a-și cumpăra un medicament; s-a răzgândit însă prompt, ca și cum ar fi alungat o ispită; și-au continuat deci cot la cot drumul și de-abia după ce l-a lăsat pe tata în fața casei, în deplină siguranță - și după ce s-a convins că noi suntem gata să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu alte personalități ale vieții politice, sociale. Se mănâncă modest, dar bine și nu prea scump. Andrei îmi povestește că îi promisese unei românce că se va însura cu ea, pentru a obține permisul de ședere, dar acum s-a răzgândit, însă îi va cumpăra „cizmulițe” acelei persoane, pentru a o consola. Surâd sorbind cu grijă supa, privindu-l cu simpatie pe fostul Don Juan, ajuns la bătrânețe fără să-și piardă nici generozitatea, nici mai ales, humorul. Februarie Este 5
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]