2,123 matches
-
alt aranjament. Apă bem de la chiuvetă. Mâncare bună, nu putem spune ce ne place nouă, e mâncare, mănânc ce se dă. Pește? Noi, nu. Cum pește? Lasă că sunt alții mai amărâți afară. Noi nu muncim deloc și ne vine rația pe vizetă. Am și ceva regim. Bolnav de gastrită, cu piatră la fiere, și trebuie să fac operație și aștept. Poate de la mâncarea de dinainte, că era spanac din ăla, cu nisip, cu din alea. Luai câteva linguri și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ciorile. Credeți-mă, timpul prea mult amenință să-ți sară în beregată ca lupii. Atunci nici un răspuns nu mai e bun. Cabotinul din mine e gata să ricaneze. Cum să înțeleagă așteptarea cei care n-au trăit-o decât în rații mici? Pe ei nu-i interesează decât să apese pe accelerator, privind fix în față. Atât. Nimeni n-are timp de pierdut. Nimeni n-are timp pentru altul. Nu există decât cursa fiecăruia. Restul nu contează. În schimb, pentru mine
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o parte, ci, din contră, că era vorba despre un nou mod de viață pe care îl adoptaseră. Ammaji le alunga de la ivirea zorilor și până în noapte, asistată de batalionul ei dispersat prin livadă, fiecărei persoane alocându-i-se o rație zilnică de pietricele și o praștie făcută chiar de ea din bețe și bucăți din tuburile interne pe care le recuperase de la cauciucurile vechi. Oriunde priveai, cineva alerga printre copaci, implicat parcă într-un exercițiu arhaic de mânuire a armelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
la cârciumă vor cunoaște o schimbare radicală. Nedorită de niciunul dintre ei, dar impusă de situația generală. În sensul că ori vor veni mai rar, ca să bea aceeași cantitate de dinainte de criză, ori vor veni mai des, dar vor reduce rația de alcool aferentă fiecărei ședințe. Din boxe cântă preferatul chefliilor, Ploieșteanu - mare boier, mare caracter, când Îți zice una la ureche te matolește vocal, vorba lui Gore -, iar Șpriț a propus ca și cinstea să fie desființată. Motiv pentru care
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
creșteau exilați acolo, după ce tremuraseră în vântul de miazănoapte, se rostogoleau pe pavaj sau acopereau șederea băncilor de lemn vopsit totdeauna în verde, în culoarea frunzei proaspete. Acei arbori domesticiți, urbani, în formație corectă, care, când nu ploua, își primeau rația de apă la ore fixe printr-o rigolă și-și întindeau rădăcinile pe sub pavajul pieței; acei copaci prizonieri ce așteptau să vadă soarele răsărind și apunând peste acoperișurile caselor; acei copaci încușcați, care duceau pesemne dorul pădurii îndepărtate, îl atrăgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
e posibil! — Și dacă ele află? — Nu le pasă lor de asta. Păi cum să nu-i pese, omule, unei femei că alta îi răpește o parte din afecțiunea soțului? — Se mulțumește cu partea ei, domnișorule, dacă nu-i pui rație la banii de buzunar. Ce-o supără pe o femeie e când bărbatu-său îi pune rație la mâncat, la-mbrăcat și la altele de soiul ăsta, la lux; dar dac-o lasă să cheltuiască după pofta inimii... Totuși, dacă are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pese, omule, unei femei că alta îi răpește o parte din afecțiunea soțului? — Se mulțumește cu partea ei, domnișorule, dacă nu-i pui rație la banii de buzunar. Ce-o supără pe o femeie e când bărbatu-său îi pune rație la mâncat, la-mbrăcat și la altele de soiul ăsta, la lux; dar dac-o lasă să cheltuiască după pofta inimii... Totuși, dacă are și copii cu el... — Dacă are copii, ce? — Adevărata gelozie de la copii vine, domnișorule. Adevărul e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu remotul în mână. Am fugit pe pajiștea de lângă hotel și am sporovăit îndelung cu Petrit albanezul despre felul deștept în care ne descurcam noi, pe vremea lui Enver Hodja și a lui Ceaușescu, astfel încât să driblăm statul comunist la rația de alimente. Stăteam cu spatele la hotel, la sorbonezi, la lausanezi, la merçi infiniment madame pe care mi-l spuneau chelnerii când ceream simplement de l’eau și mai ales la occidentalul acela gol, cu telecomanda în mână. Cu spatele la viața lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
memoria mea foarte activă, precum și în imaginea prezentului de atunci, supermarketul era o autoservire în care trei-patru vânzătoare păzeau borcane cu muștar, compot de mere, cutii de mazăre, sticle de bulion. Din când în când, vânzătoarele deveneau superputeri. Se băga rația de ulei, de zahăr sau de carne. Ne căutau în catastife lungi, ne studiau buletinele, certificatele de naștere ale copiilor, copii în carne și oase, și, dacă nu se săturau de îmbulzeală, ne dădeau „drepturile”. Cum să fi mers în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
apucat să le lipească. — Eu am o treabă... se rușinează Lionel. — Eu zic așa: îl conducem pe Lionel la gară, pe urmă călcăm fiecare pe zebra lui, propune Kiril. De acord, spune Roman, agitându-și disperat degetele pentru o ultimă rație de vodcă. Nu plătești tu? îl întreabă el pe Lionel. În cinstea cetățeniei. — Nu. Din superstiție. Când o să fiu francez... — Când o să fii francez, o să vrei să plătim nemțește, conchide Roman. La opt fără două minute, localul e gol. Didier
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
vrea să încerce, în curând, să spargă cărămizi și cu această mână. Se deschide ușa. Vede intrând mai întâi o pereche de cizme de cauciuc, pe urmă o pungă grea, de la Carrefour. Răsuflă ușurat: e Mathieu, zidarul, care-i aduce rația pentru mâine-dimineață. N-are de unde să știe că șeful nu și-a consumat rația pe azi. Cărămizile dumneavoastră, domnule inginer. — Lasă-le lângă birou, nu poate să-l refuze Lionel, pentru că ar însemna să-i expună toată povestea cu înfundarea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ușa. Vede intrând mai întâi o pereche de cizme de cauciuc, pe urmă o pungă grea, de la Carrefour. Răsuflă ușurat: e Mathieu, zidarul, care-i aduce rația pentru mâine-dimineață. N-are de unde să știe că șeful nu și-a consumat rația pe azi. Cărămizile dumneavoastră, domnule inginer. — Lasă-le lângă birou, nu poate să-l refuze Lionel, pentru că ar însemna să-i expună toată povestea cu înfundarea ghenei. În timp ce Mathieu se apropie de birou, în baracă intră Roman. S-a schimbat
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
miniștrii și conducătorii administrației, stabilește rangul misiunilor diplomatice, acreditează și recheamă reprezentanții diplomatici, primește scrisorile de acreditare și rechemare, stabilește nomenclatorul secretelor de stat și al denumirilor orașelor, cartierelor și străzilor, reglementează regulile de comportare ale cetățenilor și sistemul de rații și retribuire, încheie tratatele internaționale.“ Informațiile curg limpezi și decise, nu se aude nici un alt zgomot, doar vocea fermă a crainicului. „Natalitatea stimulată, 18,6%. Majoritatea populației în câmpie. Republică socialistă, partid unic, președintele țării este și secretarul general al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că a rezolvat-o acasă, repede. În nici două săptămâni și-a făcut transferul definitiv la „Pătrunjelu.“ Altfel, ce mare chestie să știi ce și cum. „A, se plătește acum la radiografii“, își aminti el. „Probabil săraca și-a consumat rația pe anul ăsta și n-o fi având bani de altele. Unde-au dus și ăștia sănătatea. Păcat...Poate schimbam până la urmă câteva vorbe cu ea.“ Datorită ei primise atelierul în ’74, la sfârșitul lui martie, începutul lui aprilie.Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Burtăncureanu. Se spunea că după ce profesorul fugise, colonelul Goncea de la interne o cam șanajase, că ea l-ar fi ajutat să plece, că putea da dosarul mai sus, chiar la tovarășa Ceaușescu. Oricum și l-a luat pe Goncea în rație. Tomnea se întorsese de câteva luni în țară. Era așteptat să vină și în oraș. Se zvonea că vine să facă mari donații în bani tuturor nevoiașilor. Se întocmiseră fel de fel de liste. Pe aceea de la Filiala Uniunii Artiștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
asupra „pozițiilor inamice”. Îndată au pornit să curgă ordinele fiecărui comandant de tun... Totul sfârșea cu acel cuvânt izbăvitor: „Foooc!!!” Și bubuitul tunurilor hăulea prelung peste vale și pădure... Totul a durat până la prânz, când am avut permisiunea să mâncăm rațiile de hrană rece pe care le aveam asupra noastră. După oarecare timp de odihnă, am fost adunați pentru critica aplicației... Vai și amar de unii „tunari”. S-au ales și cu pedepse. Chiar așa de aspri erau comandanții atunci? ― Să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mai abruptă și de acum urcau pieptiș. Din loc în loc, treceau pe lângă stânci uriașe pe care trebuiau să le ocolească. Nu mai bine urmam albia pârâiașului pe lângă care am trecut mai devreme? întrebă Cristian, oprindu-se să-și tragă respi rația. Nu ne-ar fi ajutat de loc. Pârâul Bolii izvorăște de sub răritura pe care vrem noi s-o ocolim. Am fi ajuns în altă parte. Pârâul Bolii, ce nume ciudat! se miră Toma ștergându-și cu dosul palmei transpirația de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bune, jupâneasă, se veseli clucerul, prinzând-o de mijlocul din ce în ce mai îngroșat. De mîine, Ilie va fi noul sluger! Sulger?! se miră jupâneasa Irina. Ce-o mai fi și asta? Slugerul se ocupă cu aprovizionarea și distribuirea, către Curtea domnească, cu rații de carne, preciză clucerul. Dar el nici nu știe bine-a socoti! rosti neîncrezătoare soția clucerului. Parc-ai fi Vodă! O să-l învăț eu cum să se poarte! o încredință boierul. Nu l-ai putut învăța să numere hambarele! murmură
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
n-am putut coborî mai repede, îl încredință de supunere Ilie. Fiule, spuse cu seriozitate clucerul, de mâine trebuie să te înfățișezi Domniei! A dat norocul peste tine, năpârstocule! Dar de ce mă alungi de la casa domniei tale? Prostule, o să împarți rațiile de carne tuturor slujitorilor Curții, ba chiar o să te înfățișezi și Domnului! Să fi avut eu norocul tău, puneam să se ridice și-o sfântă mănăstire, se jelui clucerul, îmbrățișându-și odrasla. Tătucă, și-o să am și paloș aurit? zise
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ticluirile vicleanului Nicodim, care-l împingea spre un război cu boierii pământeni. Și se mai gândea și la odrasla clucerului Iordache, slugerul Ilie, care începuse cu stângul noua slujbă, certându-se cu Grigorie, căpitanul gărzii domnești, pentru împărțirea nedreaptă a rațiilor de carne. Ba pe deasupra, tocmai de dimineață îl vestise logofătul Dumitrașcu că noul sluger o momise pe fata vistiernicului Hrize, în casa unui pândar de la viile Domnului de la Cotnari. Se căznea bietul domn să iasă din beleaua asta! „Să vină
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
nu avea vreme să se culce în cameră. Acolo își ținea numai trusoul, ca amintire din casa părintească. Mărturia orgolioasă a fecioriei sale. Vineri seara frământa aluatul, sâmbăta dimineața mâncam ultimele felii din pâinea de săptămâna trecută. Ne aveam fiecare rația, pentru că ea la brutarul ăla râios nu se ducea. Lui numai mâinile îi erau mai spurcate ca gura. — Așa e, fiindcă sunt pline de pământ - spunea Engelhard. Doar a fost înmormântat acum doi ani. Asta pe ea nu o interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
să mănânce, în tăcere. În timp ce-și mestecau merindele, se auzeau multe șușoteli. Un număr de oameni se întrebau de ce-și refăceau puterile cu o masă într-un moment atât de nepotrivit, la jumătatea coborâșului. Mâncaseră deja o rație înainte de a fi plecat de la Capela Hachiman, în aceeași noapte. De ce nu urmau să mănânce la răsăritul soarelui, în Yamazaki sau Hashimoto, unde-și puteau priponi și caii? Deși erau nedumeriți, încă mai presupuneau că se aflau în drum spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Chiar dacă Shibata Katsuie venise, n-ar fi putut-o face fără a fi neliniștit de prezența lui Uesugi în spatele lui. Hideyoshi credea că Sassa fusese lăsat în urmă tocmai din acest motiv. Se dădu ordinul de a lua micul dejun. Rațiile soldaților din timpul unei campanii constau în chiftele de orez nedecorticat, cu fasole bătută, învelite în frunze de stejar. Hideyoshi stătea de vorbă cu pajii, în timp ce-și mesteca, zgomotos, orezul. Înainte de a fi mâncat jumătate măcar, ceilalți terminaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
comparau cu pierderile clanurilor Shibata și Sakuma. La templu începu să fie tras clopotul și, în timp ce soarele cobora spre apus, din toate părțile castelului începu să se înalțe fumul focurilor de gătit. Se dădu ordin ca soldații să-și consume rațiile. Trupele, însă, nu se risipiră, rămânând grupate pe unități, ca și cum încă s-ar mai fi aflat pe câmpul de luptă. Un străjer de la poarta principală strigă: — Seniorul din Kitanosho a sosit la poarta castelului! — Cum! Katsuie, aici? murmură Inuchiyo, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spre Muntele Komaki, pentru a-l informa pe Ieyasu despre situația de urgență. În timpul scurtei lupte, Unitatea a Doua a lui Nagayoshi ajunsese la o bună distanță de Prima Unitate. Oamenii se așezară să se odihnească și să-și mănânce rațiile. În timp ce luau masa, soldații ridicară privirile, întrebându-se care o fi fost motivul fumului care se înălța. Caii pășteau iarba, în timp ce, peste câmpie, răsunau râsete. La aflarea aceleiași informații, Unitatea a Treia se opri, în mod firesc, odihnindu-și oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]