357,741 matches
-
fapt o devoțiune neașteptată, derutantă chiar pentru cititorul obișnuit cu monografii mai infidele, dar mai declarative. Autoarea "ocolește confortul convingerilor de gata" și este interesată de "secundaritatea, anacronismul, minoratul, ratarea, ca atribute ale operei și, mai departe, ca tipologie a raporturilor ei cu ambientul literar", iar "eșecul, o problemă de compoziție, apoi una de transcodaj, după care, una de situare și, în cele din urmă de evaluare" (7). Este vorba, în viziunea autoarei, despre o operă apărută "din idealizarea naivă a
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
metafizica fotografiilor dv... Nu știu nimic! Nu mai fac reportaje fotografice de 30 de ani! Acum fac portrete. Desenez. Desenul e baza. De ce ați ales portretul ca subiect al desenelor dvs.? O, eu desenez orice, dar îmi place figura umană. Raporturile între vârful nasului și un colț al ochiului... ...proporțiile... ...da, întotdeauna e o problemă de proporții. Și muzica e o problemă care ține de proporții. E ritmul. Îmi place enorm Bartók... ...tocmai datorită ritmului. Muzica lui e foarte ritmată... Da
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
ceva anume? Absolut deloc! Nu trebuie să vrei. Trebuie să fii disponibil, sensibil și să ghicești. Există fotografii în care, anumite figuri au un corespondent în natură sau în lucruri cu forme asemănătoare, și pe care le dispuneți într-un raport nu de contrast, ci de consonanță... Nu știu, căci natura e acolo pentru a o recunoaște. Ceea ce există în natură există ca să fie observat... De exemplu ritmul și dinamica unei ființe urcând o scară și ritmul și geometria scării în
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
ca în două dintre fotografiile făcute în Spania, la Cordoba în 1933, sau o intersectare de linii drepte și curbe, în acord cu orientarea câtorva grupuri de oameni, ca în fotografia din Aquila degli Abruzzi, Italia-1952... Da, m-au preocupat raporturile dintre forme. Și apoi, există surpriza. Eu am fost format de suprarealism; nu de pictura suprarealistă, ci de concepția suprarealistă... De aceea am spus că ceea ce faceți e mai aproape de artă. De pildă această fotografie în care figura umană repetă
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
se nasc portretele pe care le desenați acum? Aveți un model? Am unul care trebuie să sosească în câteva minute. Îmi pozează pentru nuduri dar și ca să desenez mâini și picioare. Nu e deloc ușor. Ce căutați la o figură? Raporturi în formă, după cum v-am mai spus; nu însă și psihologia. Și, dacă ea se relevă o dată cu formele? E dincolo de formă probabil. Forma contează... ...care nu e întotdeauna simetrică. Vă place asimetria? A! Nu! Simetria, simetria! Ritmul! Credeți că imaginea
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
fi, consemnînd totul și făcîndu-l public, după 1989, în volumele de Jurnal, cele mai prețioase, pînă astăzi, documente ale vieții noastre literare din anii din urmă (cincisprezece, aproape) ai comunismului. Mircea Zaciu a fost un om demn și rezervat în raporturile personale, capabil de tandrețe și devotament, dar ascunzîndu-și ardelenește emoțiile. O distincție naturală îl făcea imediat remarcat în orice adunare. Se îmbrăca elegant, cu finețe clasică, fără nimic strident. I-am admirat cu toții sacourile lui cu tăietură englezească. Era plăcut
Glose by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17189_a_18514]
-
decît evoluează mantalitățile și crezul pămîntenilor de orice obîrșie. Într-un recent interviu, Horia-Roman Patapievici explica existența a două tipuri de naționalism: etnic și cetățenesc. Cu cît mutăm mai hotărît naționalismul de sorginte etnică în sfera naționalismului de sorginte cetățenească, raportul de forțe se modifică spre binele public. Deocamdată, se pare că la noi primează naționalismul etnic, în detrimentul naționalismului cetățenesc (vezi U.S.A.: naționalism de civilizație - țară). Națiunea este de fapt, sursa ambelor forme de naționalism, deoarece ea mobilizează energiile politice
Orice om este păzitorul fratelui său by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17191_a_18516]
-
fiecare am rămas pe o altă margine. În sinea mea mi-am spus că fuga de sclavie nu poate fi demnitate, că demnitatea mea este a sclavului care își păstrează iubirea de semeni și o lumină interioară alta decît a raporturilor sociale. Dar relatînd această confesiune a lui Petru Dumitriu vreau să subliniez că nu numai privilegiile i-au îndemnat pe unii intelectuali să se supună terorii comuniste, ci și acest sentiment respingător al sclaviei, a trăi după cum ți se poruncește
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
la acest proiect militar, util doar SUA și jocurilor ei politice egoiste pe continentul european. footnote> , care au vrut să-i impună Poloniei acceptarea dezastruoasei politici antirachetă în realitate un șantaj ordinar îndreptat împotriva Rusiei, dar care poate destabiliza și raporturile politice și diplomatice din zona central și sud-europeană. Prin decesul, în asemenea condiții de tensiuni sporite în această parte a Europei, a președintelui Lech Kaczynski, nu pierde numai poporul polonez, ci toate forțele politice est-europene, adepte ale dialogului și colaborării
Drama poloneză. In: Editura Destine Literare by Dan Brudașcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_224]
-
politice grosolane, de care am avut și încă avem parte și care contribuie direct și esențial la rămânerea, sine die, a României în afara sferei de interes din partea străinătății. Orice om de bună credință trebuie să recunoască că, deși sub alte raporturi, perioada de până la 1989 era restrictivă, sub aspectul participării României și a românilor la dialogul cultural european și internațional, noi, românii, întotdeauna cunoscuți pentru apetitul lor pentru carte sau spectacolul muzical-artistic de calitate, am avut, în general cu greutăți, posibilitatea
Drama poloneză. In: Editura Destine Literare by Dan Brudașcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_224]
-
în unele cazuri rămînînd la edițiile inițiale), ei merită a fi resuscitați pentru a reconstitui "atmosfera eminesciană". Ce înțelegem prin aceasta? Mai întîi climatul în care s-a manifestat geniul "poetului nepereche". Un climat ce ni se înfățișează pauper sub raport estetic, oscilînd între o mizantropie ironică, dedusă din Heine, și... naivitatea rimînd cu stihurile alegre ale bardului de la Mircești. Este în afara discuției uriașul salt, mutația, am putea spune, pe care o săvîrșește Eminescu în desfășurarea poeziei românești. Magia sa a
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
din civilizație, absența societății nu înseamnă neapărat și regresiune. Refacerea micului confort necesar nu este altceva decît pregătirea fizică pentru căutarea aventurii propriului eu, căutarea și delimitarea singurătății din sine, este construirea refugiului pentru meditație și pentru descoperirea reală a raportului cu celălalt și cu Divinitatea. Autorul piesei de la Național se numește Dan Cojocaru. A debutat ca dramaturg cu acest text pe care cred că l-a pus în scenă și Mihaela Săsărman la închisoarea Jilava (în cadrul unui proiect UNITER de
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
poet (despre filosof nu putea fi încă vorba) implica o atenție sporită și, de ce nu, la nevoie, unele mici motive de șantaj. Debutînd în 1946, cînd fosta siguranță, controlată acum de guvernul Groza, prin Ministerul Afacerilor Interne, a cerut primele rapoarte (printre ele, acela al lui Zaharia Stancu din 1949!) și culminînd în 1955, prin deschiderea dosarului de "acțiune informativă", urmărirea n-a încetat o clipă, vreme de 15 ani, pînă la moartea lui Blaga în 1961. Din 1960, telefonul îi
"Diversionist în sectorul ideologic" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17275_a_18600]
-
acțiune informativă" legat de Blaga a fost considerarea lui ca "diversionist în sectorul ideologic". Altfel zis, citea autori străini, le promova ideile contrare ideologiei oficiale din R.P.R. și îi influența negativ pe tineri. Toată tevatura (anchete, sute de pagini de rapoarte, salarii, interogatorii, procese etc.), pentru atîta lucru. Și cînd te gîndești că bieții securiști trebuiau să asculte și să reproducă ce spunea Blaga! Unuia dintre ei, șeful ierarhic îi atrage atenția că un "element" ca Blaga, "cu o pregătire atît
"Diversionist în sectorul ideologic" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17275_a_18600]
-
că bieții securiști trebuiau să asculte și să reproducă ce spunea Blaga! Unuia dintre ei, șeful ierarhic îi atrage atenția că un "element" ca Blaga, "cu o pregătire atît de vastă", nu poate fi supravegheat de cineva din ale cărui rapoarte "lipsesc cele mai elementare reguli gramaticale, nemaivorbind de expresii străine limbii române". Nu e clar dacă aceste expresii lipsesc (adică agentul nu știe nemțește) sau abundă (adică agentul nu știe românește). Dar umorul involuntar e uriaș. Agentul e, de altfel
"Diversionist în sectorul ideologic" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17275_a_18600]
-
pe moșii cu agricultură risipelnică, românii s-au obișnuit să supraviețuiască. Pentru ei, cultul muncii ar fi fost inutil. Inutil a rămas și când Partidul i-a făcut "proprietari", nu pe părți, ci numai pe întreg. Din rațiuni politice (de raport de forțe), problema scăderii nivelului de trai este tratată, fals, în relație exclusivă cu venitul aparent. În realitate, există în toate categoriile sociale mulți oameni care au un venit aparent derizoriu și care trăiesc bine, când nu sunt chiar bogați
Păreri inconfortabile by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/17259_a_18584]
-
ținem cont și de o a treia perioadă în opera lui Foucault, cea a eticii, și includ aici Istoria sexualității, argumentînd că accentul central al acestui text nu e pus pe constituirea unui sistem de cunoaștere, ci mai curînd pe raportul dintre individ și sine însuși. Cred, însă, că aceasta este o idee subiacentă în multe, dacă nu aproape toate, scrierile foucauldiene, astfel că o a treia etapă, a eticii, mi se pare superfluă. Arheologia cunoașterii este un text fundamental în măsura în care
Un fondator al poststructuralismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17272_a_18597]
-
cele mai răspîndite manifestări ale cenzurii din deceniile trecute: interdicția de a menționa toponime din Basarabia. în cazul lui Russo, ar merita enumerate și comparate soluțiile imaginate în diverse istorii literare și în dicționare; am putea încercarea astfel să surprindem raportul subtil de forțe, în care intrau deopotrivă momentul politic al apariției și gradul lor de seriozitate științifică. De obicei locul nașterii e pur și simplu omis, fără comentarii; uneori e indicat ("Strășeni - Lăpușna") fără a se atrage atenția și fără
Din stilistica cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17283_a_18608]
-
în legătură cu care, în treacăt fie spus, omul de pe stradă încă n-a aflat esențialul: anume că ne va aduce bani tuturor. Din păcate, cetățeanul de rînd n-a fost lămurit cum se cuvine că - dincolo de orice speculații sofisticate pe marginea raportului specific sau globalizare, aliniere flexibilă sau izolare bățoasă ș.a.m.d., integrarea noastră în piața comună înseamnă mai ales bunăstare. Ea a început deja să se apropie de noi sub formă de fonduri, și, reacționînd decis odată în plus, președintele
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
al istoriei?/ materia trece în egală măsură și prin bucătăria ta/ cît prin revelația pavor nocturnus a geniului/ și poate că înăuntrul fiecăruia dintre noi/ în miofibrile osteoplaste și hematii/ există mai mult univers decît înafară" (Imn către Escherichia coli). Raporturile dimensionale nu au decît un caracter relativ, uneori amuzant: "trec desculț prin văile tale procariote prin milioanele-ți/ de nucleotide ca prin pîraiele Izei blînd prăvălindu-se/ de pe dumbrava Dragomireștiului de sub Țibleș/ sau pe sub liniile de troleu ale Bucureștiului" (ibidem
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
un eșec al instituției, în ansamblul ei, care nu este în stare să-și onoreze integralitatea funcțiilor. Cu excepția nesemnificativă a unor expoziții ratate - cazul Emil Ciocoiu și Henry Mavrodin -, a unor hotărîri abuzive, greu de calificat într-o lume a raporturilor civilizate - suspendarea expoziției Radu Dragomirescu - și a unor comportamente țîfnoase, care au legături mult mai profunde cu umorile personale decît cu politica expozițională - respingerea ofertei sculptorului Bata Marianov -, expozițiile organizate de către Secția de artă contemporană acoperă direcțiile cele mai viguroase
Arta contemporană la Muzeul Național: Sorin Ilfoveanu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17321_a_18646]
-
putea numi drama necomunicării dintre români și basarabeni poate fi găsită în eseul Frica de diferență, scris la îndemnul lui Andrei Pleșu pentru revista Dilema. Eseistul își mobilizează o impresionantă cultură istorică pentru a explica malentendu-ul prin care se caracterizează raporturile dintre țara din dreapta și aceea din stânga Prutului (se dovedește astfel încă o dată că un cărturar dintr-o țară mică trebuie să cunoască mai bine istoria decât unul din SUA sau din Canada!). "Zidul înstrăinării dintre români nu a devenit mai
REZERVA DE LUCIDITATE A REPUBLICII MOLDOVA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17315_a_18640]
-
poporului său - îl costă. Textele pe care le scrie, deși aparțin unui scriitor foarte înzestrat, tind să ajungă limfatice, ca textele lui Gabriel Andreescu. Un exemplu semnificativ - și alarmant - îl constituie post-scriptum-ul adăugat la un extraordinar comentariu pe marginea studiului Raporturile României cu Republica Moldova, elaborat de Gabriel Andreescu, Valentin Stan și Renate Weber, sub egida Vitalie Ciobanu, Frica de diferență, articole, eseuri, cronici literare, București, Editura Fundației Culturale Române, 1999. 304 pag.
REZERVA DE LUCIDITATE A REPUBLICII MOLDOVA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17315_a_18640]
-
cu nerezolvarea adevăratelor probleme, a gravelor crize politice și economice: s-a creat astfel, de la început, un context depreciativ pentru reutilizarea expresiei. Formula podul de flori (de peste Prut) a căpătat un caracter emblematic, desemnînd în mod succint demagogia politică din raporturile dintre cele două state: "dacă firmele din România, dacă acel capital românesc n-o să se trezească în timp util, riscăm să rămînem numai cu podul de flori"; "repet, dacă nu vom acționa rapid, vom rămîne cu podul de flori" (Știrea
Pod de flori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17336_a_18661]
-
din oftat/ plîngi în vise/ plîngi în crucea păsărilor călătoare/ plîngi în zborul lor de toamnă/ scuturat în mare". Calofilia triumfă aci precum o impersonalizare prin prozodie și "stil". Urmează un alt strat al poeziei în chestiune, caracterizat prin dialectica raportului dintre impersonalitate și personalitate, tot mai conștient asumată ca o cale spre eliberarea ultimei. Pe coordonatele spațiului și ale timpului, apare o perspectivă a percepției general umane, o abstractizare a cumulului nostru de experiențe sensibile: "locul amînă/ timpul sufocă/ locul
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]