1,992 matches
-
de salarizare și de conștiința ideologică, sau la eșecul relațiilor de putere existente în satisfacerea nevoilor umane fundamentale (precum îngrijirea medicală) ș.a. Dacă nu are la bază propriile sale intuiții morale, ce anume dă forță utilizării de către Geuss a termenului "reacționar" și care este problema "diferențelor vaste" în putere și prosperitate? Oricum am numi acest gen de judecăți, respingerea de către Geuss a distincției fapte-valori și a distincției descriptiv-normativ nu poate ascunde faptul că ele joacă un rol important în critica sa
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
de călătorie, documentare, corespondență și a tuturor contactelor intelectuale, prin asigurarea libertății de creație și cercetare, prin desființarea reală a cenzurii și normativelor care paralizează tot mai mult viața spirituală a țării. Această cultură respinge categoric concepția primitivă și profund reacționară conform căreia rolul literaturii și artei este doar de a face educație și propagandă, redusă numai la un simplu instrument ideologic. Adevărații oameni de cultură români, devotați culturii patriei lor (mulți dintre ei și ordinii sociale existente, în calitate de membri de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
acest cadru de nici o propagandă electorală, ci de reafirmarea, perfect legitimă, a unor poziții strict ideologice.) în această perspectivă, inactualitatea vorbind foarte eufemistic a concepției lui Constantin Noica este mai mult decât evidentă. Ceva vetust, prăfuit, evităm pe cât posibil cuvântul reacționar etc., circulă prin toate textele de acest tip, șoptite parcă la ureche, în stil inițiatic-mistic, ale lui Constantin Noica. Nu ne face nici o plăcere să recunoaștem acest lucru. 3. Intrăm acum dar trebuie s-o facem într-o zonă și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
îl dorim democratic și de centru, înseamnă a continua de fapt o ideologie și o cultură de dreapta în condiții radical schimbate: democratice, liberale, centriste, decis proeuropene. Deci continuarea mitului și a orientărilor sale riscă să devină acum, din nefericire, reacționară și, la limită, chiar antidemocratică. Și ne întrebăm fără nici o urmă de intenție polemică, de ce nu se editează, la Humanitas sau în altă parte (articol scris în 1992, n.n.), să spunem, și istorii ale liberalismului, istorii ale doctrinelor politice, o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
fie tradus fără întârziere într-una din revistele noastre cu preocupări de ideologie literară. Ar lămuri, fără îndoială, multe probleme și ar risipi și mai multe aproximații și eseisme. Autorul este o frumoasă figură intelectuală și civică. 3. Este literatura reacționară ? Se pare că unul din semnele cele mai caracteristice ale epocii neoalexandrine pe care o trăim, în domeniul literaturii și al studiilor literare, este părăsirea problemelor centrale în favoarea celor secundare. Citește: minore, marginale, colaterale etc. Iată de ce lectura ultimei cărți
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
două ori ca să-l înțeleg bine și să-l asimilez și am ajuns la concluzia că nu pot să nu dau dreptate cu cuvintele mele autorului. Se cer totuși unele explicații de ordin terminologic și semantic. Ce înseamnă de fapt reacționar și totdeauna? Problema, vom vedea imediat, nu este chiar foarte, foarte simplă. Noțiunea de reacționar are nu numai la noi, în primul rând, denotații și conotații pur ideologice 2. Ar fi reacționar oricine și orice este împotriva progresului (identificat mecanic
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
că nu pot să nu dau dreptate cu cuvintele mele autorului. Se cer totuși unele explicații de ordin terminologic și semantic. Ce înseamnă de fapt reacționar și totdeauna? Problema, vom vedea imediat, nu este chiar foarte, foarte simplă. Noțiunea de reacționar are nu numai la noi, în primul rând, denotații și conotații pur ideologice 2. Ar fi reacționar oricine și orice este împotriva progresului (identificat mecanic cu ideologiile de stânga, ceea ce este complet fals), prin atitudini conservatoare și verbi gratia contrarevoluționare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ordin terminologic și semantic. Ce înseamnă de fapt reacționar și totdeauna? Problema, vom vedea imediat, nu este chiar foarte, foarte simplă. Noțiunea de reacționar are nu numai la noi, în primul rând, denotații și conotații pur ideologice 2. Ar fi reacționar oricine și orice este împotriva progresului (identificat mecanic cu ideologiile de stânga, ceea ce este complet fals), prin atitudini conservatoare și verbi gratia contrarevoluționare. Pentru Virgil Nemoianu (ca și pentru noi, de altfel, care gândim și scriem într-un alt context
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
autoritare, oficializate, represive. Orice sistem politico-social și scară de valori corespunzătoare, care la rândul său se fixează, se stabilizează și respinge modificarea, evoluția, transformarea într-un sens sau altul devine automat conservator, monolitic și totalitar. Pe scurt, nu mai puțin, reacționar. El poate suferi atacuri cum observă și criticul nostru atât de la dreapta, cât și de la stânga (p. 20). Dar, ori de câte ori, indiferent de ideologia ce-l motivează și de la care se revendică, sistemul devine conservator și represiv, el se transformă în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cum observă și criticul nostru atât de la dreapta, cât și de la stânga (p. 20). Dar, ori de câte ori, indiferent de ideologia ce-l motivează și de la care se revendică, sistemul devine conservator și represiv, el se transformă în mod implicit într-unul reacționar și contrarevoluționar. Deci dictaturile de orice tip, fie de dreapta sau de stânga, sunt în mod esențial reacționare. Orice regim neototalitar la fel. Democrația totalitară a regimului Iliescu-Roman este, de pildă, în mod evident în net progres față de regimul Ceaușescu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ideologia ce-l motivează și de la care se revendică, sistemul devine conservator și represiv, el se transformă în mod implicit într-unul reacționar și contrarevoluționar. Deci dictaturile de orice tip, fie de dreapta sau de stânga, sunt în mod esențial reacționare. Orice regim neototalitar la fel. Democrația totalitară a regimului Iliescu-Roman este, de pildă, în mod evident în net progres față de regimul Ceaușescu. Dar reacționară, deoarece frânează, eufemistic spus, forțele cu adevărat înnoitoare, profunde ale societății românești postceaușiste. Să rămânem însă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
contrarevoluționar. Deci dictaturile de orice tip, fie de dreapta sau de stânga, sunt în mod esențial reacționare. Orice regim neototalitar la fel. Democrația totalitară a regimului Iliescu-Roman este, de pildă, în mod evident în net progres față de regimul Ceaușescu. Dar reacționară, deoarece frânează, eufemistic spus, forțele cu adevărat înnoitoare, profunde ale societății românești postceaușiste. Să rămânem însă, deocamdată, doar la literatură... Care este din acest punct de vedere situația secolului XX? Virgil Nemoianu subliniază în mod oportun că toți marii scriitori
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
înnoitoare, profunde ale societății românești postceaușiste. Să rămânem însă, deocamdată, doar la literatură... Care este din acest punct de vedere situația secolului XX? Virgil Nemoianu subliniază în mod oportun că toți marii scriitori ai epocii au fost în acest sens reacționari (p. 3). De dreapta sau de stânga. Dintr-o direcție sau alta. A existat o rezistență și o reacție antifascistă și antitotalitară (exemplul studiat este T. Mann), după cum a existat și una anticomunistă contestatară și de disidență (prototip M. Bulgakov
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
imediat reprimată. Rolul său propagandistic subversiv și de tovarăș de drum s-a încheiat (vezi represiunea avangardei și a formalismului în U.R.S.S., stalinismul, jdanovismul și celelalte, caz tipic, dar nu numai). Avangarda de orice tip continuă deci să rămână reacționară din perspectiva oricărei ordini oficiale devenită conservator-opresivă. Toate acestea sunt binecunoscute, deși Virgil Nemoianu le încadrează, informat și cu claritate, într-un sistem coerent de explicații. Contribuția reală a studiului său pare a sta însă în altă parte. Se afirmă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
burgheză (pp. 11-12). Dar la fel de bine ar fi putut să evoce și întreaga querelle des anciens et des modernes, care începe încă în Roma antică prin polemica dintre novus și vetus în poezie. Barocul față de clasicism este subversiv și deci reacționar, după cum Academia Franceză devine reacționară la rândul său, față de orice scriitor irrăgulier etc. Nu ezit să văd în această acțiune și reacțiune, care se transformă dialectic în contrariul său (reacțiune permanentă cu sensul schimbat) un adevărat invariant al literaturii. Literatura
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
bine ar fi putut să evoce și întreaga querelle des anciens et des modernes, care începe încă în Roma antică prin polemica dintre novus și vetus în poezie. Barocul față de clasicism este subversiv și deci reacționar, după cum Academia Franceză devine reacționară la rândul său, față de orice scriitor irrăgulier etc. Nu ezit să văd în această acțiune și reacțiune, care se transformă dialectic în contrariul său (reacțiune permanentă cu sensul schimbat) un adevărat invariant al literaturii. Literatura irită, provoacă, este prin definiție
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
aceste calități oficiale. Deși ele singure, în realitate, îi legitimează existența socială și (deci) literară. Ne exprimăm intenționat, pentru claritatea ideilor, în modul cel mai direct cu putință. Orientarea unui astfel de personaj nu poate fi deci decât profund conservatoare, reacționară în sensul propriu al cuvântului structural și definitiv antireformistă. El detestă, din instinct de conservare, în primul rând, spiritul critic, orice poziție independentă, dizidența de orice fel, în ordinea ideologică și culturală, pentru a ne menține doar în acest plan
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
1990. 2. Literatura și politica, in: Jurnalul literar, I, 47, 26 noiembrie 2 decembrie 1990. 1 Interrelations of Literature. Edited by Joseph Pierre Barricelli and Joseph Gribaldi (New York, The Modern Language Association of America, 1982), pp. 123-149. 3. Este literatura reacționară?, in: Jurnalul literar, I, 43, 29 octombrie 4 noiembrie 1990. 1 Virgil Nemoianu, A Theory of Secondary. Literature, Progress and Reaction (Baltimore and London, The Johns Hopkins University Press, 1989), 242 p. 2 Un text al nostru, imediat după 1989
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mai mică, la fel ca și cuantumul de violență utilizată. În etapa aceasta, cu cât este mai intens recursul la violență, cu atât mai mari sunt diferențele dintre vechiul și noul regim: violența va crea, în noii guvernanți, o atitudine reacționară în privința aspectelor deja dezbătute. În afară de gradul de continuitate/discontinuitate, mai sunt alte două aspecte importante ale tranziției care depind de natura crizei și de ruptura de regimul precedent: primul constă în identitatea politică și socială a protagoniștilor implicați în tranziție
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
parte a elitei conducătoare înțelege, din motive diferite, că nu poate bloca schimbarea dacă nu impune măsuri coercitive pe care ea nu poate sau nu dorește să le adopte; dacă se agrează schimbarea, se elimină componenta cea mai conservatoare și reacționară a coaliției autoritare. Acțiunea opoziției, puterea, capacitatea ei de mobilizare impulsionează transformarea, elita conducătoare încercând s-o controleze și să obțină sprijinul opoziției moderate, izolând-o pe cea extremistă și evitând pericolele unei coliziuni frontale. 3. Instaurarea democrației: dimensiunile schimbării
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
intelectual (care amintește de cea stîrnită în jurul afacerii Sokal și Bricmont, pe care Houellebecq îi apără), împinsă pînă la nivelul unui fel de linșaj compasional, împotriva unui scriitor cu umor rece și ambiguu, care se recunoaște determinist, budist prin convingere, reacționar prin opoziție la avort, oarecum rasist, cu totul anti-feminist și puternic anti-liberalist, ocultează adevăratele resorturi ale acestului roman, precum și tandrețea lui zdrențuită. "Despre pasajele pe care le prefer", îi mărturisește autorul lui Dominique Guiou, "nu a vorbit nimeni. Pentru mine
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
singur, că de pe atunci deja îmi închipuiam doar că eram doi, fratele meu și cu mine, pentru a suporta insuportabila singurătate. Bigger than life Ghicitoare: ce iese dintr-un bandit evreu, născut în Algeria, și o franțuzoaică burgheză, catolică și reacționară? Răspuns: un mare scriitor atipic. Îl cheamă Philippe Djian și are 65 de ani. Complement de ghicitoare: ce mare editură pariziană și-a făcut un obicei din a "rata" debutul unor scriitori talentați și non conformiști (vezi Proust, Céline etc.
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
moneda, prin intermediul căreia ea realizează antrepozitul la domiciliu." (n. ed.). 44 Inițial asignatele sunt creanțe emise de Trezoreria revoluționarilor în 1789 pentru a acoperi cheltuielile publice. Ele urmau să fie acoperite prin vânzarea bunurilor confiscate ale Bisericii și ale aristocrației reacționare, însă încep să circule ca monedă (fiduciară) a cărei valoare va scădea semnificativ, provocând o inflație puternică înainte de a fi retrase din circulație în anul 1797. A se vedea Florin Aftalion, L'économie de la Révolution française, Hachette, 1987 (n. tr
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
la orice formă de ideologie, folosirea limbii sau limbajul, discursul, ca manifestări concrete ale limbii, sunt cele predispuse contaminării ideologice. Această idee reiese din afirmațiile lui Pecheux: „Sistemul limbii este același și pentru materialist și pentru idealist, pentru revoluționar și reacționar, pentru cel care dispune de o cunoaștere dată și pentru cel care nu dispune de ea. Nu rezultă de aici că aceste personaje vor avea același discurs: limba apare astfel ca o bază comună a proceselor discursive diferențiate...limba este
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
a fost atrasă în special de calitățile stilistice ale altei piese din culegerea publicată în 1982, Europa, aport-viu sau mort, comedie politică, dar și meditație asupra sensurilor istoriei și asupra dialecticii dintre spiritul revoluționar, întrupat de N. Bălcescu, și mentalitatea reacționară (piesa a beneficiat, în 1984, de o traducere în limba polonă, datorată Danutei Bienkowska). Implicarea politicului în istorie este și tema piesei Suntem și rămânem împreună, o incursiune în trecutul mișcării socialiste românești. Pentru volumul de eseuri Teatrul obiectelor (1982
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286215_a_287544]