3,066 matches
-
-mi întemeiez o familie, să o respect etc., livrându-mă astfel unui sentiment destul de modest la începuturile lui, cu mult mai potrivit mi-ar fi fost un mod liber de a trăi, desprins de servituțile inimii ! Ah, mult visată indiferență ! Recitind pagina scrisă, mă întreb dacă nu cumva această ușurare o datoram nu unei indiferențe veritabile, ci, dimpotrivă, faptului că o știam în fine pe Sophie într-un loc izolat, nemaifiind silit să o păzesc. Venindu-mi acest gând, nu m-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe care această voce plină de ironie și de un umor de rasă mi-l proiectează În minte și care mă face părtaș aproape fără voia mea la ororile și mizeria altor timpuri. Nu mai știu a cîta oară o recitesc, plăcerea e de fiecare dată aceeași. Toată această Încremenire durează deja de prea mult timp și, avînd În vedere circumstanțele, Începe să devină extrem de neplăcută. Măcar de-atîta lucru pot să-mi dau seama. În plus, de vreo două ore de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
partide, România era mult mai civilizată, Bucureștiului i se spunea Micul Paris. Ea și toți colegii ei s-ar Înscrie la liberali, dacă partidul reînvie. Apoi i-a zis că s-ar bucura să Înceapă o corespondență cu ea. A recitit-o, un pic cam emfatică, dar fără să fie stînjenitoare, Maria s-a simțit mîndră de franceza ei. A pus scrisoarea Într-un plic și a trimis- o. În două săptămîni a aflat cine e Anaïs. E studentă la jurnalism
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
gândește-te la ea, poart-o în minte. Voi comunica din nou cu dumneata. Întodeauna, realmente pe vecie, al dumitale devotat discipol, George McC. George scrise scrisoarea cu repeziciune, într-o stare de exaltare, de parcă ar fi fost inspirat. După ce o reciti, se simți ușurat, aproape fericit. Foarte înțelept din partea lui să nu ceară o întâlnire, mai bine să sugereze un viitor vag care va aduce, cu siguranță, o întâlnire la timpul cuvenit. George era absolut convins că această scrisoare îl va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fete asediate nu părăsi casa, se construiseră cele mai felurite teorii, pe măsură ce o stare de spirit succeda alteia. Hattie era adeseori cea mai încrezătoare dintre ele două. Unul din motivele calmului ei consta în faptul că, în timp ce Pearl citise și recitise articolul din Gazette, cuvânt cu cuvânt, Hattie îl parcursese doar dintr-o privire și aruncase ziarul, dezgustată, astfel încât formulările exacte nu i se imprimaseră în minte. Pearl distrusese gazeta curând după ce Hattie o făcuse să zboare prin cameră, iar remarcile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Uneori, totuși, această nefirească „normalitate“ a lui i se pare „prea frumoasă pentru a fi adevărată“. George stă acasă și citește enorm. Studiază cărți de istoria artei și își ia chiar și notițe. Într-o zi, Stella l-a găsit recitindu-și vechile piese de teatru pe care, evident, nu le distrusese. A început din nou să joace bridge și frecventează împreună cu Stella (care e o excelentă jucătoare), serile de bridge de la familia Osmore. Nu a fost niciodată în vizită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îngrăditurii, de care Lucian n-a reușit să scape în toți anii din urmă. Se întind mereu, cu o vitalitate diabolică târându-se într-ascuns probabil noaptea, probabil în absența lui, cine știe de la mormântul învecinat, lăsat în paragină. Lucian recitește pentru a nu știu câta oară inscripția de-alături. "Erai voinic și de neclătinat. Dar Dumnezeu te-a clătinat." Lucian a fost curios să afle cum arătau rudele probabil părinții celui ce le păruse lor de neclătinat, dar niciodată nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lor poartă pecete romană. Cicero respiră sentimente pure și nobile, îndeamnă omul să cultive virtutea, să practice justiția, ca să ajungă la viața adevărată și fericită rezervată înțelepților care slujesc patria lor. Pentru alte detalii istorice și judecăți de valoare să recitim cartea lui P. Boyancé, Etude sur le Songe de Scipion, Paris, 1936. MARCUS TULLIUS CICERO Somnivm Scipionis (Această pagină nu se introduce in PDF!) MARCUS TULLIUS CICERO Visul lui Scipio (Această pagină nu se introduce in PDF!) AMBROSIUS THEODOSIUS MACROBIUS
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
Acum, recitindu-l pe Ilariu Dobridor rețin și o sinteză lucidă, nepărtinitoare a creștinismului: 1. Religia este o consecință a temerii; 2, Esența creștinismului ar fi: ridicarea omului din starea lui existențială, materială, ontică pe linia perfecțiunii divine. Depășind efemerul vieții pământene
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93028]
-
am simțit o apăsare care mă neliniștea. Nu, nu voiam s-o pierd. O cucerisem prin luptă, trebuia s-o pierd tot prin luptă. Nu înțelegeam să dărâm din cauza unei prostii, dealtfel neconsumate, tot ceea ce clădisem cu atâta trudă. Am recitit din simplă curiozitate, apoi cu interes tot mai cres-cînd, numeroase pasaje din scrisorile mele. Dumnezeule, eu le scrisesem? Fusesem în stare să aștern pe hârtie frazele acelea de foc? Ceva de necrezut! Erau chemările înaripate ale iubirii, strigătele deznădejdii, tânguirile
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de ce (nu se află și soția mea printre ele? Abia atunci vine pedeapsa: o împușcă. Pendula bătuse ora trei după miezul nopții când am coborât din pat și, scotocind prin bibliotecă, am dat peste cartea lui Gib Mihăescu. Voiam să recitesc povestea (am parcurs câteva pagini), dar n-a fost chip să continui până la capăt. Morala care se desprinde din acele pagini mă zguduia: ― Și Mihaela ar fi putut să nu fie cîrnățăreasă! Și totuși a fost! S-o pedepsesc așa cum
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
confortabil“. La lansarea de la Gaudeamus i-am privit cu o dragoste patern înduioșată pe Cărtărescu, Iaru, Coșovei și Tudor Jebeleanu (eu, șaptezecistul ludic livresc și care nu a fraternizat niciodată până la capăt cu optzecismul), după care, odată ajuns acasă, am recitit cu nesaț, uneori cu voce tare, acest volum de-o serafică, inconștientă magnificență. Și de-o teribilă libertate a simțirii, rostirii și ideii de-a fi. Mi am reevocat legăturile de substanță sufletească dintre Cărtărescu, Dimov și Emil Brumaru, în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
era atât de frumoasă / încât vechiul pensionar / se porni să roadă tapițeria / scaunului pe care ea a stat în autobuz / Când ea intră în casa fără nume / portarul își înghiți decorațiile / iar mecanicul sparse în dinți / cheia franceză...“ După care, recitind cu înfrigurare tulburătorul poem Unu, am măsurat drumul lui Ion Stratan între Nichita și Mazilescu: „În orizont se încălța cineva / Cineva îl lovea și-l crăpa. / Înăuntru mergea gheata mea. Încălțată în piatră și ea. / Am văzut și m-am
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
distrugătoare de patrimoniu, de specific etno geografic - toate acestea sufocă sulfuros sfera blogurilor. Mare parte din junimea inconștientă, căreia, ca-n Mai-ul parizian din 1968, i s-a urât cu binele, face apel la Troțki, Mao și Che Guevara, recitește ideile lui Marx, Engels, Lenin, Rosa Luxemburg & Co, făcând abstracție de genocidurile la scară continentală pe care le-au generat. Ea se ciocnește la noi acum, pe de o parte, de insipidul ri di col al figurilor gen Ponta-Antonescu, dar
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
l-a ajutat să-și acopere și lipsa de caracter. Cea mai nobilă aspirație a acestui mincinos dulce la vorbă pare a fi întoarcerea în Ithaca ― și, Doamne, cât de mult l-am idealizat pornind de la această prejudecată! ― dar să recitim cu atenție Odiseea. Ce aflăm? Că, în realitate, istețului și descurcărețului Ulise ― care și-a ales o soție foarte comodă, dispusă să-l aștepte douăzeci de ani ― îi place foarte mult să fie pedepsit de zei să hoinărească. El pare
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
detenție când, tăica ieșindu-mi în cale în ogradă, nu a recunoscut scheleticul care venea cu bocceaua subsioară. Am fost recunoscut abia când l-am îmbrățișat; în camera cu focul arzând în divan-sobă și pe laița de lângă ea, mama recitea Baltagul lui Sadoveanu...și focul ardea ca-n poezia lui Coșbuc... Gheorghiță Savel, ajuns acasă, n-a mai găsit-o în viață pe scumpa lui mamă, care crescuse cu atâta dragoste pe feciorașul ei, chipeș, cu voce melodioasă, inteligent, harnic
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
de activitate didactică - în luna mai 2009. Aici a dăruit cu generozitate cadrelor didactice câte un exemplar din cartea sa de debut. Domnul profesor Mânăstireanu trăiește în singurătate fără a se simți singur, deoarece desfășoară o fructuoasă activitate literară - citind, recitind și comentând opere literare. De fapt, se odihnește de muncă prin muncă intelectuală. Este un model și un miracol pentru noi toți, motiv pentru care voi menționa calitățile profesorului nostru și anume - în primul rând sinceritatea - care este și calitatea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
dat, Creatorul dăruindu-mi ani spornici spre împlinirea unui Destin care, paradoxal, abia acum îmi surâde permițându-mi o împlinire a acestui Destin! Luat de valul euforic al lansării am citit mesajul dvs., apoi în clipe de răgaz l-am recitit, dar nu v-am dat telefon de răspuns pentru simplul fapt că n-am receptat nici adresa și nici numărul de telefon și v-am făcut să așteptați un răspuns ce vine acum nepermis de târziu. Cum se spune că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
l-am informat că nici eu nu voi participa, dar că am scris primarului din Priponești, precum și lui Ionel Tasie, cu rugămintea de a citi rândurile mele adresate adunării, fapt consemnat deja. Pentru gestionarea timpului meu și pentru plăcerea personală recitesc „Delirul” de Marin Preda. Sâmbătă, 7 noiembrie. Doamne, ce ne mai forțau să ne manifestăm pentru această zi în timpul comunismului și... nu o zidouă, ci o lună întreagă atât cât dura luna prieteniei românosovietice, de parcă era cea mai mare sărbătoare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
educatorului, indiferent de vreme și de vremuri, în școală și în societate. Atunci și-a îndeplinit scopul spre care a fost comandat, nu știu dacă astăzi mai are aceeași valabilitate, dacă ținem cont de mersul atipic al societății noastre postdecembriste. Recitindu-l astăzi, eu însumi mă îndoiesc de unele afirmații, dar pentru că am promis, caut să-mi respect promisiunea și să te mai încarc cu lectura acestui text - să-ți mai răpesc din timp - de parcă n-ai avea și mata de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
la noua adresă. De Crăciun, știindu-i pe părinți că sunt deja sosiți - pentru iernat, fiica și ginerele din București se deplasează la Sibiu pentru a se afla împreună. Cu această ocazie, dl. ing. Stanciu - cu învoirea adresanților, citește și recitește scrisoarea mea trimisă în împrejurarea relatată mai sus. După propria mărturie, ing. Stanciu a citit și printre rândurile scrisorii. Imediat primesc un telefon din Sibiu de la dl. inginer Stanciu din București, ginerele colegului Vasile Balosin, în momentul de față la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
zi, 6 ianuarie, primesc un tonifiant mesaj telefonic din Galați, de la d-na Felicia Soloviev în felul său gingaș, apreciativ ca totdeauna. La orele serii primesc vizita consăteanului N. Cornici, care, primind ambele volume, îmi mărturisește admirativ că le-a recitit încă și vrea noi lămuriri în privința unor afirmații pe care le fac, la perioada comunismului. I-am motivat faptul că în 1949 a trebuit să nu dorm în casă, ci am ales să mă ascund câteva luni într-un loc
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
cu ample date, bibliografice ce întregesc și mai mult personalitatea poetului comemorat. Din Priponești primesc o amplă și relevantă scrisoare din partea consăteanului meu, învățător pensionar Roman Scumpu - pe care o reproduc imediat. Stimate D-le Alexandru Mânăstireanu, Am citit și recitit volumul II al prestigioasei dv. lucrări „Călător prin vâltoarea vremii”, pe care mi-ați dăruit-o și pentru care vă mulțumesc încă o dată. Am recitit-o, nu pentru o mai bună înțelegere (cartea nu e scrisă într-un stil greoi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Roman Scumpu - pe care o reproduc imediat. Stimate D-le Alexandru Mânăstireanu, Am citit și recitit volumul II al prestigioasei dv. lucrări „Călător prin vâltoarea vremii”, pe care mi-ați dăruit-o și pentru care vă mulțumesc încă o dată. Am recitit-o, nu pentru o mai bună înțelegere (cartea nu e scrisă într-un stil greoi, dimpotrivă) am recitit-o pentru retrăirea unor sentimente de maximă intensitate, o carte - un tezaur de învățăminte. Cu o nestăpânită emoție am închis cartea și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
al prestigioasei dv. lucrări „Călător prin vâltoarea vremii”, pe care mi-ați dăruit-o și pentru care vă mulțumesc încă o dată. Am recitit-o, nu pentru o mai bună înțelegere (cartea nu e scrisă într-un stil greoi, dimpotrivă) am recitit-o pentru retrăirea unor sentimente de maximă intensitate, o carte - un tezaur de învățăminte. Cu o nestăpânită emoție am închis cartea și mi-am îndreptat privirea cu admirație spre coperta cărții, spre portretul nonagenarului Alexandru Mânăstireanu. Parcă văd aievea un
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]