3,034 matches
-
ele, exista cu siguranță un spațiu vid, deoarece altfel s-ar fi ciocnit unele de altele, fiecare incapabilă să se dea la o parte din calea celorlalte. Musulmanii au preluat ideile atomiștilor; la urma urmei, cum zero apăruse deja, vidul redevenise un concept demn de luat în seamă. Aristotel îl urâse; atomiștii îl impuseseră. Biblia vorbea despre creația din neant, în timp ce doctrina grecească respingea această posibilitate. Creștinii, copleșiți de puternica influență a filozofiei grecești, l-au preferat pe Aristotel în defavoarea Bibliei
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
să rămână un accident, dar nu vom ieși din ea decât dacă: • informația (economică și financiară) va fi disponibilă pentru toți, în același timp, • piețele financiare vor fi echilibrate de statul de drept; • vor înceta "finanțele-cazino"; • meseria de bancher va redeveni "modestă și plictisitoare"; • la scară mondială va fi pus în practică un control real al riscurilor, exigența unui nivel al lichidităților băncilor; • se vor revizui sistemele de remunerare; • se va face o separare între activitatea de pe pieța economică și activitățile
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
2. Aderarea României la Tripla Alianță. -La sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, zona de Sud-Est a Europei a cunoscut transformări semnificative. -După 1878 Rusia a devenit o amenințare pentru România deoarece: și-a întărit pozițiile în Bulgaria; a redevenit riverană la gurile Dunării. -Depășirea stării de izolare diplomatică în care se afla țara se putea realiza printr-o alianță cu Germania, alianță dorită și de Carol I care a rămas, după expresia sa, "un bun prusac și un bun
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
Or, în trei rânduri, poezia Iliadei se ridică deasupra dușmăniei și a urii și le suspendă, eliberându-se de ele. Forța, ca agon, ca înfruntare ostilă, se transcende pe sine și transcende accidentul războiului (care e însuși subiectul poemului) și redevine, încărcată acum cu toată durerea inerentă omenescului învrăjbit și prădalnic, forța senină care ține lumea. Sunt, într-adevăr, față de încrâncenarea care le determină și de care se desprinde, clipe în care omul pătimitor se privește pe sine dintr-o zonă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
în numele tuturor aheilor, Ahile, stăruind încă o dată asupra mâniei care îl stăpânește (ca și când ar fi vorbit de 138 o boală care îl roade) la gândul că a fost tratat „ca un surghiunit vrednic de dispreț“, declară pe neașteptate că va redeveni activ îndată ce Hector va ataca tabăra mirmidonilor și le va incendia corăbiile. Urmează apoi, pe măsură ce pericolul atacului sporește, o nouă stăruință, aceea a lui Patrocles însuși. Ahile continuă să-i răspundă în aceiași termeni, reafirmându-și nevindecata mânie, dar spune
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Or, în trei rânduri, poezia Iliadei se ridică deasupra dușmăniei și a urii și le suspendă, eliberându-se de ele. Forța, ca agon, ca înfruntare ostilă, se transcende pe sine și transcende accidentul războiului (care e însuși subiectul poemului) și redevine, încărcată acum cu toată durerea inerentă omenescului învrăjbit și prădalnic, forța senină care ține lumea. Sunt, într-adevăr, față de încrâncenarea care le determină și de care se desprinde, clipe în care omul pătimitor se privește pe sine dintr-o zonă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
prieten, în numele tuturor aheilor, Ahile, stăruind încă o dată asupra mâniei care îl stăpânește (ca și când ar fi vorbit de o boală care îl roade) la gândul că a fost tratat „ca un surghiunit vrednic de dispreț“, declară pe neașteptate că va redeveni activ îndată ce Hector va ataca tabăra mirmidonilor și le va incendia corăbiile. Urmează apoi, pe măsură ce pericolul atacului sporește, o nouă stăruință, aceea a lui Patrocles însuși. Ahile continuă să-i răspundă în aceiași termeni, reafirmându-și nevindecata mânie, dar spune
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
s Drift, unei hoarde de 4.000 de indigeni (29 martie). În ultima fază a războiului cu zulușii, moare luptînd vitejește prințul Louis-Napoleon, fiul fostului împărat, care era ofițer în armata engleză (2 iunie); regina participă la funeralii. 1880. Gladstone redevine prim-ministru al unui al doilea Cabinet Liberal. // Se instituie protectoratul Marii Britanii asupra Afghanistanului. // Republica burilor (Boer Republic) din Transvaal își proclamă independența față de Marea Britanie: începe primul război anglo-bur (v. Armata).§§§§§ // Victoria efectuează cea de-a patra călătorie în Germania
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Chinei (v. supra). 1861. Napoleon III impune pe o rudă de-a sa și de-a împăratului Franz Joseph, arhiducele Maximilian de Habsburg, împărat al Mexicului†††††††. Acesta va fi depus și executat, în urma unei revoluții populare, în 1867, cînd Mexicul redevine republică. 1870. Franța este învinsă de Prusia la Sedan și pierde Alsacia și parțial Lorena (cu orașul Metz) care intră în componența Imperiului German sub denumirea de Reichsland Elsass-Lothringen. La Paris se proclamă cea de-a Treia Republică. Napoleon III
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
vocabularul politic internațional conceptul de "cortină de fier" ("From Stettin in the Baltic to Trieste in the Adriatic an ‚iron curtain' has descended across the Continent"). De asemenea, susține o campanie asiduă de realizare a unei Uniuni Europene. În 1951, redevine premier al unui Cabinet Conservator, dar demisionează în favoarea lui Anthony Eden în 1955. Pe perioada celui de-al doilea mandat ca premier, Churchill are înțelepciunea să nu modifice măsurile legislative bune și populare luate de laburiști (v.infra), cu excepția reprivatizării
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
de locuri apar însoțite de apelative care denumesc generic locul individualizat de numele propriu (orașul Cluj, rîul Mureș, munții Bucegi). Nu trebuie uitat nici faptul că sunt nume de locuri care, prin deonimizare (figura de stil implicată fiind numită antonomază), redevin cuvinte comune, cu altă semnificație însă decît apelativele de la care s-au format inițial (abrudeanca, hațegana, breaza, ardeleana - dansuri; anglie, olandă, americă, damasc - stofe; astrahan, caracul, merinos, bîrsană - rasă de oi și varietate de blănițe; babilonie - dezordine; balamuc - ospiciu (< localitatea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
descrierea Moldovei cu istoria acesteia, el purcede la elaborarea istoriei neamului său prin cuvintele (român, moldovean, valah etc.) care îl definesc pe acesta. Întreprinderea dovedindu-se imposibil de finalizat, el abandonează proiectul DMN și elaborează HMV, în care istoria numelor redevine capitol, plasat de data aceasta la sfârșitul cărții. În plus, Dimitrie intenționează acum să implice în istoria poporului său și Muntenia, astfel că titlul devine De antiquis et hodiernis Moldaviae (et Montaniae) nominibus. Reluăm, după 300 de ani și din
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Vérité et méthode [Adevăr și metodă], Paris, Le Seuil, 1973, p. 56). Această distanțare între spectator și spectacol este indispensabilă pentru ca să opereze catarsisul. Dacă ea va tinde spre dispariție, emoțiile de milă și de teamă, care nu mai sunt controlate, redevin sursă de neplăcere, ca în viață. De aceea autorii tragici au situat aproape totdeauna acțiunea pieselor lor într-un trecut îndepărtat, împrumutându-și subiectele din istorie sau din mitologie. Îndepărtarea în timp îi permite spectatorului să contemple drama, păstrând o
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de transpuneri pe care opera și teatrul nu-și permit să le ducă până la un asemenea grad de puritate. Pentru că dansul teatral, formă originală a operei și a teatrului, este predestinat din faptul că este liber de orice constrângere să redevină fără încetare și mereu germenele și punctul zero al oricărei renașteri a teatrului." Spectacolele pe care le creează Schlemmer cu interpreți care au o formație de actori în același timp cu cea de dansatori, sunt fiecare la jumătatea drumului între
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Aducerea cruzimii în teatru este singurul mijloc, după părerea lui, de a-i reda forță și viață, pentru a-l face să-și regăsească dimensiunea metafizică, printr-o modalitate nouă: investigarea lumii necunoscute a inconștientului. "Teatrul nu va putea să redevină el însuși, scrie el în Teatrul cruzimii, adică să constituie un mijloc de iluzionare adevărată, decât furnizându-i spectatorului precipitări veridice de vise, în care gustul său pentru crimă, obsesiile sale erotice, violența sa, himerele sale, sensul utopic despre viață
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
subtilă ironie la adresa suficienței acestui personaj: O fată care mă iubea pe mine, îmi spunea că-i place fruntea și buzele. Spunea că am o frunte de cugetător. Dar ție, ia spune-mi, ce-ți place?... Tot fruntea! făcu Arethia redevenind calină. Ar fi vrut să spună "ochii", dar își dădu seama că l-ar fi jignit, și atunci spuse-se "fruntea", deși era ultimul lucru care-i plăcea la Spiridon; o frunte lungă și destul de îngustă, cu tâmplele bulbucate, care
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Golgota marelui supliciu, Făcându-ți chiar și ție un serviciu, La ceas de noapte sau de dimineață. 11 iulie 2011 Mai aproape de Zalmoxis Acolo mă voi duce, intangibil, Pe-o culme dacică înfiptă-n cer Făcând din libertate un reper, Redevenind, prin fostul Zeu, credibil. Acolo îmi voi lua medicamente Din patimă, excese sau din hău, Revigorat fiindcă mă știu al tău, Îndrăgostit sublim, eminamente. Lovind în yahve,voi erupe dacic, Mă voi sacrifica, binedispus, Iar spre Zalmoxis, soartă și apus
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
de Interne. Nu mult timp după aceea, Lisa, prima mea soție, a murit, iar Grete a fost foarte deprimată. A Început să bea și să stea În oraș până târziu. Însă doar cu câteva săptămâni În urmă, a părut să redevină cea de pe vremuri. Six Își privi morocănos băutura și o dădu pe gât dintr-o singură Înghițitură, după care continuă: — Totuși, acum trei nopți, Paul și Grete au murit Într-un incendiu, la ei acasă, În Lichterfelde-Ost. Numai că, Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
târziu. Pe deasupra, a intervenit o pană dl curent. Amestec de amuzament și alarmă. Când vom ajunge la Veracruz? Ploaia îmbiba întunericul și o clipă am crezut că vom rămâne acolo până dimineață. Dar lumina a fost reparata și așteptarea a redevenit normală, amestecată cu foșnetul ploii. Noaptea târziu, am pornit spre Veracruz. Șoseaua goală, măturată de lumina farurilor, singurătate neagră de o parte și de alta, apoi trecem printr-o localitate unde ar fi trebuit să ne oprim, însă nu mai
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
la fel, dar cu orbitele și cu cerul gurii prinse în lutul străbătut de vinișoare și rădăcini te. Dimineața era splendidă. Ne-au fugărit vreun sfert de oră la înviorare, de jur-împrejurul conacului (m-am uitat speriat spre statuie, dar nimfa redevenise inofensivă și pudică), ne-au mai aliniat, am mai sărit ca mingea și am mai mers ca piticii, după care ne-au dat, la cantină, cunoscutul ceai de zahăr ars (are sau n-are bromură?). în dimineața aceea, Manix, cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o statuie ninsă, amețitor de înalță. M-am așezat pe o bancă. în seara aceea avea să se termine infernul de la Budila. Chiar de a doua zi, singurătatea mea, altădată atât de temută, dar acum ciudat de ispititoare, avea să redevină completă. Voi fi iarăși străbătătorul locurilor virane, al stradelelor uitate, al piațetelor încremenite în soare și praf, voi urca iarăși pe scările blocurilor vechi, voi descoperi din nou, în cartiere neumblate, stranii grupuri statuare... Voi avea iarăși senzația că am
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Aida își potrivea hainele, culorile purtate de ea, împrăștiind mereu în jur același parfum straniu pur și simplu mă făceau s-o văd cu totul altfel, ca și cum, ei acum că te-ai hotărât în sfârșit să fii pictor iată-te redevenind poet, ar trebui să alegi, dragul meu, ori pictura, ori poezia! De ce nu și pictura, și poezia?! De ce nu și pictura, și iubirea?! A dispărut după casă urmată de Ursu, și-i aud pașii grăbiți urcând treptele de piatră, Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mai putea controla, și când am învățat prin hipnoză să devin stăpân pe mine ceva începea să se diminueze în mine, mi-am pierdut puterea credinței când n-am mai fost deloc orgolios, când, straniu, nu-i așa, am putut redeveni creștin! Stau mult să mă gândesc la cele spuse de Aldo, e și un efort suplimentar pentru mine acela de a încerca să înțeleg exact sensul cuvintelor sale spuse într-o italiană ușor dialectală, Mi-am pierdut pasiunea credinței, mio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de freamătul uscat al pietrelor, mi-e sete și-mi abandonez jos rucsacul, trebuie să fie pe undeva un fir de apă și mi-amintesc de fântânarul orb cu darul lui de a desoperi izvoare și cum, recăpătându-și vederea, redevine un om obișnuit ca toți ceilalți pierzându-și definitiv puterea dăruită prin naștere de a comunica cu măruntaiele vii ale pământului, a murit în sărăcie, nimeni nu mai avea nevoie de el și mă rog cu trufie, Doamne, ferește-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
asupra Lenei și fata pare să nu-și dea seama de ce i se întâmplă, cuprinsă de vraja momentelor neobișnuite pe care le trăiește, după ce a epuizat câteva filme, Thomas, obosit, se oprește din lucru, Lena trece dincolo și se schimbă, redevine copila străzii cu haina lungă, uriașă care o acoperă până la genunchi, își pune cizmele roșii cu toc pe care cine știe din ce gunoaie le-o fi găsit și pleacă, Thomas o plătește nemțește și eu mă întreb ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]