17,529 matches
-
Al poate introduce un nou referent în discurs sau poate relua referentul introdus anterior. În general, există două tipuri de reluări anaforice - cele care marchează continuitatea referențială (reiau același referent) și cele care reiau doar conceptul antecedentului, introducând un nou referent în discurs 36: (95) a. Ion și-a înregistrat firma în noiembrie, iar Dan și-a înregistrat-o în decembrie. - pronumele personal clitic o reia conceptul antecedentului firma, introducând o nouă entitate în discurs b. Fratele meu a vizitat-o
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și-a înregistrat-o în decembrie. - pronumele personal clitic o reia conceptul antecedentului firma, introducând o nouă entitate în discurs b. Fratele meu a vizitat-o pe bunica sâmbătă, iar eu am vizitat-o duminică. - pronumele personal clitic o reia referentul antecedentului bunica, neintroducând o nouă entitate în discurs În mod asemănător, al are capacitatea de a introduce o nouă entitate în discurs sau de a relua entitatea introdusă anterior. Al se acordă întotdeauna în gen cu antecedentul, iar acordul în
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
entitate în discurs; el atribuie cazul genitiv substantivului vecinei, legătura anaforică dinter al și substantivul antecedent apartamentul fiind marcată prin acord; c. pisicile vecinei mele și a mea - al introduce o nouă entitate în discurs, reluând conceptul nominalului antecedent, nu referentul; ca urmare a acestei valori semantice, acordul lui al cu antecedentul pisicile se face doar în gen, nu și în număr; d. bunicii mei și ai fratelui meu - al nu introduce noi entități în discurs, ci reia entitățile introduse anterior
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sediul în aceeași clădire sau nu. Pe baza cunoștințelor noastre extralingvistice, știm că sunt trei clădiri diferite pentru cele trei instituții, deci al reia doar conceptul antecedentului. În general, lucrările normative precizează că al trebuie utilizat atunci când sunt mai mulți referenți, nu unul singur, al având astfel rolul de a introduce o nouă entitate în discurs: (98) a. Ministerul Educației și Cercetării (există un singur minister pentru cele două domenii, conform organizării actuale a Guvernului) b. Ministerul Tineretului și Sportului (un
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
unul pentru ambele principate; în istoria țărilor române, au existat perioade când cele două țări aveau domnitori diferiți și o perioadă când cele două țări au avut un domnitor comun) În sintagmele fără al este clar vorba de un singur referent, desemnat de substantivul antecedent. Însă capacitatea lui al de a introduce un nou referent nu explică toate condițiile sale de utilizare. Această regulă se poate aplica atunci când al este folosit cu un substantiv în genitiv. Dacă este folosit pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
țări aveau domnitori diferiți și o perioadă când cele două țări au avut un domnitor comun) În sintagmele fără al este clar vorba de un singur referent, desemnat de substantivul antecedent. Însă capacitatea lui al de a introduce un nou referent nu explică toate condițiile sale de utilizare. Această regulă se poate aplica atunci când al este folosit cu un substantiv în genitiv. Dacă este folosit pentru a introduce un pronume posesiv sau un pronume personal în genitiv, inserarea sa după conjuncție
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
atunci când al este folosit cu un substantiv în genitiv. Dacă este folosit pentru a introduce un pronume posesiv sau un pronume personal în genitiv, inserarea sa după conjuncție (inclusiv după conjuncția "zero", în juxtapuneri) este obligatorie, indiferent de numărul de referenți: (99) a. patria mea și a ta / *patria mea și ta b. înaintea mea, a ta și a ei / *înaintea mea, ta și ei Un alt context interesant pentru utilizarea lui al în sintagmele coordonate este acela în care, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și a ta / *patria mea și ta b. înaintea mea, a ta și a ei / *înaintea mea, ta și ei Un alt context interesant pentru utilizarea lui al în sintagmele coordonate este acela în care, fiind vorba de mai mulți referenți, se folosește un substantiv la plural pentru a-i desemna, iar acesta este urmat de două / mai multe genitive sau pronume posesive coordonate, la singular: (100) a. trupurile femeii și copilului b. ...iar după două ore au scos trupurile femeii
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de mai sus sunt sinonime cu sintagma din exemplul (c). Dacă substantivul care introduce în discurs entitățile posedate este la plural, există posibilitatea de a-l utiliza pe al sau nu. Neutilizarea lui al se justifică prin faptul că ambii referenți (ambele entități posedate) au fost deja introduse prin substantivul la plural antecedent; prezența lui al ar putea introduce un nou referent în discurs, ceea ce ar mări nejustificat numărul referenților, la trei. Utilizarea lui al corespunde nevoii de a utiliza această
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
există posibilitatea de a-l utiliza pe al sau nu. Neutilizarea lui al se justifică prin faptul că ambii referenți (ambele entități posedate) au fost deja introduse prin substantivul la plural antecedent; prezența lui al ar putea introduce un nou referent în discurs, ceea ce ar mări nejustificat numărul referenților, la trei. Utilizarea lui al corespunde nevoii de a utiliza această marcă de caz atunci când nominalul în genitivul nu este adiacent articolului definit. Având trăsături phi, al trebuie să se acorde cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sau nu. Neutilizarea lui al se justifică prin faptul că ambii referenți (ambele entități posedate) au fost deja introduse prin substantivul la plural antecedent; prezența lui al ar putea introduce un nou referent în discurs, ceea ce ar mări nejustificat numărul referenților, la trei. Utilizarea lui al corespunde nevoii de a utiliza această marcă de caz atunci când nominalul în genitivul nu este adiacent articolului definit. Având trăsături phi, al trebuie să se acorde cu antecedentul. Acordul se face doar în gen, nu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
marcă de caz atunci când nominalul în genitivul nu este adiacent articolului definit. Având trăsături phi, al trebuie să se acorde cu antecedentul. Acordul se face doar în gen, nu și în număr - o consecință a faptului că al nu reia referentul nominalului antecedent, ci doar conceptul. Întrucât acordul lui al în astfel de contexte implică mai multe operații mentale (stabilirea antecendentului și a genului acestuia, alegerea formei potrivite din paradigma lui al), în limba vorbită sau în limbajul colocvial se întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Lui, *Excelența Ei; *Măria Lui, *Măria Ei Pentru lipsa variației posesiv - pronume personal în genitiv la majoritatea locuțiunilor pronominale de politețe, propunem o explicație legată de evitarea referirii directe la persoană. Pronumele personal în genitiv marchează genul, numărul și persoana referentului (ei - feminin, singular; lui - masculin, singular). Prin urmare, din punct de vedere pragmatic, referirea la persoana vizată se face "direct", ceea ce este considerat nepoliticos. Fenomenul de evitare a referirii directe și singulare la persoana implicată stă la baza formelor de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în diverse grade) 4.4.2. Său cu valoare de plural în româna veche și modernă În limba română veche și modernă, până pe la începutul secolului al XX-lea (vezi TILR, III), formele de persoana a III-a puteau avea referent +plural, spre deosebire de limba actuală, când se folosesc doar pentru referenți +singular: (107) a. ...că numai dobitoacelei nu știu lucrurile mai marilor săii (Scurtă cunoștință, în vol. Școala Ardeleană, I, p. 151) b. Așa sunt oameniii carii nu-și văd lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
plural în româna veche și modernă În limba română veche și modernă, până pe la începutul secolului al XX-lea (vezi TILR, III), formele de persoana a III-a puteau avea referent +plural, spre deosebire de limba actuală, când se folosesc doar pentru referenți +singular: (107) a. ...că numai dobitoacelei nu știu lucrurile mai marilor săii (Scurtă cunoștință, în vol. Școala Ardeleană, I, p. 151) b. Așa sunt oameniii carii nu-și văd lucrurile salei cele rele și viiața lor cea becistnică (Viața și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
vol. Școala Ardeleană, I, p. 151) b. Așa sunt oameniii carii nu-și văd lucrurile salei cele rele și viiața lor cea becistnică (Viața și pildele prea înțeleptului Esop, în vol. Școala Ardeleană, I, p. 202) Utilizarea formei său cu referent plural se corelează cu utilizarea pronumelui reflexiv accentuat cu referent +plural, întâlnită în unele texte, până spre sfârșitul secolului al XIX-lea: (108) a. tineriii, cu o ispită prea ticăloasă sunt siliți a mărturisi, de nu altora, încă sieșii, întru
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
carii nu-și văd lucrurile salei cele rele și viiața lor cea becistnică (Viața și pildele prea înțeleptului Esop, în vol. Școala Ardeleană, I, p. 202) Utilizarea formei său cu referent plural se corelează cu utilizarea pronumelui reflexiv accentuat cu referent +plural, întâlnită în unele texte, până spre sfârșitul secolului al XIX-lea: (108) a. tineriii, cu o ispită prea ticăloasă sunt siliți a mărturisi, de nu altora, încă sieșii, întru inima sa, că această petrecere de ibovnicie e cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cea mai mare osândă a sufletului săui (P. Maior, Procanon) b. unde vorbesc țiganiii între sinei (I. Budai Deleanu, Țiganiada) c. româniii [...] aduseseră cu sinei din prima patrie nește idei ciudate (B. P. Hasdeu, Ioan Vodă) În româna contemporană, valoarea +referent plural a pronumelui posesiv de persoana a III-a a dispărut, singura formă pronominală folosită la plural fiind din paradigma pronumelui personal în genitiv (lor, la masculin și la feminin). Concurența dintre său și lor, care s-a manifestat o
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
la plural. La singular însă, concurența nu a dus la eliminarea posesivului și nici la o specializare semantică clară a formelor. În foarte multe contexte, ele sunt interșanjabile. Pronumele personal în genitiv, la singular, exprimă, în plus față de posesiv, genul referentului. Această diferență a contribuit la păstrarea ambelor tipuri de forme la singular. Când este relevant sau cunoscut genul referentului, se poate folosi pronumele personal în genitiv. Când genul referentului nu este cunoscut sau nu este relevant în context, se folosește
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
a formelor. În foarte multe contexte, ele sunt interșanjabile. Pronumele personal în genitiv, la singular, exprimă, în plus față de posesiv, genul referentului. Această diferență a contribuit la păstrarea ambelor tipuri de forme la singular. Când este relevant sau cunoscut genul referentului, se poate folosi pronumele personal în genitiv. Când genul referentului nu este cunoscut sau nu este relevant în context, se folosește posesivul. La plural, pronumele personal nu exprimă genul referentului, existând o singură formă pentru ambele genuri (lor). În absența
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
personal în genitiv, la singular, exprimă, în plus față de posesiv, genul referentului. Această diferență a contribuit la păstrarea ambelor tipuri de forme la singular. Când este relevant sau cunoscut genul referentului, se poate folosi pronumele personal în genitiv. Când genul referentului nu este cunoscut sau nu este relevant în context, se folosește posesivul. La plural, pronumele personal nu exprimă genul referentului, existând o singură formă pentru ambele genuri (lor). În absența unor forme diferite de gen, lipsa unei diferențe semnificative între
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de forme la singular. Când este relevant sau cunoscut genul referentului, se poate folosi pronumele personal în genitiv. Când genul referentului nu este cunoscut sau nu este relevant în context, se folosește posesivul. La plural, pronumele personal nu exprimă genul referentului, existând o singură formă pentru ambele genuri (lor). În absența unor forme diferite de gen, lipsa unei diferențe semnificative între posesiv și personal la plural a contribuit la eliminarea uneia dintre forme. Se poate face o analogie cu alte limbi
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
masculin, singular, acuzativ, la - feminin, singular, acuzativ, les - feminin sau masculin, plural, acuzativ). Și reflexivul accentuat a fost înlocuit tot cu pronumele personal la plural, prin analogie cu situația de la posesiv, în cadrul unui proces mai general de pierdere a valorii +referent plural a formelor posesive și reflexive 39: (109) a. *Tinerii se salută între sine. b. Tinerii se salută între ei. 4.5. Pronumele de întărire Paradigma pronumelui de întărire este foarte complexă, ceea ce îngreunează acordul acestui pronume. Lucrările normative semnalează
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
precizată) și, prin acord cu nominalul subiect (prin operația de valuare), primește o valoare pentru aceste trăsături. Ipoteza a doua este mai potrivită pentru propozițiile în care nominalul subiect nu are specificată o anumită trăsătură: (1) a. Tu ești înalt. [referent masculin] b. Tu ești înaltă. [referent feminin] (2) a. Gabi este blond. [referent masculin] b. Gabi este blondă. [referent feminin] În exemplele de la (1) și (2), adjectivul predicativ se acordă "referențial", întrucât pronumele-subiect tu și numele propriu Gabi nu au
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
subiect (prin operația de valuare), primește o valoare pentru aceste trăsături. Ipoteza a doua este mai potrivită pentru propozițiile în care nominalul subiect nu are specificată o anumită trăsătură: (1) a. Tu ești înalt. [referent masculin] b. Tu ești înaltă. [referent feminin] (2) a. Gabi este blond. [referent masculin] b. Gabi este blondă. [referent feminin] În exemplele de la (1) și (2), adjectivul predicativ se acordă "referențial", întrucât pronumele-subiect tu și numele propriu Gabi nu au specificată o trăsătură de gen. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]