5,383 matches
-
feministe împărtășesc convingerea conform căreia nivelul statal al problemei securității este insuficient, iar literatura de specialitate ar fi tributară unui punct de vedere masculin. A fost formulată, de exemplu, problema suferințelor îndurate de femei și copii în timpul războaielor - victime necombatante, refugiile, violurile suferite ș.a.m.d. Din perspectiva teoriilor feministe, se impune o regândire a securității, astfel încât să poată fi puse în discuție militarismul și patriarhalismul sau legăturile dintre sărăcie și creșterea populației. „Noile amenințări” din epoca globalizării O nouă direcție
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
22-30° C și de multă lumină, dar fără prea mult soare. Poate crește foarte mare, atingând 25-50 cm. Pe suprafața frunzelor mai bătrâne cresc noi plante care pot fi plantate în substrat sau lăsate să plutească, conferind un loc de refugiu pentru pui și material organic pentru hrana infuzorilor. V.3 ȘTIAȚI CĂ? 1.Relațiile dintre specii sunt foarte complexe. Clasic se descria circuitul mineralelor cu gruparea organismelor vii în producători (organisme care din substanțe anorganice sintetizează substane organice și eliberează
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
În care are loc migrația, spațiul de deplasare, cauzele obiective și subiective. În aceste condiții cei mai frecvent Întîlniți termeni În literatura de specialitate, din domeniile interesate care se ocupă de problematica migrațiilor, sînt cei de emigrație/imigrație, azil politic, refugiu, exil, apartitism, migrație sezonieră sau migrație internă. Mai mult decît atît, semnificația exilului s-a modificat În timp. Astfel, atunci cînd, În Antichitate sau În Evul Mediu, o persoană Încălca Într-un fel sau altul cutumele ori aducea un prejudiciu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
alte valori decît cele recunoscute pînă atunci de societate, care nu erau acceptabile pentru o parte a elitei culturale și politice, aceasta hotărînd astfel să continue să acționeze Într-un spațiu ce oferă garanții de securitate. Termenii de azil politic, refugiu sau exil aparțin aceleiași arii semantice, deși și Între aceștia pot fi făcute distincții clare. Sensul convențional al termenului de refugiat are mai ales o aplicabilitate juridică, a fost oferit de Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați și poate
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și/sau economic este folosit mai mult cel de emigrație, În timp ce științele sociale folosesc alternativ cei doi termeni alături de cel de refugiați. Se poate identifica o diferențiere diacronică a utilizării termenilor, În anii ’40-’50 predominînd termenii de exil și refugiu, ulterior cel mai des apare termenul de emigranți, fapt explicabil și prin schimbarea structurii comunității românești din afara țării În anii ’60. Mai mult, se poate spune că exilul se definește din perspectiva strictă a persoanei exilate și prin activitatea sa
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
prin schimbarea structurii comunității românești din afara țării În anii ’60. Mai mult, se poate spune că exilul se definește din perspectiva strictă a persoanei exilate și prin activitatea sa În țara gazdă și are, În ciuda aparențelor, o conotație pozitivă, În timp ce refugiul este definit ca statut juridic și este asociat cu imaginile taberelor sau al convoaielor de refugiați, avînd astfel valențe negative mai pregnante. În ceea ce privește situația românilor din străinătate după cel de-al Doilea Război Mondial, definiția pe care Robert C. Williams
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
scopul declarat era să sensibilizeze opinia publică occidentală și să determine o schimbare de atitudine a guvernelor occidentale față de Europa de Est. În acest sens, unul dintre cei mai activi participați la activitatea exilului, Mircea Carp, susține că „românii din exil, din refugiu, din emigrație și-au strîns rîndurile regional, continuînd să ducă independent lupta de lămurire a opiniei publice”. Însă nu numai sfera activității politice a fost acuzată de lipsă de unitate, ci exilul În ansamblul său, În multe dintre lucrările cercetate
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
un sens prin credința În Dumnezeu, rugîndu-se continuu pe toată perioada deportării În Donbas. Pentru deportați, colegii de suferință au fost o altă sursă de alinare. Pentru Cocîrlă, această comunitate, ce includea atît bărbați, cît și femei, a fost un refugiu din fața travaliilor de zi cu zi, dar și o legătură cu locurile natale: CÎnd aveau ziua de salar, bărbații din lagăr... se dădea marmeladă, șuncă, cumpăra și ne făcea nouă. Și noi am avut salar, da’ nu ca ei, da
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
mort / Mă mai poate salva” (Pradă visului meu). Rezistența la rău ca aspirație etică persistă și în Urcarea muntelui (1985), unde poemele, pe aceeași tramă narativ-parabolică, într-un limbaj apropiat de naturalețea oralității, exprimă disperarea celui care își găsește unicul refugiu în vis, în „deșertul” din propriul creier, de vreme ce „țara de-afară” nu este decât un wasteland trist: „Exilată în țara din creierul meu/ Unde nu e nici iarnă, nici primăvară,/ Ci numai timpul în care mi-e dat să visez
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
răspândite legate de pădure și de activități precum vânătoarea și culesul, pășunatul, pescuitul, fabricarea cărbunelui, punerea de capcane, culegerea de produse destinate alimentației și de minerale utile, precum și importanța pădurii ca loc cu valențe magice sau religioase, ca loc de refugiu și așa mai departe. Statul utilitarist nu vedea pădurea reală, din cauza copacilor (care aveau semnificație economică) și perspectiva sa asupra pădurilor era abstractă și parțială, dar acest lucru se Întâmplă și În alte cazuri. Orice formă de analiză necesită un
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
fără Îndoială, Înlocuite de echivalentul agricol al industriei mecanizate la scară largă, așa cum se Întâmplase și cu micile manufacturi de textile. „Au trecut două secole”, scria el, „și mașinile l-au alungat pe micul producător din unul dintre ultimele sale refugii, de parcă ar fi spus celor care au urechi să audă și ochi să vadă că economistul trebuie să privească mereu Înainte, către progresul tehnic, fiindcă acela care nu face astfel , rămâne de Îndată În urmă, Întoarce spatele istoriei; nu există
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
punctul de vedere al curții, aceste regiuni și locuitorii lor erau adevărate exemple de primitivism, dezordine și barbarie, cu care puteau fi comparate civilizația, ordinea și sofisticarea celor din centrul statului. Este de la sine Înțeles că aceste spații serveau drept refugiu țăranilor fugari, rebelilor, bandiților și pretendenților la tron care adesea amenințau regatul. Desigur, condițiile naturale ale diferitelor altitudini reprezintă doar unul dintre numeroșii factori care ar putea caracteriza spațiile nestatale. Acestea par să aibă În comun una sau mai multe
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ca habitat uman și Tanzania ca stat socialist”. Dar conducătorii nu au planificat sate doar pentru ceilalți, fie că acestora le plăcea ori nu, ci și-au creat și lor un centru simbolic care cuprindea - nu Întâmplător, cred eu - un refugiu situat pe vârful unui deal, În mijlocul unui peisaj perfect ordonat. Dacă dificultățile enorme pe care le presupune transformarea orașelor existente pot stârni dorința de a clădi o capitală model, la rândul lor, greutățile procesului de transformare a satelor existente pot
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
et banlieues en France, 1815-1871, Seuil, Paris, 1994. Această parte a lucrării datorează foarte mult descrierii scrupuloase făcute de Merriman. Acolo unde nu există indicații contrare, traducerea Îmi aparține. Mumford scrie: „Nu erau străzile medievale ale Parisului unul dintre ultimele refugii ale libertăților urbane? Nu este de mirare că Napoleon al II-lea a susținut lărgirea străzilor mici și a fundăturilor și demolarea unor cartiere Întregi pentru a face mari bulevarde. Era cel mai bun mijloc de apărare În fața atacurilor din
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Brăila, dar demisionează și pleacă la Berlin pentru doi ani. Revine în țară cu titlul de doctor în drept și, stabilit din nou în Ploiești, îmbrățișează profesia de avocat, intensificându-și totodată activitatea literară și politică. După doi ani de refugiu la Odessa și Herson (1916-1917), e ales la întoarcere primar al orașului Ploiești, demnitate care îi va da prilejul să se dovedească un bun gospodar și un susținător competent al vieții culturale. Mircea Ionescu-Quintus este fiul său. Primele versuri, epigrame
IONESCU-QUINTUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287593_a_288922]
-
terifiantul, sufocantele angoase cu o poezie de o rară puritate. Nu este o pendulare între două modalități creative diametral opuse, ci o coexistență a lor, de unde și ineditul farmec al nuvelelor. Pornind de la fapte aparent nesemnificative (singurul obiect salvat în timpul refugiului este un abajur galben; o profesoară, pentru a alina suferința unor părinți cu băiatul pe front, inventează scrisori din partea acestuia etc.), autoarea le investește cu valoare de simbol, fie trimițând la solidaritatea umană, fie, dimpotrivă, la atrocitățile comise în numele umanității
ISANOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287623_a_288952]
-
IVĂNESCU, Alexandru (17.III.1924, Cinișeuți, j. Orhei), poet și traducător. Începe școala în satul natal, dar familia este obligată să plece în refugiu, iar I. își continuă studiile la Craiova, unde își dă și bacalaureatul. Între 1944 și 1950 urmează Facultatea de Medicină din București. Până în 1958 este medic militar, apoi medic internist și psihiatru în capitală. A debutat cu două poezii în
IVANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]
-
de filologie romanica a Universității „Babeș-Bolyai”. Debutează în revistă „Însemnări matematice” (Cluj, 1925), aducând câteva contribuții importante la calculul tensorial. Interesul pentru științele exacte premerge formației literare a lui J., explicând preferință literatului pentru Paul Valéry și poezia pură. În timpul refugiului Universității clujene (1940-1944), face parte din Cercul Literar de la Sibiu. În 1947 își susține, la Universitatea din București, teza de doctorat (Recherches sur leș mécanismes de l’emprunt linguistique: adaptations, détours et ratés du système phonétique roumain au contact du
JACQUIER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287662_a_288991]
-
Neculce, Letopisețul Țării Moldovei, ed. cit., p. 41. • M. Kogălniceanu, Letopisețele, vol. II, p. 7; ibidem, vol. III, p. 102. De asemenea, sursele timpului ne zugrăvesc o stare de insecuritate generalizată, mulțimea oamenilor care în toiul iernii și-au căutat refugiul pe cărările ascunse ale pădurilor și munților impresionându-i pe cei care au descris evenimentele. Spaima populației, deci nu numai a armenilor, nu a fost cauzată doar de revenirea domnului, ci și de intensificarea jafurilor chiar de la începutul tulburărilor, în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a împovărat sarcinile contribuabililor, iar campaniile otomane care au însoțit cucerirea au provocat numeroase lipsuri și au stimulat răspândirea bolilor 44. Pe fondul tulburărilor politice, a crizelor de subzistență și epidemiilor, populația Moldovei a fost silită să-și găsească adesea refugiu, fie pentru o perioadă limitată, prin bejenire, fie prin emigrare în țările din jur, așa cum a făcut o parte a comunității armene. În concluzie, putem afirma că amintirea anului 1672 ca decisiv pentru pribegirea armenilor în Transilvania s-a impus
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
financiar de familia Hurmuzaki, a tipărit în capitala Bucovinei poemul manifest Deșteptarea României, iar Mihail Kogălniceanu a publicat manifestul Dorințele partidei naționale în Moldova, supranumit mai târziu de Nicolae Iorga „Evanghelia românismului“. În timpul revoluției din 1848 s-au aflat în refugiu în Bucovina și mai mulți revoluționari români din Transilvania, printre care Aron Pumnul, care avea să rămână și să activeze mai departe aici, George Barițiu, Timotei Cipariu. Unul din rezultatele imediate ale colaborării românilor bucovineni cu revoluționarii din alte teritorii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de agronomie și teologie din Iași au jucat un rol important în formarea intelectualității basarabene. În primii ani de după război în Basarabia mai activau doar patru licențiați în teologie de până la 1940 (Nicolae Negru, Paul Mihailă: Transplantarea Basarabiei, în Memoria refugiului, Chișinău, 2000, p. 142-145; Stan, Gaiță, Biserica ortodoxă română din Basarabia, p. 99-109; Vasile Țepordei, Iubim Basarabia, București, 1998; Anatol Petrencu, Deportarea populației românești din Basarabia și alte crime ale autorităților sovietice, săvârșite în iunie-iulie 1941, în „Analele Sighet“ (București
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
țară. Jijie era intens preocupat de problema retragerii în munți a legionarilor urmăriți. În acest scop l-a trimis pe Gheorghe Pele în județul Alba, unde s-a întâlnit cu legionarul Leon Șușman, cu care a discutat despre posibilitățile de refugiu în munți. De asemenea, Jijie a dat instrucțiuni lui Măzăreanu să recruteze legionari pentru a constitui un grup înarmat în munți. Dispozițiile erau concrete atât în privința verificării legionarilor înrolați, cât și asupra armamentului și a felului în care să călătorească
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dintre șefii de județe. S-a mai decis să se întrețină legătura între grupurile de la Arnota și Argeș prin intermediul lui Ghiță Pele și Dumitru Apostol. De asemenea, s-a mai discutat și pe marginea situației armamentului și a posibilităților de refugiu ale altor legionari urmăriți. Ghiță Pele l-a numit conducător al județului Vâlcea pe Mișu Ocneriu. Pele a făcut și o vizită la Arnota, urmărind să strângă legăturile și să-i reorganizeze pe legionarii din județul Vâlcea. A mai luat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
București, Ed. Humanitas, 1994, p. 143. explicată doar prin duritatea regimului stalinist din România. Va trebui să invocăm în cauză și fatalismul paralizant al elitelor, nutrit, e drept, de la cel al mulțimilor, dar nu mai puțin vinovat, prin aceasta, pentru refugiul în infinite prudențe ori în interstițiu. Acest fapt contrastează cu abordarea sistematică a viciilor congenitale și intratabile ale utopiei comuniste din opera lui Michnik și Havel. Așa se face că național-comunismul, care a atins nivelul paroxistic în România și Coreea de Nord
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]