2,072 matches
-
un produs al tendințelor imperiale rusești decît un rezultat al înrîuririi germane, care a putut fi valorificată, fără îndoială, în fundamentarea teoretică a acestor tendințe. Cît privește faptul că intelectualii români de formație germană ar reprezenta elementul deosebit de însemnat pentru regăsirea de sine a culturii române și pentru evitarea transformării ei într-o ancilă a culturii franceze, trebuie observat că în lupta cu străinismul s-au distins în mare măsură și românii formați la școala franceză, care au inițiat curentul istoric-popular
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
afinitate cu ea, și tot din slavonă a preluat elemente pentru a se îmbogăți în primele faze ale aspectului literar. De aceea, în cazul limbii române literare, continuarea latinității în formă romanică nu a însemnat renunțarea la latină, ci, dimpotrivă, regăsirea latinei, nu numai ca limbă clasică model, dar și ca mijloc de combatere a unui adstrat nespecific cu dominante slave și neogrecești. Deși marcată de aceste împrejurări speciale ale formării și dezvoltării ei în epoca veche, limba română literară modernă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
-și dezvăluie unul altuia identitatea reală. Punând în termeni mitici o problemă sensibilă pentru publicul secolului al XX-lea, lipsa de comunicare între oameni, dramaturgul abandonează deznodământul fericit al lui Euripide, atipic pentru o tragedie. Tot astfel, la Dan Botta, regăsirea Alcestei cu Admet nu se produce pe pământ, prin reînvierea eroinei, ci pe tărâmul morților, suprema formă a iubirii conjugale fiind sacrificiul soților unul pentru celălalt. Interpretarea mitului oferită de dramaturgul român este coerentă : desă vârșirea poate fi atinsă doar
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
o vreme la Crucea Roșie, totodată era și translator la dispoziția unor oficialități rusești. Acestă calitate a mamaei ne-a permis să suportăm mai ușor anii foametei din 1946 -1947. După șapte ani s-a întors tata din prizonerat. Minunea regăsirii s-a datorat mamei, care l-a căutat ani de zile prin Crucea Roșie. În toți acei ani am trăit cu convingerea că tata este în viață. Mama nu uita niciodată să apeleze la bunele servicii ale bisericii spre a
POVESTEA REFUGIULUI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugenia Nasia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1697]
-
și echilibru. În acest timp mă gândeam că "Dumnezeu s-a născut în exil", eram martor la ce se mai întâmplă interesant (adică la ce nu) în Iașul meu pe care oricum îl iubeam necondiționat, uneori inconștient mă bucuram la regăsirea puținelor valori uitate. Nici nu visam că eseurile montaignene aveau să mă influențeze, mult mai târziu, decisiv și iremediabil. Vă mărturisesc că la reluarea lecturii, taifasul nostru a luat amploare, în sensul că mai mult vorbea Montaigne și eu tăceam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
peste atmosfera burgului vechi și o mulțime de gânduri ne poartă cu înfrigurare spre simboluri și esențe, dând năvalnic peste duhul locurilor, peste mistere care se cer decriptate în ideea deslușirii unor sensuri ale existenței, înțelegând și mai bine însemnătatea regăsirii de sine. Se întâmplă un fel de investigație a absolutului, deși noi știm că el nu există, cel puțin la nivelul vieții telurice. Ca dintr-un arc de curcubeu ies iluziile, ies chiar iluminări de sub straturile evanescente, apar lucrurile multă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
despre ceea ce vedem. Pretindem că avem simțul orientării, că nu ne scapă nimic din ceea ce știam, intrând astfel într-un fel de orgoliu derizoriu. Filozoful spune că în om totul este drum pierdut și că orice drum este de fapt regăsirea arhetipului în labirint. Ne putem rătăci în labirintul Cetății și pe viu dar mai ales visând, fără a încerca să ne eliberăm de una prin cealaltă stare. Străbat labirintul Iașului prin lumina zilei sau nocturn și simt o ezitare ciudată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
5. Scriitori ieșeni contemporani. Dicționar biobibliografic, Editura Junimea, Iași, 1997. 6. La pas prin Paris, Editura Sedcom Libris, Iași, 1997. 7. Semnele înțelepciunii. Schiță pentru o istorie a cărții. Grafică de Ion Truică. Iași, Sagittarius Libris, 1998. 8. Cartea ca regăsire a lumii. Editura Augusta, Timișoara, 1999. 9. Jurnalul unei biblioteci. Editura Știința, Chișinău, 2001. 10 Iașii dintre milenii. Grafică și pictură de Dan Hatmanu. Editura Universitas XXI, Iași, 2001. 11. Scriitori și publiciști ieșeni contemporani 1945-2002. Dicționar. Ed. a II
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
sub presiunea evenimentelor istorice, ci, să se încreadă în Cristos ca în prima zi a vocației sale. Opera răspunde îndoielilor, crizelor spirituale sau vocaționale ale preoților și ale persoanelor consacrate, din zilele noastre, oferind deopotrivă șansa reînnoirii sufletești și a regăsirii interioare în propria chemare. Această traducere prezintă textul integral al autorului; indicațiile precedate de însoțesc o informație actualizată (2016), îi oferă cititorului posibilitatea unei lecturi spirituale obiective, ajutându-l să se reîmprospăteze sufletește la prezența lui Isus și a Mariei
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
este în jur de 15 grade, în timp ce în România, la plecare, era cu mult sub zero grade. După ce ne-am despovărat de bagaje, după un duș revigorant am făcut turul templului și a străduțelor comerciale... ca un salut de bună regăsire. A doua zi... a nins în Tokyo! Începând cu luna decembrie și până în februarie se așterne iarna peste Japonia. Japonezii se distrează și iarna: merg la „onsene”(băi termale) în aer liber sau acoperite, schiază, construiesc iglu-uri din zăpadă
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
dar n-o să mai emit tâmpenii cu România sau cu... prăjituri alterate! ... Voi mai ajunge, oare, vreodată, în India? Voi regăsi cofetăria? Va mai fi același personal? Ne vom recunoaște, oare? Sunt întrebări fără importanță ce ascund speranța nedeclarată a regăsirii spiritului indian chiar la el acasă. Poate... vreodată... Prietenul meu indian, comerciantul. Afaceri bune am făcut și în piața instalată - ad-hoc, suspectez eu - în fața campus-ului sportiv din Pune, acolo unde eram cazați. Aflată chiar peste drum, piața consta din
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
tânăr și obscur profesor de filosofie brașovean În căutare de un maître à penser! - Încerca să fie profetul unei nații. Dar națiunea era atunci paralizată, am putea spune, copleșită de extraordinara grandoare pe care i-o dăruiau timpul și istoria - regăsirea unor „seminții” disparate ce foloseau același idiom lingvistic, stăpâni ai unui teritoriu și ai unei istorii milenare, auguste -, nu „avea chef” de profeți! Nici măcar de cel mai trivial, mai „bărbătuș”, căruia i s-au Închinat, ciudat, unele spirite de excepție
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a agresivității și a unei limbi pocite românești, a unui dispreț leneș și obraznic față de cultură și față de acei Înaintași care au făcut posibilă România. Această „zdruncinare” de fond a României și a straturilor ei sociale, profesionale și intelectuale, această „regăsire” cu greu a echilibrului valorilor face, În fapt, ca redresarea națională să fie atît de greoaie, de incredibil de stângace, de „Împiedicată”, de pătată de toate acele „rele de suprafață” cum ar fi corupția, diletantismul politic și ziaristic, mafiile, câte
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unei credințe. Deoarece nu poate fi „Împlinită” o existență care este de câteva ori fracturată, ba de „istorie” - căreia nu rareori Îi exagerăm „meritele” -, ba de noi Înșine, de ezitările propriului nostru caracter. Darul zeilor este, cred eu, tocmai această regăsire activă a temelor adolescenței sau chiar ale pubertății, când cerul idealurilor de deasupra capetelor noastre vii și Înfierbântate desena cu claritate acea „cale lactee a destinului” - „cale” pierdută mai târziu, În timp și În alte vârste, poluate, cum sunt marile
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
primul rând pentru inițiatorul ei! -, ea trebuie să se situeze mai ales În planul moral, profesional și ideologic, pe scurt: sunt pentru evoluție, nu pentru revoluție! Noi, Românii, după eliberatorul decembrie ’89, am „avansat” enorm, din punctul de vedere al regăsirii Tradiției formatoare a națiunii și a valorilor ei, dar am „recăzut” cumva Într-un ideal de societate care, deja la Începutul secolului, după primul război, părea perimat, cel al „burgheziei așezate și reacționare” etc. etc. Cum așa... toate luptele care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
singur, ca și În anii lungi și interminabili ai debutului meu literar și apoi, Încă o dată, după succesul fulgurant, literar și politic, după „demisie”, „cealaltă” singurătate, cea politică și socială, de data aceasta provocată de mine. O singurătate și o regăsire a demnității morale care m-au răsplătit neîntârziat și generos prin capodoperele mele - Îngerul de gips, ’73, Bunavestire, ’77, Don Juan, ’ 81, și Drumul la zid, ’84. Singurătatea autorului, a omului, a mea, după Întoarcerea post-decembristă am interpretat-o ca
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În clocotul și „hohotul” mulțimilor de oriunde și de oricând, acel werde wehr du bist, devino ceea ce ești! Caută-te pe tine Însuți, În ciuda istoriei, societății, mediocrității și fatalismului obsesiv ambiental, crede că ești, dar... numai În acest sens: al regăsirii, al renașterii, al viului, al adevăratului viu! Cel care nu poate fi biruit de moarte, talazurile acestea Întunecate, de bronz lichid și amenințător, din jurul nostru, În care se Îneacă atâția, moartea ce precedă morții - adaptarea. Trăiască adaptarea!... 12 Spuneam mai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
profund. Iar când l-am Întîlnit, În unele forme nu prea schimbate, la un Hegel, Nietzsche - prin revoluționara și Încă puțin sau prost Înțeleasa sa teorie a amoralității! - sau În vasta operă a lui Dostoievski, am avut nu numai bucuria „regăsirii și legitimării” unei intuiții proprii, dar și pe aceea a siguranței că axul Întregii mele creații nu este unul de a doua mână! Ce m-a preocupat și ceea ce mă preocupă nu e atât legitimarea operei, a textelor mele, ci
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
secole unor imperii străine, printr-un miracol. Bucuria libertății, a speranței mari, individuale și naționale, ce putea Încă o dată să renască și „să fie!”, iată unul dintre darurile pe care mi le-a făcut mie, dar și multor altora - senectutea. Regăsirea demnității; și mă Întristează cei care regretă vremurile dictaturii și uită că, dincolo de abuzurile, selecția mereu anti-valorică, presiunea poliției de orice fel, ca și enormele lipsuri, noi, Românii, sub dictatură - sub dictaturi, deoarece au fost două, cea dejistă, care a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nimeni, sau... nu și-o pune la modul adecvat, apt de a-i găsi răspunsul: cum anume ajung azi, la optsprezece sau douăzeci de secole după Christ, oamenii la credință?! De fapt, la umanitate, care nu Înseamnă nimic altceva decât regăsirea de sine. Romanticii Europei „știau” acest lucru: scopul omului este acela de a se „găsi”, a lua act de sine, a avea, dacă vreți, propria sa revelație. Așa cum aminteam mai sus vorbind de cele două funcții ale memoriei, dintre care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
existențial, o „nenorocire”, o gravă injustiție sau o boală, o infirmitate gravă (vezi nuvela formidabilă tolstoiană Moartea lui Ivan Ilici!Ă - Îl Întorc cu fața spre sine. Suferința dostoievskiană este darul acestui mare Rus care ne arată „calea” spre această regăsire de sine, spre această simplă, dramatică și profundă umanizare. Astfel trebuie citită opera sa - și astfel și, mai ales, astfel! Nu numai ca o pictură de moravuri și caractere, ca o mărturie a timpului său. Norocul, În opera dostoievskiană - deoarece
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
interpretate de un cor de copii și primim în dar câte un trandafir, ne îndreptăm cu bagajele spre un alt peron, mai ferit, unde ne așteaptă trenul nostru, „Literatur Express Europa 2000”, cu care am călătorit de la Bruxelles până la Kaliningrad. Regăsirea trenului „istoric, burghez și comod” la Brest este o binecuvântare, ne bucurăm sincer, de parcă ne-am fi revăzut casa părintească, iar nemțoaica blondă de la vagonul-restaurant ne zâmbește de bun sosit, ca o mamă duioasă. Entuziasmul îmbarcării este totuși știrbit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și, dacă nu pleca în ’73, azi un Eugen Simion sau un N. Manolescu ar trebui să împartă cu el meritul uriaș de a fi susținut și implantat în coasta dogmatismului comunist o literatură de primă mână, făcând astfel posibilă regăsirea valorilor și criteriilor antebelice. Dacă pe plan strict politic, în raport cu polonezii sau cehii, de exemplu, noi, românii, nu sclipim prea tare - a nu se uita totuși deceniul de rezistență în munți! -, în cultură, în creație, cred eu, a avut loc
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ca Creație, și iată, o spune tot el, vagabondul culturii sfârșitului de secol al XIX-lea, ignorat și zeflemisit de mândrele universități, „de ce mai avem nevoie de zei? Umbra supraomului s-a apropiat de noi!...”. Iată, poate în forme indirecte, regăsirea dumnezeirii, reapropierea de un Dumnezeu „mort”, reînviat însă de orgoliul poetic uman, cel care își asumă existența, întreaga Existență, îmbătat de bucuria lucidității de a fi, Gând și Stăpân al Realității vizibile și invizibile. Ne cerem iertare de majuscularea atâtor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fost posibilă atunci, la începutul anilor ’60, o adevărată generație literară, nu o simplă promoție, după vârsta de pe buletin și anul apariției, cum se întâmplă azi; o „mișcare amplă literară” care venea cu un „crez” ce nu era altul decât regăsirea criteriilor esteticii clasice, cea care permisese României și românilor să creeze cele două mari generații literare: cea a lui Maiorescu, cea „clasică”, și cea „modernă”, a lui Lovinescu. Și acest „crez”, acest „ideal” era mai mult decât atât, ca orice
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]