6,667 matches
-
căci fiii și fiicele ex-eternilor au rămas cu iluzia și reflexele eternității, comportându-se În consecință, ignorându-și condiția de muritori și sfidându-și finitudinea prin tentative disperate de supraviețuire cu orice preț și În orice formă: ca amintire, ca regret, cult al morților, mitologie thanatică, moștenire - mai cu seamă În această formă absurdă și periculoasă... vânătorul care i-a lăsat fiului său o suliță și agricultoul care și-a Înzestrat urmașul cu o bucată de pământ spre cultivare privilegiată, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
din împrejurimile Romei, fiind - cifră semnificativă - al șaptelea copil al potcovarului Giusto și-al soției sale Mărgărita. Marea epidemie cabalină din 1563-1565 l-a adus pe potcovar la sapă de lemn, așa că micul Pietro va fi dat fără prea multe regrete, încă de la cinci ani, unei mănăstiri franciscane din apropiere. Copilul, slăbuț, palid, cu păr castaniu cârlionțat, înainte de a se învăța cu rigorile vieții monahale și-ale gramaticii latine (va păstra de-a lungul întregii sale vieți o ușoară aversiune pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și la fel de mică. Planetele ce păreau a fi într-un ocean de argint, în ochii mei aveau viață. Dintre toate acestea, Venus, numită luceafărul de seară sau de dimineață, era cea mai luminoasă. Orice pas ce-l făceam nu avea regret. Apoi, mi-am dat seama că nu puteam respira, deoarece nu aveam oxigen. În acele clipe un fior m-a cuprins și eram una cu universul. Atunci nu puteam să plâng sau să râd, să tac sau să vorbesc, ci
Rătăcitor printre stele. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_660]
-
deschis - sublinie unul dintre cei prezenți. Ar fi trebuit să prevezi asta. — Păi, adevărul e că nu m-am gândit la asta, și-mi pare rău. Ce să mai zic? — Nimic, la ce ne-ar mai servi acum vorbele și regretele... Mai e ceva ce nu înțeleg... - se hotărî să intervină sud-africanul Sam Muller, care se arăta în continuare incapabil să-și piardă calmul în orice împrejurare. Ori am înțeles eu greșit, ori tu ne-ai asigurat că tot ce mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
atunci mai atent și nu și-ar masa Întruna mîinile, admirîndu-și unghiile rotunde și roșii ca niște nasturi, ar putea observa cum se aprinde În ochii lui o scînteie răutăcioasă de satisfacție. „MÎine sîntem convocați la servici. Avem sarcini urgente. Regret, dar ai să mergi singură la matineu.“ Ea se roșea ușor pe gît și pe decolteu, nu spunea nimic. Doar zgomotul veselei trîntite de-a valma În chiuvetă Îi trăda furia. Domnul D. se retrăgea aproape neauzit În sufragerie, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
trebuie să-l cunoașteți...“ - mă gîndesc o clipă; cine, scriitorul sau celălalt, cîntărețul de operă? „Nu, ăla din C.C., cum se poate să nu fi auzit, doar apare mereu În suită, scrie și În ziare despre el“. Îmi recunosc incompetența. „Regret, dar nu citesc ziarele.“ SÎnt privită cu stupoare ca un fenomen anacronic, la fel ca atunci cînd nu pot participa la discuția despre noul tip de mașină de spălat cu reglare automată sau despre motoarele autoturismelor cu unu, doi, trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În ființă și În neființă sau poate În planul biologicului irezistibila chemare de a fi bărbat și femeie În același timp - imperativul unei celule bătrîne pulsînd uneori În paleoencefal, o reminiscență androgină aspirînd la statutul demiurgic - sau mult mai puțin: regretul de a nu putea trăi concomitent și palpabil În spațiul real și În cel visat, În timpul real și În cel visat. Așa cum sînt eu acum cu un subconștient timorat de atîta dat peste bot, care zace acolo ghemuit sub scoarță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ce Înțelegi tu prin plan? — Simplu. Să folosești la maximum posibilitățile tuturor celor care participă la el — Cu condiția ca aceștia să nu moară Înainte de realizarea lui, nu? Lasă ironiile. Stai să-ți spun. S-a lăsat cu scandal. Ce regret e că nu l-am văzut cum Îi țîțÎia fundul, Încolțit din toate părțile. A fost un spectacol de zile mari. Au ținut ședință și l-au exclus din partid. Îți Închipui ce era la gura lor, Îi știi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai târziu, a spus Baby. Vrea vreuna din voi să vină? De obicei aș prefera să îmi înghit propria vomă decât să fiu văzută în compania lui Baby. Nu am spus asta. Harriet părea dezamăgită. — Nu pot, a spus cu regret. Mă duc să iau cina cu Johnny și niște prieteni de-ai lui. — Dar tu, Sam? a întrebat Baby. Cred că sunt ocupată, am spus sigură pe mine. Mă așteptam ca Nat să vină să mă invite să bem ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și adresa. Asta dacă îmi adusesem aminte să o iau de la galerie. într-un final am găsit-o pe masa din bucătărie, am format numărul de la McCott Shaw și am cerut cu Laura Archer. —îmi pare rău, a ciripit cu regret recepționera. Dar doamna Archer nu se află în birou la această oră. —Aș dori să vorbesc cu secretara ei dacă se poate. Pot prelua chiar eu mesajul pentru doamna Archer, mi-a sugerat cu același ton dulce. —Mulțumesc, dar aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
speră la asta de ani de zile. Oricum, vor sta la un hotel până când banca le va găsi un apartament. Presupun că nu știți numele hotelului, am încercat pesimist. Aveam dreptate. Nu știa. Laura urma să o sune când ajung. Regret, a spus, dar sunt sigură că Laura va suna când se va instala la New York. Sper că nu era ceva important. Nu, lipsit de importanță, mai degrabă. * * * Trebuia să i le dau Laurei Archer. Ideal ar fi fost să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
urcat-o pe Sonia care tocmai se întorcea de la cabina telefonică, privind în ochii ei albaștri, mijiți într-o linie oblică din cauza soarelui care bătea în aripile lăcuite ale echipajului, am simțit o asemenea fericire, încât m-am uitat fără regret la capul cărunt, la haina văruită și la picioarele umflate încălțate în niște cizme uzate și pășind greoi pe partea cealaltă a trotuarului. A doua zi dimineață, trecând pe coridor spre baie, am dat peste mama. Fiindu-mi milă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
rătăci pe aici. De câte ori putrezește lemnul, ne îngrijim să îl înlocuim cu altul proas păt tăiat. Eu am schimbat trei până acum. Să-ți dea Dumnezeu zile să apuci să schimbi tot atâția, ori poate chiar mai mulți! oftă cu regret Calistrat. În voce i se simțea o părere de rău abia mascată în timp ce privirea îi era pierdută în gol. Tresări după câteva momente și îl privi ușor mirat pe tovarășul său: Ar fi fost prea ușor dacă prăpastia ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în iarbă. Oricât se strădui, de data aceasta nu mai reuși să se apropie de nici unul dintre ei. Auzea vântul foșnind printre crengi și încercă să vadă frunzele tremurând. Zadarnic, nu mai era în stare să simtă vibrația naturii. Un regret imens îi sfâșia inima. Concertul se întrerupse brusc, cineva se apropia de locul unde se afla. Pași grăbiți veneau spre el. Comisarul era deja lângă remorca în care se afla containerul metalic. Umbla la zăvoarele oblonului din spate, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de importanță faptul că tatăl meu a fost autorul Mersului internațional al trenurilor. Acest antecedent patern mă explică sub aspect cosmopolit și literar. Mama mea a citit romane pînă la vîrsta de douăzeci de ani, cînd a Înțeles, nu fără regret, că romanele sînt niște plăsmuiri, după care le-a abandonat pentru totdeauna. Aversiunea ei față de aceste păcătoase plăsmuiri o regăsesc Într-o formă latentă În mine. În 1947, cu ajutorul Crucii Roșii, am fost repatriat la Cetinje, unde locuia unchiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Întruna În drum spre casă, precum un elev Înaintea examenului, dar stînd În pat, sprijinită În perne, Îl urmărea cu o privire obidită, Încerca să-i spună ceva care se finaliza cu un teribil muget. Atunci M.O., sfîșiat de regrete, se așeza lîngă ea, Îi lua mîna În palmele sale, și În locul discursului pregătit, Își lăsa capul În poalele soției sale legitime. „Dumnezeu mi-a dat pe lîngă talent acest copil, ca să nu mă copleșească trufia“, Îngîna printre hohote de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
să fie mutate în locuri sigure. Vitele mari și ovicaprinele au constituit averea românului, mai mult decât recoltele obținute cu multă trudă, fără să fie sigur că va apuca să culeagă ce-a semănat. Nici locuința nu era părăsită cu regret, fiind, de cele mai multe ori, o construcție provizorie, o colibă, un bordei semiîngropat. Practica mutării țăranului român din Moldova s-a menținut în tot evul mediu, iar pentru țăranii români din nord-vestul Moldovei, Bucovina habsburgică, plecarea peste „codun” s-a făcut
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
orânduirii, nu, ei urau omul, iar dacă omul se întâmpla să fie intelectual, cu atât mai rău pentru om. Din volumul de versuri publicat târziu, în 1996, intitulat „Ștergar cu suflet de copil” răzbate parfumul suav al copilăriei și tinereții, regretul după un timp de mult apus. O parte din poeziile de tinerețe, dar și de la deplina maturitate au fost adunate în volumul „în grădina visurilor” prin grija fiului său, profesor universitar George (Gelu) Vraciu și publicată la Editura Reprograph, Craiova
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
meschini, care măsoară totul după dimensiunea lor. Elevii lui nu-l vor uita, îl vor păstra în suflet ca pe un talisman, la care să se raportează și să mediteze. Totolea n-a avut viață lungă, a plecat, lăsându-ne regretul că nu-l mai avem printre noi. Virgil Cernat (1903-1977) Eleonora (Ignătescu) Cernat 1908-1942 Cel care a stat 42 de ani în Slobozia - Filipeni și căruia satul îi spunea „Domnu’ ”, s-a născut în 1903, într-o familie de răzeși
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
d.Hr., forma principală a locuinței a constituit-o bordeiul semiîngropat și coliba sezonieră, mai mult adăposturi decât locuințe, care presupun un anumit grad de confort. Locuința adăpost nu presupune nici cunoștințe, nici efort prea mare, putea fi abandonată fără regret, nu era o pierdere prea mare și trebuie să fi avut la origini o formă rotundă, copiind bolta cerească, astrele, în primul rând, soarele, alte elemente naturale cu această formă, cu care omul primitiv a luat contact chiar din clipa
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
eternită etc. Despre locuințele luncașilor, cele rămase în Bucovina, după bejenia lor în Moldova, avem mărturii scrise, din care trebuie să înțelegem că nu casa, valoarea ei, constituia un impediment pentru plecarea în bejenie. Dimpotrivă, casa era abandonată fără mari regrete, se luau vitele, eventual carul de lemn, familia și se pleca spre un loc mai bun. Despre primele construcții ale luncașilor pe valea Dunavățului avem descrierea celor doi cronicari din Fruntești [vezi cap. Lunca, sat al bejenarilor bucovineni], așa că nu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care Înainte erau prieteni de familie. Cred că băiatul cel mare, Jorge, a plecat În străinătate, În Argentina. Se vede că aveau fabrici acolo. Oameni cu bani mulți. ăștia cad mereu În picioare. N-aveți cumva, din Întîmplare, un chiștoc? — Regret, dar vă pot oferi o bomboană Sugus de lămîie, care e dovedit că are tot atîta nicotină cît un Montecristo și, În plus, o grămadă de vitamine. Portarul se Încruntă cu oarecare neîncredere, Însă acceptă. I-am Întins Sugus-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de deschidere atrăgeau atenția curioșilor, erau enorme, cu litere foarte mari, altele, în paginile interioare, de mărime normală, dar toate păreau să se fi născut din capul aceluiași geniu al sintezei în materie de titluri, cea care permite dispensarea fără regret a lecturii știrii care urmează. Erau titluri sentimentale precum Zorile au Găsit Capitala Orfană, ironice precum Castana a Explodat în Gura Provocatorilor sau Votul Alb le-a Ieșit Negru, pedagogice precum Statul Dă o Lecție Capitalei Insurgente, răzbunătoare precum A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Gropile erau încă deschise când cineva, fără îndoială cu cea mai bună dintre intenții, încercă să țină un discurs, dar intenția a fost imediat contestată de cei din jur, Fără discursuri, acum fiecare cu amarul lui și toți cu același regret. Și avea dreptate cel care a vorbit în felul acesta limpede. În afară de asta, dacă ideea oratorului refuzat era aceasta, era imposibil să faci acolo, unul după altul, elogiul funebru a douăzeci și șapte de persoane, printre bărbați și femei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dinainte nu mai avea nevoie de probe. Prin urmare, acel om, dacă n-a fost mai degrabă o femeie, a avut puternice motive să spună, așa cum s-a consemnat mai sus, Acum, fiecare cu amarul lui și toți cu același regret. Între timp, pământul a fost împins în gropi, s-au distribuit florile în mod echitabil, cei care aveau motive să plângă au fost îmbrățișați și consolați de ceilalți, dacă acest lucru era posibil, durerea fiind atât de recentă. Ființa dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]