178,650 matches
-
marea majoritate a cetățenilor cu revendicări de schimbare, de mai bine. Acțiunile societății civile se pot exercita atât din afară, oarecum în opoziție cu puterea statală, în care caz au un caracter de exigență morală, cât și din lăuntru, ca reguli proprii de potențare și depășire, ca un "drept fără Stat" așa cum arată pe larg Laurent Cohen-Tanugi în lucrarea cu acest titlu, apărută în 1987, în care face un studiu comparativ al sistemului juridic de dominantă statală din Franța și cel
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
pretext pentru refugierea de nebuniile curente, dovadă că unii pacienți, deși vindecați, refuză să se întoarcă în lume, în ceea ce s-ar putea numi normalitate. Însă tocmai pentru că, refuzînd universul exterior, ajung să-și creeze o realitate paralelă, cu propriile reguli și interdicții, acești cîndva nebuni nu fac decît să se supună compromisului, convenției, banalului. Din contră, pentru Mari, o avocată vindecată de sindromul panicii, care fuge de această "normalitate a nebuniei", nebunia se naște din conștiința diferenței și din dorința
Veronika se hotărăște să trăiască by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/17000_a_18325]
-
Când un faimos moderator de televiziune, avându-l drept invitat pe un nu mai puțin faimos senator-tribun, se dedau fără pic de jenă la diatribe împotriva țiganilor, militând, printre metaforele deocheate, pentru trecerea la soluții radicale, ceva nu e în regulă cu acest popor! Las deoparte faptul că doar 2 la sută din cei chestionați nu și i-ar dori drept vecini pe românii înșiși! Dacă aproximativ 7-8 la sută din populația țării e alcătuită de maghiari, dacă țiganii alcătuiesc 4-5
Xenofobia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17015_a_18340]
-
imaginează un scenariu posibil, căutînd apoi - și negăsind - probe documentare care să-l sprijine și să-i dea viață. Dar, cum spuneam, probele neputînd fi colectate, pentru bunul motiv că nu există, rămîne, dezgolită și schilavă, armătura scenariului prestabilit. (De regulă, în istoriografia literară se procedează invers. Probele documentare colectate și interpretate duc, dacă e cazul, la un scenariu posibil. Dar asta, par a crede unii, este o metodologie tradițională, pe care o resping cu superbie condamnabilă.) Ideea de la care pornește
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
dintre substituienți (written by), cu o singură semnătură în dreptul său, se întîlnesc extrem de rar pe generice. Pînă și filmele studențești - venite din Cehia, de pildă, ca să luăm un exemplu proxim și accesibil, de la ultima ediție a Festivalului "CineMAiubit" - au de regulă indicative distincte, cu semnături multiple, pentru namet, scenar, dramaturg. Numai limba română n-a fost încercată în acest sens, rămînîndu-se la comasatul "scenariu" cu autor autarhic. Inutil se semnalează local, de vreo 30-40 de ani, pe toate căile, scris și
Confiscarea șanselor by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17060_a_18385]
-
metonimiei și sinecdocei. Definește cumva opera lui Gadamer întrebările și răspunsurile secolului nostru? A influențat filozofia lui curentele de gîndire ale ultimilor o sută de ani, sau s-a lăsat formată de ele? În euforia sărbătoririlor săgețile cauzale călătoresc de regulă în orice direcție. Însă în cazul discursului aniversar rostit de filozoful american Richard Rorty, în februarie, la Heidelberg, la mijloc e mai mult decît entuziasm flatant. M-am referit la acest discurs cu cîteva numere în urmă, în "România literară
Generozitatea filozofilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17063_a_18388]
-
multor țări și popoare, convingerea cu pricina nu mai pare a avea nici un sens. Nu mă irită faptul în sine că lui Saramago îi place să meargă împotriva curentului. îndefinitiv, felul cum înțelege el să fie mereu o excepție de la regulă, un "caz", îl face atrăgător în ochii acelor intelectuali care nu se consideră născuți pentru onoruri și recunoașteri, hrănindu-se mai degrabă din spirit de opoziție. Dar ridică și destule întrebări delicate și vădește unele contradicții. într-un moment de
Evanghelia după Saramago by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17101_a_18426]
-
murdări în jur (mai puțin în propria casă, care este o imagine privată a fiecăruia) reprezintă o acțiune concertată (și nu doar efectul indolenței), o formulare viabilă a unei defulări colective. Închistarea de ieri conduce azi la furia exprimării. Orice regulă, chiar sanitară, este resimțită, ca un tic al vechii reprimări, iar disconfortul consecutiv nu depășește, deocamdată, satisfacția eliberării. Dar faptul că gunoiul devine, conform ipotezei anterioare, o derivație simbolică a instinctualității ofensive semnifică, ambivalent, profundul dispreț autohton pentru această instinctualitate
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
ce-i reușește mai mult este reactivarea ultimului termen. El își ia libertăți (își ia = profită subteran de o situație care nu pare să depindă de voința sa), dar nu-și asumă deschis libertatea. Cu cât primele se înmulțesc, iar regulile sunt nedeclarat încălcate (așadar cu oboseala repetiției fără perspectivă, a sfidării fără adresă și fără a pune reguli proprii în loc), cu atât se ratează realizarea stării de libertate. Ceea ce nu face decât să perpetueze dominația anterioară. Oamenii se simt, e
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
o situație care nu pare să depindă de voința sa), dar nu-și asumă deschis libertatea. Cu cât primele se înmulțesc, iar regulile sunt nedeclarat încălcate (așadar cu oboseala repetiției fără perspectivă, a sfidării fără adresă și fără a pune reguli proprii în loc), cu atât se ratează realizarea stării de libertate. Ceea ce nu face decât să perpetueze dominația anterioară. Oamenii se simt, e adevărat, pe poziții adverse acesteia, dar rămân încă puternic legați de ea, ca într-un fel de nouă
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
nu-i aparține lui Hacking, ci lui John Searle. În cartea sa dedicată construcției realității sociale (atenție!, nu construcția socială a realității), Searle distinge între faptele obiective din punct de vedere epistemologic și cele obiective din punct de vedere ontologic. Regulile unui meci de fotbal, de exemplu, sînt obiective din punct de vedere epistemologic în măsura în care gestul marcării unui gol este socotit drept avantaj pentru echipa marcatoare de către oricine privește jocul, nu doar de către jucătorul care a marcat. Cîtă vreme mingea a
Păcatele postmodernismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17080_a_18405]
-
luptat cu unele prejudecăți ale unor înalți activiști de partid de etnie străină, reabilitarea lui Octavian Goga". Care "strădanie", cînd aproape întreaga literatură interbelică a intrat în eclipsa discreditului ori chiar a interdicției, cînd cu excepția lui Goga - excepție care subliniază regula - și a lui Arghezi, care și-a inaugurat faza colaboraționistă, nici un scriitor interbelic n-a fost cu adevărat susținut, pus în valoare de către fostul diriguitor al Uniunii Scriitorilor? Cît privește Centenarul Eminescu din 1950, ca și Centenarul Caragiale din 1952
O struțo-cămilă ideologică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17139_a_18464]
-
e bine, și anume "Luceafărul"". Desigur pentru ca puterea mundană a "socialismului biruitor" să se exercite palpabil și în sfera transcendentă a esteticului... Cît de sincer a fost Mihai Beniuc compunîndu-și amintirile? O autocosmetizare a lor este evidentă. E de altminteri regula nescrisă a memoriilor categoriei de zbiri ai intelectului: În chip paradoxal, subliniază Ion Cristoiu, mulți dintre acești activiști, la vremea respectivă zbiri ai stalinismului, se străduiesc a se înfățișa acum drept niște anticomuniști convinși înainte chiar de a se fi
O struțo-cămilă ideologică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17139_a_18464]
-
de foarte bună calitate. Stațiunea denotă, ca și cealaltă proză, Saludos, că există un Ecovoiu gata să deseneze epic, insurgent la transparențe facile. Romanul ține la distanță convențiile narațiunii. Un minim de inițiere literară ne ajută să observăm că, de regulă, în ultimele decenii, scriitorii noștri cultivă fie o poveste de iubire fie o dramă existențială în termeni deciși de structuri deja constituite. Ce anume mi se pare deliberat novator în Stațiunea? În primul rând ruptura de orice miză expozitivă consumată
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
1992, 5); vezi și "pagini iașiote" ("România literară", 1, 1996, 16). Apărînd nu dintr-o necesitate denominativă - există deja substantivul și adjectivul ieșean! - termenul iașiot e clar marcat de intenții persiflante. Un alt exemplu de creație expresivă, care respectă și regula fonetică a adaptării la baza lexicală, este sloboziot, de la Slobozia - "sloboziotul badibuzat" ("Phoenix", 37, 1990, 4). Nu tot atît de semnificativ, pentru că e doar rodul unui joc de cuvinte, asociind numele propriu Funar și adjectivul fanariot, este "epoca funariotă" ("Zig-zag
"Iașiot", "mangaliot", "sloboziot"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17127_a_18452]
-
ce-și ascund ticăloșia îndărătul ochelarilor cu rame fine, nulități gureșe, târgoveți rătăciți prin studiourile de televiziune își clamează dreptul la sfânta, imaculata imagine! Când e vorba de o țară, lucrurile sunt încă mai încurcate. Obsesia imaginii o au, de regulă, doar guvernele ce se știu în deficit de onestitate. Conducătorii care se știu curați n-au insomnii din cauza nerecunoașterii publice internaționale a performanțelor, mai mari sau mai mici, dovedite. Din acest motiv, "dreptul la imagine" a devenit în România o
Chibiț în Dupont Circle by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17136_a_18461]
-
fuseseră externați, doi din nevoie, prin deces, al treilea plecând pe picioare, vindecat, mai precis ameliorat cum am putut citi pe biletul lui de externare. Atunci am înțeles de ce eram tratat cu atâta atenție, din rezerva asta se pleca de regulă după câteva zile învelit în cearceaf și cărat de brancardieri la pavilionul de examinare anatomopatologică, adică la morgă pentru ... necropsie. Tudor cel ce plecase ameliorat am aflat că rudele îl luaseră pe semnătură la cererea lui, ca să moară acasă... Noii
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
acceptat să mă însoțească din nou la domiciliul lui nea Tudor. Mașina cu care mergeam aveam senzația că merge mult prea încet și figura nemulțumită a șoferului la auzul adresei m-a convins încă odată că ceva nu era în regulă, lucru pe care l-am constatat cu proprii ochi când șoferul oprind pe o stradă cu case dărăpănate îmi spuse răstit că: „Aici e Virtuții 13 bis!” Scândurile gardului abia se țineau, multe din ferestre nu mai aveau geamuri și
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
împută și să împută și autorul. Dar, dacă opera însăși, mirosită atent, secretă infernala odoare?... Luminița, fie-mi permis, procedă cu o intuiție și cu o maturitate artistică, amândouă rarisime... Mi-e mie amic Platon, dar mai mult adevărul. De regulă, criticii tineri, mai puțin înzestrați, estetic, nu dețin nici morala pe măsură. De teamă, când împăratul e gol-goluț, ei vor încerca să ne convingă că împăratul e îmbrăcat în cele mai fistichii straie, dar că totul depinde de imaginația noastră
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
nu erau toți concepuți cu soțul ei. Neocupat practic, tînărul prinț Carol s-a dedat principalei sale pasiuni: femeile. Le frecventa asiduu și cam fără alegere. La Iași, în timpul primului război mondial, prințul Carol avea 24 de ani. Era, după regulile protocolului, comandantul unui regiment (ajunsese locotenent colonel) și începuse a avea opinii politice foarte critice despre România, în special despre atotputernicia Partidului Liberal. În 1918, cînd rușii bolșevici încheie cu Puterile Centrale Pacea de la Brest Litovsk, lăsînd România singură și
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
ca efect secundar o despărțire radicală a poetului de lume - în înțelesul propriu al expresiei), care a dezvoltat un anume discurs, extrem de perisabil, incapabil să încadreze poezia într-un context mai larg. Discuția este infinită, merită o dezbatere în toată regula. Tocmai de aceea apropierea de acest gen devine din ce în ce mai grea; pentru că n-ar mai trebui să fie un simplu gen, ci un fenomen literar, ca oricare altul, a cărui valoare să poată fi calculată în funcție de impact asupra unui public (nu
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
ne înrăim și ne urâțim fără încetare. Dacă nici tragedia cumplită abătută asupra lumii - nu doar asupra Americii - nu ne scoate din egoismul nostru mărunt, înseamnă că partida e pierdută. Ricanarea prostească, superioritatea imbeciloidă a celui care se crede sustras regulilor lumii ne vor costa enorm. în fond, la World Trade Center au murit sute de oameni ce nu erau americani. Iar fanaticii sinucigași știau asta. Știau că dacă există pe lume un loc în care forfoteasc, la orice oră a
Răbojul genetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15837_a_17162]
-
Rodica Zafiu Demonstrativele ăla și ăsta sînt, cum se știe, intens folosite în vorbirea familiară actuală; cu reguli de uz destul de nuanțate și diferențiate. Frecvența aparițiilor nu pare totuși să producă o ștergere a conotațiilor stilistice și sociolingvistice ale acestor forme: apariția lor într-un text de tip cult sau folosirea în situații de comunicare formală șochează, produce
Ăla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15844_a_17169]
-
un editor francez, nu poți spera decât că L'Occident est à l'Est va fi citită și în Franța. Cu gândul la un astfel de public, Al. Paleologu construiește un discurs liber, relaxant, nostalgic uneori, inteligent și departe de regulile eseului riguros. Cartea poate fi considerată un fel de continuare la Souvenirs d'un ambassadeur de Golans (Paris, 1991), după ce apele s-au mai liniștit dar au rămas în continuare tulburi. Al. Paleologu își deschide de fiecare dată eseurile cu
Însemnări despre alții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15853_a_17178]
-
și prin urmare demnă de interes: multe studii au demonstrat importanța opozițiilor aspectuale, indisociabil legate de cele temporale, în italiană, franceză, spaniolă etc. Schimbarea de perspectivă a fost posibilă o dată cu modificarea tipului de gramatici-model - de la cele centrate pe forme și reguli morfosintactice la cele mai deschise către semantică și pragmatică. în română, ca și în celelalte limbi romanice, există în primul rînd o puternică opoziție aspectuală, mascată prin tradiție sub categoria de timp: cea dintre perfect și imperfect - durativ / punctual (trecea
"Dă-i și luptă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15873_a_17198]