2,146 matches
-
în regimul de metamorfozări practicat în aria cultă mediteraneeană. Medeea Aș vrea să cunosc pornirea forței criminale care a împins-o pe Medeea să distrugă totul, din răzbunare pentru infidelitate. Gândesc că este imposibil să nu fi fost torturată de remușcări teribile după ce și-a ucis cu cruzime fratele și după ce și-a nimicit în mod brutal rodul iubirii. Oare iubirea nu are nici o limită? Există justificări pentru un astfel de comportament? Barbarii sunt oare mai cruzi decât noi sau, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
element indispensabil pentru a te prezenta dinaintea lui Zalmoxis. Rituri purificatoare În viața unui individ, hotărârile-i proprii au o importanță fundamentală. Eu nu m-am plâns niciodată de ceea ce am decis și nici nu m-am lăsat torturat de remușcări. Adesea am făcut gesturi hazardate, am trăit aventuri pe care nu le plănuisem dinainte, dar am acceptat întotdeauna efectele, ca și cum acestea făceau parte din planurile mele. Chiar și plecarea plină de grabă împreună cu Pompeius Macer către templul Venerei Ericina intră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
renaști în toată amplitudinea trăirii erotice, să te negi ca ființă individuală, să tinzi către androginie, aspirând astfel la inexistență, la nimicul suprem. Sunt fericit: adică voi fi astfel atunci când voi ști că Medeea nu mai simte nici un fel de remușcări pentru faptele ei. Liber În ultima clipă, mi se pare că aud vocea Aiei: „Ai murit deja. Știu asta după felul fericit cum ți se zbăteau pleoapele... Ce-ai simțit?” Îi răspund doar prin mișcarea buzelor: „O mare dragoste...Vârfurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
victimizării sale>. De aceea, un asemenea subiect e mereu centrat pe "celălalt" și pe <"lecția" pe care o are de dat "vulgului"> <de la înălțimea staturii sale> simbolice. Cel mai stingher e însă tipul centrat pe sine (12%) <"scuipătorului timid, cu remușcări">, care e deopotrivă stînjenit de gestul pus în mișcare cu stîngăcie. De aceea, el poate fi ușor recunoscut prin tendința sa <de a se uita în prealabil, "asigurător", în jur> și, mai apoi, <pe furiș, de a-i "da drumul
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
am asigurat rapid respectul covârstnicilor și de la bloc, și de la grădiniță. Însă, după ce suspiciunea de diagnostic a fratelui meu s-a dovedit a fi neîntemeiată, au apărut conflictele dintre noi, din care eu ieșeam sistematic învinsă. Mă bătea fără nicio remușcare ori de câte ori aveam o dispută și încercam s-o tranșez fizic, pentru că altfel nu avea el inițiativa de a mă bate; de fapt, mă bătea apărându-se, și nici acum nu pricep de ce eu, atât de eficientă în afara casei, n-am
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
trezit și îți dai seama că a fost doar un coșmar și nimic nu mai e real. Această dramă din păcate pentru câțiva ani s-a mutat în altă casă, altă femeie molestată, alți copii traumatizați și nici un pic de remușcare din partea agresorului pentru că "domnule... ele au fost cele care l-au provocat, au greșit, l-au înșelat cu 100 de bărbați" și doar "le-a atins un pic" rupându-le coaste, mâini. Drama mamei mele și a celei de-a
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
au urmat atacuri în interiorul Irlandei, fluviile și lacurile facilitînd accesul invadatorilor. Expedițiile lor urmăreau obținerea unei prazi cît mai importante, indiferent de mijloacele utilizate. Principalele obiective au fost mănastirile, pe care vikingii le profanau și jefuiau fără nici un fel de remușcări, ei fiind încă pagini. Pericolul viking a luat o nouă formă între 840-850 d. Hr., cînd oamenii nordului au început să ierneze și să-și stabilească baze permanente în Irlanda. S-au stabilit în zona coastelor, punînd bazele unor viitoare
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
capătul lumii. Suntem curioși să-i descifrăm enigmele și mai ales oamenii!!! Nava despică valurile albastre ale Mării Tasmaniei, stârnind cârduri vesele de pești zburători. Tasmania se profilează În dreapta noastră ca o pată verde, plină de mistere, dureri Însângerate și remușcări datorate vechiului genocid, speranțele viitorului tolerant. Aerul a Început să se răcească, vremea s-a stricat. Constelația Crucea Sudului strălucește puternic În timpul nopții, iar dedesubtul ei se vede linia oblică a Constelației Alfa Centaur. Înaintăm spre coasta răsăriteană a Insulei
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
carmice a meditației către bucuria veșnică și către căutarea Luminii Adevărului care fluidizează benefic contrastele muribunzilor. În fond, Gangele și Indul - aceste smaralde supravegheate de sacralitatea Muntelui și țâșnește din ghețari deja primitoriau darul de a ști să aline refugiul remușcării unor asceți și pelerini retrași la limita subzistenței, a unor fachiri sau călugări cerșetori și chiar a unor yoghini care-și rostesc sensul durerii. Cu toții știu să-și lipească bucata lor de suflet de sfințenia muntelui și a apei, concentrându
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
lui: „te adoră, ca totdeauna...”; Tipătescu e polul sentimental al acestei relații amoroase, el e adorantul, obiectul venerației lui e Zoe, nevasta venerabilului (iubire și adorație veșnică Îi făgăduia și Rică Ziței). Zoe nu are Însă psihologia metresei: nu are remușcări, nu se căiește, nu regretă că a inițiat și Întreține triunghiul amoros, nu depune efort În a-și convinge soțul-Încornorat de lipsa de temei a bănuielilor acestuia, nu e discretă nici În prezența adversarului politic și nu recurge la arsenalul
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
oameni îmbrăcați în costume populare ? Ajut la pregătirea unor porții de hrană. Slujba de pomenire și desfășurarea acesteia. Rândul format la mormântul Părintelui Arsenie Boca. O mare de flori. Muncitorul de la Tractorul Brașov. Construcția unui loc memorial. Politica natalistă, avortul, remușcarea, căința. Cum se împarte hrana pentru pelerini la Prislop. O adevărată comunitate. A circula cu autoturismul pe axa București - Pitești - Râmnicu Vâlcea - Sibiu - Deva - Arad, adică principalul flux de ieșire către Vest, către Occident, reprezintă un fel de cursă contracronometru
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
aspect. Pe de altă parte, se complăcea în postura eroică a luptei pentru cauze cu sorți de izbândă puțini sau inexistenți, blamând "imperialismul" în numele unor principii care păreau radical morale în termeni "burghezi", încercând deci să speculeze sentimentul unor potențiale remușcări capitaliste; moralitatea internațională a leninismului romantic era însă departe de a fi "burgheză", chiar dacă utiliza termeni și atitudini de acest gen ca un contradiscurs pe care îl opunea moralității "burgheze" pentru a o submina. Radicalismul ei militant dar lipsit de
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Sorescu, Somn 705 Gerardo Diego, Noapte albă 706 D.B. Cohen, Toward a theory of dream recall, Psych. Bull, 1974, 81: 138-154. 707 Nichita Stănescu, Cosmogonia sau cântec de leagăn, Laus Ptolemei, 1968. 708 Etienne de Sénacour, Obermann 709 ros de remușcări pentru ura și indolența sa, Dumnezeu a creat somnul, Baudelaire, Les Fleurs du mal. 710 Ion Vinea, Steaua somnului 711 Liviu Pendefunda, Nirvana, Falii 8 Poema trupului, în curs de apariție . 712 "Doamne, cine este ca tine !" Sfântul Augustin, Confesiuni
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
rămân cu aceeași afectuoasă prietenie. Adina 8 (București), 25 dec. 1970 Dragul meu prieten, Ce se întâmplă cu tine? În scrisoare nu-mi dai nici o indicație: e vorba de ficat?... de surmenaj? 614 Îmi scrii că ești foarte obosit. Am remușcări că te-am grăbit cu materialul documentar 615. Lasă-l pentru la primăvară... pe când îți va fi posibil... M-am codit și la poștă - o oră după ce am primit vestea ta. Să știi că mă pot ocupa să-ți procur
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Ta”, ci: „Îmi fac voia”. Eu vreau să lupți cu mine fără Dumnezeu de partea ta! Te lupți cu arme trupești și lumești împotriva mea? În mânuirea acestora sunt mai inteligent (citește viclean) decât tine! Eu nu pot trăi actul remușcării, nu regret răul pe care l-am provocat. Dar în ceea ce te privește, ca om, nimeni nu-și poate face bine dacă nu este în voia și sub binecuvântarea divină. Binele și fericirea lumească câștigate fără Dumnezeu, îmi revin în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
să se hrănească. Dar îmi făcea plăcere să-mi spun că duce o existență foarte anostă. Și când am devenit celebru și numele meu apărea frecvent în ziare, îmi făcea plăcere să-mi imaginez că simte, probabil, teribile înțepături de remușcare și regret, și că viermele amărăciunii îi scormonește inima la fel de dureros cum mi-o scormonise și mie. Când mi-a dat cu piciorul mie, a dat cu piciorul propriei ei fericiri. Aș fi făcut din ea o regină a acestei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
târcoale: „Probabil că regretă amarnic această alegere greșită. Probabil că întreaga-i viață a fost măcinată de părerea de rău că nu s-a măritat cu mine“. „Te-am văzut la televizor.“ Ce să fi însemnat aceasta? Ce junghiuri de remușcare, meschine și devastatoare, o răscoliseră când m-a văzut în chip de „celebritate“? Cum ar fi putut să știe că rămăsesem același și că încă îi mai simțeam lipsa? Și nu se gândea oare la mine ca la un bărbat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și având o amantă permanentă? O văzuse pe Rosina, e posibil să o fi văzut și pe Lizzie. Brusc mi-a venit altă idee, la fel de dureroasă și de dulceagă: „Poate că nu vrea să mă vadă tocmai din pricina regretelor ei: remușcare, gelozie, îndărătnicia închipuirilor sterile. Nu vrea să se mai gândească la ce-ar fi putut să fie“. O, Doamne, toți acești ani, întreaga noastră viață pe care am fi putut-o petrece împreună! Nu vrea... să reînceapă să mă iubească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vitală trebuia să aibă loc în scris. La început, presupusesem că, necunoscându-mi intențiile, lucrul de care se temea cel mai mult era dragostea ei. Din câte presupunea, eu puteam avea alte angajamente sentimentale. Fără îndoială, fusese măcinată de destule remușcări și jelise în tăcere vechea ei iubire, atât de nebunește respinsă. Totuși, acum, reușeam să întrezăresc alte motive de teamă mai imediate, și mă simțeam cuprins de o furie penibilă și respingătoare la gândul bărbatului aceluia „băiețos“, bolnav de gelozie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aș gândi să te tulbur cu declarațiile iubirii mele stăruitoare, mi-aș consuma dragostea în tăcere, poate chiar aș disimula-o, poate că aș pleca. Bănuiesc, si iartă-mă că vorbesc de acest lucru, că ai trăit multe ceasuri de remușcare gândindu-te la mine, cu viața mea «senzațională», și la felul în care, aparent, m-ai pierdut cu desăvârșire. Dar dacă aș ști că, în ciuda tuturor acestor lucruri, duci o existență moderat satisfăcută sau rațional suportabilă, nu m-aș amesteca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un spital dintr-un oraș aflat la o depărtare de multe mile, unde a fost dizolvat în milostivul anonimat al incinerării. ISTORIE Capitolul șase Câtăva vreme mai târziu, timpul s-a scurs pentru mine ca printr-o plasă de amărăciune, remușcări dureroase și hotărâri dictate de ură. Gilbert a trebuit să se întoarcă la Londra, să joace într-o piesă la televiziune. Lizzie a rămas, și începusem să mă obișnuiesc cu fața ei nefericită, congestionată de plâng. Peregrine a rămas și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
toate aceste amănunte, care mi s-au întipărit clar în memorie, pentru că erau înseși imaginile durerii; priveliști care ar fi putut cândva să inspire plăcere, dar nu mai erau în stare. Vedeam totul ca printr-un zăbranic negru de tristețe, remușcare, nehotărâre și teamă; și aveam simțământul că port, în locul inimii, un mic coșciug de plumb. Lizzie, plimbându-se alături de mine, își plânsese tot plinul peste amintirea lui Titus; plângea și acum, destul de des, dar parcă mai discret, cu o notă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Și totuși, chiar în timp ce lăsam fluidul tămăduitor și senin al lui Hartley să mă pătrundă pe calea infimelor particule terapeutice, o altă parte a minții mele gândea că, în curând, vor începe să mă macine cele mai amarnice regrete și remușcări pentru că îi expediasem împreună pe James și pe Lizzie. De ce am fost atât de idiot? Mă lăsasem pradă unui ineluctabil impus de pură destrucție, autodestrucția de care mă acuzase James. Aș fi putut să-l alung pe James, s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o să-mi dea vreun indiciu? Sau poate că era o cursă, un plan de cumplită răzbunare, la care fusese forțată să coopereze? Dacă Ben mă scotea vinovat de moartea lui Titus, probabil că era înnebunit, în parte de propriile-i remușcări, în parte de ura împotriva mea. Poate că abia acum își dăduse seama cât de mult îl iubise pe Titus și își găsea ușurarea în ura pe care mi-o purta. Așa cum, în urma morții lui Titus, îmi găsisem și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la ei o odioasă ușurare, ca și o odioasă resemnare în acceptarea acelei morți. Și, bineînțeles, încercând atât de lugubru să ajustez situația la tiparul vieților lor, eram conștient de faptul că, pe ascuns, căutam să-mi ușurez propriile-mi remușcări și vinovății. Cât de repede acoperim, dacă-i posibil, grozăvia morții și a pierderii prin orice fel de explicație, ca și cum am fi nevoiți să justificăm însuși destinul care ne-a desfigurat. Și evadarea în Australia putea fi înfruntată acum cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]