3,239 matches
-
în neștire, Frustrările să ni le răzbunăm. Iubirea noastră e-n refuz de hrană Și mușcă-apoi din noi cu disperare, E foc, care ne arde și ne doare, Balsam de pus pe-a inimilor rană. Eu sunt convins c-am renăscut din tine, Mai zămislit din cântec și visare Iar dragostea ne-nalță către soare, În simfonii de râsuri cristaline. Simt, uneori, cum fulgeră prin noi Fiori de viață, descărcând lumină, Pe care îi sorbim din cupa plină, Sperând să ne
SIMBIOZA de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377721_a_379050]
-
umila,pierdută în arșiță verii pe o ulița prăfuita? Va mai înțelege cineva câtă putere ne dau aceste ziduri văruite.....? A mai auzit cineva, acum mulți ani, poate zece, sau poate cincisprezece , o chemare nerostita...? Dacă da, atunci sigur vom renaște, sigur vom fi iarăși ceea ce am fost, si mai mult decât atât! Dacă da.... Mă trezește un scârțâit de portița....., iar în cerdacul mic apar oameni... Nu mai contează când au deschis poartă sau dacă au sărutat ulucile arse de
CERUL CU STELE de MIRELA PENU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377726_a_379055]
-
calea sprea Lumină, Mi-a fost de ajuns, reînvățasem mersul Prin praful lumii, veșnic clandestină Aflat-am vieții — tainele și sensul. Și braț la braț cu temeri infinite Băteam timidă-n ușa poeziei, Cu un mănunchi de gânduri înflorite Am renăscut la umbra veșniciei. Citește mai mult Cine sunt eu... mă-ntreb adeseori,Grăunte de lumină încolțitPe-un bulgăre de viață în ninsori, Pierdut printre genuni, în albul infinit. Am strâns în palme lacrima luminiiTot alergând desculță după viațăși șchiopătând prin
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
Dumnezeu.Și arătându-mi calea sprea Lumină,Mi-a fost de ajuns, reînvățasem mersulPrin praful lumii, veșnic clandestinăAflat-am vieții — tainele și sensul.Și braț la braț cu temeri infiniteBăteam timidă-n ușa poeziei,Cu un mănunchi de gânduri înfloriteAm renăscut la umbra veșniciei.... XV. PRIZONIERA SINGURĂTĂȚII, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1898 din 12 martie 2016. Nu ți-am mai scris, de ce-aș mai face-o oare Când primăveri se pierd fără de tine?! Dureri în ploi, tristeți
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
AI PLECAT Tu ai plecat și șlefuiesc în daltă Metafora iubirii nesfârșite, Să-mi readuci puteri nebănuite Când inima-n acorduri vii tresaltă. Dar marea veșnicia ne promite, În dansul ei nisipul care saltă A dezmierdat și umbra cea înaltă, Renasc culori în vise răvășite. Speranța ta în nouri se deșiră Și am rămas doar vântul să-l ascult, Spre țărmul de regrete se răsfiră Un curcubeu în versul din demult. Mai am un ultim dor care respiră Căci retrăiesc arpegiul
ANOTIMPURILE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377748_a_379077]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > ÎNDEMN Autor: Marilena Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1816 din 21 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Umila vatra strămoșeasca, Ne chiamă azi, să dăm onorul, C-un aer proaspăt să renască Strămoșii ce ne-au dat poporul! Să scoatem viața la lumină Din anii-n care-am fost supuși, Nu vorbeam, tăcerea era divină, Că altfel am fi fost distruși! Azi măcar putem să spunem Ce ieri ne lega-n frânghie
ÎNDEMN de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377772_a_379101]
-
plîngi, să îți șterg lacrimile și șă îți spun că că ai ochi frumoși . Se priveau uimiți de ceva vreme ,fără vorbe. -Acum, hai, du-te și ia-ți premiul! Eu o să te aștept aici, pe bancă.Să vii! -Parcă renasc,! Parcă am murit și m-am născut din nou! E ca o minune.... -În viață se mai întîmplă și minuni, Lucia! -Oare?!Chiar si ...mie? -Sigur. Chiar și ție ! Cel puțin o minune, dar tot se întîmplă ! -Atunci o să vin
ASTEPTAREA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377730_a_379059]
-
începe în adâncul simțământ Zusammenhalt = marea corelare coeziunea cu inefabilul pur în care trupul ființei plonjează ca într-o baie de lumină mult prea senină rarefiată de gânduri dincolo de telurice porți de plăcere desprins de aripile plutirii Melosul fi.irii renaște bucuria de a fi prezent în P R E Z E N Ț Ă M = u = z = i = c = a de dincolo de muzică ca devenire trecere peste sunetul imediat ca peste marele styx atingând cu degetele minții entitatea perceptibilă a
POEM HIERATIC XXXVII SIMF.EONICA(SIMFONIA ÎNTRU DEVENIRE) de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377792_a_379121]
-
tale [289]; pe toate ale mele Eu mi le aduc aminte: Tu însă de nici una nu ai vreo cunoștință, mîndrie nimicitoare a dușmanilor! Deși necreat sînt Eu, nepieritor și stăpînul a toată făptura, totuși din adhisthăna [290] Eu renasc în virtutea acestei măyă puternice, care în Mine este înnăscută. Și de fiecare dată cînd dharma apune și adharma [291] se ridică, Eu pe Mine însumi mă recreez [292]; din veac în veac Eu renasc [293], celor buni spre apărare, și
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
din adhisthăna [290] Eu renasc în virtutea acestei măyă puternice, care în Mine este înnăscută. Și de fiecare dată cînd dharma apune și adharma [291] se ridică, Eu pe Mine însumi mă recreez [292]; din veac în veac Eu renasc [293], celor buni spre apărare, și celor triști spre condamnare... [294]. Tu de aceea în greșeală nu vei mai cădea, o Kuntide [295], pentru că prin tine toate ființele văzute în tine însuți vor fi precum și în Mine... [296] b) tad
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
lui Brahmă tot ce există iese din Nemanifestat, oh Kuntide: și la căderea nopții în Nemanifestat se topește. Aceste ființe toate, ce s-au născut de mai multe ori, în noapte se topesc; și la ivirea zilei inevitabil ele iar renasc [303]. Dincolo de toate, Nemanifestatul are o Esență mai înaltă: eternă, nevăzută, nepieritoare, oh Prthide, chiar dacă totul moare: Nepieritoare este numită și se arată a fi supremul țel. Cel ce ajunge la preaînaltul meu scaun de-acolo nu mai pleacă
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
absolutului clipei: lipsa dorinței, din contra, ar urma să dea obiectivitate clipei, reducînd astfel rolul elementului subiectiv și iluzoriu. În același timp, dorința duce pe cel călăuzit de ardorile ei la nefericire pămîntească, deoarece, negreșit, din cenușa dorinței împlinite se renaște, eternă pasăre Phoenix, altă dorință, care să-i ia locul. Prilej de nefericire pînă la realizarea ei, timp dominat de neliniște, de încordare, de așteptare plină de teamă; prilej de nefericire după împlinirea ei, cînd îi ia locul altă dorință
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
avut acest privilegiu? Pentru aceștia, moartea are o altă semnificație, deși nici pentru ei moartea nu poate constitui punctul de separație hotărîtor între finit și infinit. Căci, acela care n-a reușit să se mîntuiască în această existență, se va renaște sub alta și altă formă, pînă ce va atinge gradul de perfecțiune necesar pentru "eliberare". Oricum, moartea, așadar, nu reprezintă un terminus definitiv, absolut, care pune pecetea infinității pe suflet în orice condiție s-ar găsi el în momentul despărțirii
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
el este detașat, pentru el numai spiritul contează. La masă, acesta, la al doilea fel de mâncare, deschide al doua sticlă de vin. „A doua oară“ păstrează camuflate fragmente dintr-o revelație primordială, însă înseamnă și „născut a doua oară“, renăscut în lumea sacră. El este un mort în viață, care se întreabă: „dacă nu cumva există vreo ieșire“. În final, oprindu-se trenul, Onofrei coboară în stația următoare podului, însă el nu recunoaște stația, acea lume nouă în care pătrunde
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
în 1597, pentru un alt frate George mitropolitul însemnele patriarhale, mantaua și cîrja episcopală. După cum notează Andrei Pippidi, "încă de cînd se încerca crearea unui stat ortodox puternic la această frontieră, întotdeauna instabilă, a Imperiului Otoman, prea multe speranțe au renăscut". Faima lui Mihai Viteazul este refăcută în secolul al XVII-lea de Matei Basarab care se numește, în 1643, "stăpîn și voievod" al țărilor "dacice". El revendică filiația cu fiul lui Mihai Viteazul, Mihai Pătrașcu. În 1635, trimișii lui Basarab
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
n-a existat un om cît cuprinde acest teritoriu care să nu creadă că Franța urma să iasă din cercul servituții în care se învîrtea de la 1815 sub brațul străinătății. Da, toți au crezut că politica invadării dispăruse, că patria renăștea, că jugul cuceririi se sfărîma, că noi ieșeam în sfîrșit din locul blestemat de la Waterloo." Quinet introduce aici o continuitate între Revoluție și moștenirea napoleoniană. Cînd e vorba de a situa polul anti-rus, se amintește într-o perspectivă globală de
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
este celebrată cu mare fast. Copil pe atunci, o femeie își amintește: "În 1953, a murit Stalin. Am participat în această zi de martie, cu școala, la mitingul din Piața Stalin, cu drapele și portrete îndoliate. Totuși, acasă, în inimi renăștea o speranță". Imaginile zguduitoare, frica unora, speranța altora, au fost reluate în anii '70 de scriitorul Constantin Țoiu, în romanul Exclusul, care pune în scenă primirea veștii morții celui numit "tătuca popoarelor": "Auzise, pierdut în mijlocul aceleiași piețe, șuieratul locomotivelor planetei
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Bulgariei s-a pregătit la noi, ba în timpul domniei lui Vodă Cuza până și maghiarii căutau în România baza de operațiune pentru emanciparea patriei lor. Daca se va întemeia pacea și pentru anii viitori credem că vechile raporturi cordiale vor renaște între popoarele dunărene. Condiție unică pentru ca, fără legături formale chiar, popoarele să reintre în era întreruptă la venirea turcilor în Europa este uitarea micilor rivalități de rasă, îngăduirea aspirațiilor legitime ale fracțiunilor de popoare presărate ca insule etnografice în complexe
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
model? care model? totul începe de la noi, de la dumneata, de la mine, dacă vrem să facem ceva, n-avem decît o soluție: totul prin mine! continuam să ne complacem în jocul acesta disponibil, mai turnam, mai sorbeam, uite, spunea cineva, Academia renaște, cum renaște dom'le, observa altcineva, nu vezi că tot din ăia de ieri... păi, de unde să iei academicieni ingenui, academicieni heruvimi? încercam să diversificăm subiectele, era o stratagemă deja bine pusă la punct, să nu ne fure cumva vreo
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
model? totul începe de la noi, de la dumneata, de la mine, dacă vrem să facem ceva, n-avem decît o soluție: totul prin mine! continuam să ne complacem în jocul acesta disponibil, mai turnam, mai sorbeam, uite, spunea cineva, Academia renaște, cum renaște dom'le, observa altcineva, nu vezi că tot din ăia de ieri... păi, de unde să iei academicieni ingenui, academicieni heruvimi? încercam să diversificăm subiectele, era o stratagemă deja bine pusă la punct, să nu ne fure cumva vreo obsesie și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de baron prosper mă ocupam rîndul trecut, s-a jigărit fulgerător. În călduri, bate noaptea tot cartierul. Mieunatul lui e acum un claxon din primele Forduri. Dezafectat. Sînt sigur că foarte curînd, ca orice baron autentic, își va reveni, va renaște din propria-i cenușă erotică. N-am auzit spunîndu-se: prof. univ. Peter O'Toole. Radio București continuă, agasant și scandalos, cu vești minuțios ambalate de la Moscova. "Trimisul special" ne asigură, de pe o zi pe alta, că... nu va lipsi nici
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lume cu care mă întîlnesc, fascinat, pentru prima oară. Pentru că sălile acestea celebre sînt, pur și simplu, înțesate acum de exponenții, aș vrea să-i cred exponenți, ai unei societăți românești care, oricît ne-am frăsui în dreapta și-n stînga, renaște spectaculos sub ochii noștri, hipnotic măriți. Spectacol în sine e chiar defilarea acestor oameni tineri, fete și băieți fermecători, cu aer proaspăt, extrem de inspirat și de neuniform îmbrăcați, defilare fastuoasă la intrarea în săli sau în foaierele pauzelor. Ce tonică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Național, vernisajele. Oricît de găunos cobitor ar suna vocea t.v. care vede înțesate doar stadioanele și discotecile, iată, bocetul de casandră nostalgică e anulat de această lume nouă ce face neîncăpătoare dauritele săli ale orașului. Vernisajele, Opera, Filarmonica, Naționalul. Renasc, acum, sub ochii noștri, niciodată plictisiți, niciodată pesimiști. 20 decembrie Ușa birtului dată de perete, ies amîndoi împleticindu-se, trăgîndu-se unul pe altul, ea vrea să scape, să fugă, e gata să intre sub tramvai, el o prinde de mînă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cele patru anotimpuri și în diferite momente ale zilei. Sentimentul profund al dragostei de natură este asociat cu trăiri emoționale ca: admirația pentru frumos, speranța de a trăi, dragostea față de viață, dar și sufletul pustiit, singuratic și trist. Natura primăvara renaște la viață, trezește bucuria, optimismul și speranța. Textele lirice propuse pentru învățare sunt: Primăvara și Oaspeții primăverii de George Topîrceanu; Rapsodii de primăvară de Vasile Alecsandri; Vestitorii primăverii de George Coșbuc. În aceste poezii nelipsite sunt păsările călătoare care se
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
tătari, urmați de ruși; toată istoria poporului rus după fondarea Moscovei (secolul al XIII-lea) este cea a expansiunii, care a pregătit o nouă fază a chestiunii orientale; momentul 1683 nu este decât o aparență, pentru că Europa Evului Mediu a renăscut prin Rusia, care trece la cucerirea Orientului. Emile Bourgeois a rezumat astfel sensul pe care l-a dat chestiunii orientale „a apăra împotriva barbarilor frontiera sa orientală, apoi pentru a o extinde, respingându-i sau asimilându-i; aceasta a fost
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]