2,350 matches
-
cantități toxice de pere de mere și de păduroase fructe ce n-au văzut niciodată pădurea ocolite chiar și de viermi intră în compoziția viitorului cel vâscos...) ziua se prezintă cu suprafața ei de granit pe care lumina o șlefuiește repetitiv toți își doresc maximă vizibilitate pentru vidul lor transparent în timp ce degetele bâjbâie să găsească o mică fisură și unghiile să scobească agățându-se de o muchie cât să reziste în viscolul care mătură totul palpitația sexuală a pietrei emite aburii
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/3506_a_4831]
-
canonului sever, implacabil, ce presupune excorierea imaginației? Valentin Petculescu este fascinat de modulațiile cromatice ori enarmonice, mai puțin riguroase ori tranșante, dar infinit mai subtile și provocatoare. Discursul, eminamente expozitiv, comportă un travaliu în tonalitate impresionistă, ce recurge la tehnici repetitive sau improvizatorice. Rând pe rând diarist, grefier, martor, avocat, judecător, ucenic sau maestru, Valentin Petculescu ia act, se miră, se confesează, operează și, ceea ce este poate cel mai important, pune degetul pe rană, în așa fel încât entuziasmul ușor exasperat
Grația ca o săgeată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13070_a_14395]
-
a formei, de realizare tehnică nemijlocită și printr-o subtilă emisie spirituală. Așezată deja în coordonatele stabilite, atît ca proiect cultural, cît și ca eveniment organizatoric, Bienala... dezvăluie, de la o ediție la alta, o anumită continuitate, o sumă de elemente repetitive care intră obligatoriu în metabolismul oricărei manifestări cu o ritmicitate prestabilită și asumată, așa cum sunt, îndeobște, astfel de acțiuni. Dacă ar fi să identificăm elementele noi care intervin în dinamica edițiilor, acestea nu trebuie căutate în structura expoziției și în
Despre artă, geografie și solidaritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11012_a_12337]
-
se rezumă la admirație și pastișă necondiționate. Densității negre a cuvintelor din lirica mentorului, Rose Ausländer îi opune un stil simplu, dar aluziv și melodic; încărcăturii metaforice, îi răspunde cu o scriitură translucidă, de o forță dezarmantă la nivelul sincerității, repetitivă prin câteva cuvinte cheie: aer, cuvânt, lumină, plecare, dragostea, moarte, patrie. Aspectul cel mai profund al liricii sale este cel legat de atitudinea poetei față de cuvânt. De vreme ce patria i-a fost furată, distrusă, își construiește și trăiește în propria sa
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
poeme) cu care în genere poezia nu se prea împacă". Aruncînd o privire în viitor, cronicarul își dă seama că acesta va reține, din zona poeziei care "dă în clocot", doar "ceea ce e cu adevărat substanțial, după abolirea cantitativului și repetitivului". Un plus de dramatism, o adîncire a "rădăcinilor" și o "contorsionare" a "ramurilor" mai autentice, îi îngăduie poetei în discuție a-și recîștiga, pe alocuri, substanța risipită în numele unui ideal metapoetic: Nu întîmplător cele mai expresive poeme ale volumului se
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
predată la sfârșitul unui examen scris”. În treacăt fie zis, existența și frecvența cu care apare în uz termenul servită sunt semnificative prin implicațiile lor nu doar etice, ci, din păcate, mai ales didactice: pentru că atestă existența unor examene previzibile, repetitive, bazate pe memorare - și insuficient supravegheate. E foarte probabil ca evoluția semantică a lui servită să fie legată de jocul de poker, în care termenul e frecvent folosit. O asemenea etimologie ar putea fi confirmată, indirect, de legătura pe care
Copiuță, fițuică, servită by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5273_a_6598]
-
teleologie. Acest film e pesimist tocmai pentru că arată că, dacă există vreun scop final al ,evoluției" ființelor umane, acesta nu e la vedere, iar dacă e să credem ceea ce e la vedere, trăim din 1972 într-un timp mort și repetitiv. Providența i-a hărăzit lui Spielberg - vorbesc de o providență o idee perversă - un moment istoric cum nu se poate mai elocvent pentru lansarea filmului. Un moment în care, din cauza unor circumstanțe greu de prevăzut (sănătatea lui Sharon și ascensiunea
Istoria intră și iese din "München" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10890_a_12215]
-
din acest punct de vedere, listele de discuții sau paginile în care "vizitatorilor" li se cer sugestii și comentarii. în genere, impresia dominantă pe care o creează "conversațiile" scrise, pe teme generale, e de banalitate; multe dintre mesaje sînt inutile, repetitive, neinteresante. Ele sînt totuși relevante din punct de vedere lingvistic, cel puțin în măsura în care atestă "în direct" limbajul tinerilor, stilul colocvial contemporan. Desigur, cei care comunică prin aceste mijloace reprezintă doar un segment relativ limitat al vorbitorilor, cu un nivel cultural
Conversații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16702_a_18027]
-
povestiri. Vocile narative se schimbă constant, la fel și perspectivele și tipul de discurs narativ, se fac salturi temporale care cer reconstruirea perioadelor lipsă și a evoluției evenimentelor neprinse în cadru, povestirile complicându-se astfel de la sine. Sintaxa este una repetitivă, posacă și cadențată, iar tonul voit naiv, cvasi-absurd, conferă frazelor un anume dramatism al enunțării, deși, uneori, am avut o senzație de disconfort stilistic. Iată un astfel de fragment: „Beniamin Cant l-a ascultat pe Ackerman. Beniamin Cant s-a
Medio-Monte se întoarce by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12946_a_14271]
-
față de Catarina și cea în demonstrația față de cetățenii orașului, nu este șugubăț, nu merge, cu alte cuvinte, pe mai multe registre de joc și joacă. Confruntarea cu Catarina se desfășoară pe un singur plan: cel al forței. Trucurile, multe și repetitive au de prea puține ori efectul scontat. Uneori, personajul interpretat de Marian Râlea pare o copie palidă a celui jucat cu atîta aplomb și farmec în spectacolul Iluzia comică a lui Alexandru Darie de la Teatrul de Comedie. În partea a
Dresura de scorpie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17025_a_18350]
-
poeziei saizeciste care - dacă dorim să-l "prelucram" bine - și dorim - s-ar dovedi asemănător cu modelul, obținut în același fel, al poeziei interbelice. Am fi îndreptățiți să tragem de aici concluzia că inițiativa lirica saizecistă a fost una pur repetitivă și inutilă, că s-a bătut, cum se zice, pasul pe loc? După opinia mea, fatalmente parțială, consecințele în planul limbii poetice românești, ca și în acela al imaginației plastice autohtone, au fost importante, incontestabile și nu neapărat negative. Urmele
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
roman, și mai violent, Fight Club, care, spre marea lui surpriză, a fost publicat în 1996 și a avut cronici excelente, iar vînzările au crescut enorm după ecranizarea făcută de David Fincher în 1999. Cu o sciitură puternică și voluntar repetitivă, Fight Club, povestea a doi băieți dezorientați care transformă un club de box într-o armată anarhistă, exprimă o viziune masculină a dezamăgirii cronice și a mîniei reprimate. Tyler Durden, antieroul întruchipat în film de Brad Pitt, spune despre generația
Întâlniri în jurul lui Benjamin Fondane by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13404_a_14729]
-
unui jurnal pe care-l adresează soțului ei, Peter, aflat în comă după o tentativă de sinucidere. Impregnat de climatul de angoasă și paranoia al insulei, plin de detalii ciudate, Jurnalul poartă marca stilistică a lui Chuck Palahniuk - fraze scurte, repetitive, ce degajă autentica forță a personajelor sălbatice și dezaxate - scrie „The New York Times”.
Întâlniri în jurul lui Benjamin Fondane by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13404_a_14729]
-
Facem o paranteză aici, ca un apel la memoria culturală comună, amintindu-vă că în anii ’80, Nichita Stănescu își publica o carte, Epica Magna, cu desenele lui Sorin Dumitrescu, ce reproduceau osuare supraetajate, ca biblioteci de semne primordiale, fenomen repetitiv în cartea următoare, a Operelor Imperfecte, a poetului care a dominat poezia românească în ultima jumătate a secolului trecut. Pornind de la Lecția despre cub , acesta reconstruiește simbolic un traseu liric ce se epurează de carnea narativă și decelează calculul unui
Din provincie la Paris și retur by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/4755_a_6080]
-
tiparului, literatura e - deducem - literatură. Practic, de la capitolul al treilea - Interludiu. Despre romanul francez al secolului al XX-lea - volumul lui Alexandru Matei devine, cu adevărat, substanțial. Mi se pare cea mai clară dovadă a faptului că extincția pe care, repetitiv, o anunță criticul este mai degrabă o formă de canalizare a unei euforii, de fapt, incolore. Să mă explic. Tonul Ultimelor zile din viața literaturii nu se pretează, la o parcurgere cu creionul în mână, unei repezi decelări în categorii
Literatura în două zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7989_a_9314]
-
poate fi transmutată în energie vitală. Oricît de imperfectă, viața e corigibilă datorită "eternei reîntoarceri", concept esențial al gîndirii nietzscheene, care ne îngăduie a armoniza temporalitatea și eternitatea. E o imagine circulară a timpului, însă nu una cu caracter strict repetitiv, ci ca o revenire selectivă la ceea ce a fost odinioară nedesăvîrșit, prin eliminarea a tot ce este oneros în condiția perfecționistă a omului. Ne întîlnim în felul acesta cu "o expresie supremă a afirmării", ne încredințează Nietzsche, deoarece "voința de
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
vizat 2000 de șoferi din Marea Britanie. Persoanele care ascultă muzică clasă în timp ce conduc au o atitudine mult mai relaxată în trafic, ceea ce ajută la diminuarea posibilităților producerii unui accident. Psihologul Vicky Williamson spune că „muzica pop are versuri simple și repetitive pe care oamenii le știu pe de rost. Din acest motiv, oamenii sunt mai relaxați la volan”. Șoferii care ascultă muzică reggae recunosc că au fost la un pas de a produce un accident. 42% dintre persoanele care ascultă muzică
Cei care ascultă muzică rock la volan au şanse mari să producă un accident rutier () [Corola-journal/Journalistic/67947_a_69272]
-
toate caracteristici extrem de atrăgătoare pentru contemporanii lui Canaletto. Pentru noi însă, dincolo de plăcerea recunoașterii detaliilor - „Campo Santa Maria Formosa” din tabloul lui Bellotto (1742) arată aproape la fel după mai bine de trei sute de ani - multe dintre tablouri par anoste, repetitive, lipsite de scânteie, reflectând prea puțin din personalitatea artistului. Expoziția a avut un dublu țel. Pe de o parte, o trecere în revistă a perioadei venețiene a creației lui Giovanni Antonio Canal (1697- 1768) și, pe de alta, o comparație
Expoziții la Galeria Națională din Washington by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5407_a_6732]
-
ce cuprinde, la rîndul ei, o firidă întunecată, numită de Montresor "nișă". Subit, ne aflăm în fața unei metafore a cutiei chinezești care închide în interiorul ei (sau, mai precis, se deschide spre) cutii identice și mereu mai mici, într-o desfășurare repetitivă, intenționată, măcar prin sugestie, ad infinitum: "În cel mai îndepărtat capăt al criptei apărea o alta mai puțin spațioasă. Pereții ei fuseseră umpluți cu rămășițe umane, clădite pînă sus, la bolta de deasupra capului, după modelul marilor catacombe pariziene. Trei
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
acest leitmotiv esențial - întâi a fost scris și gândit acesta, apoi restul textului(așa cum făcea Wagner, a cărui tehnică a fost în continuare utilizată de moderni). Cele 12 cicluri, ca lunile anului sau ca semitonurile în gama cromatică, se succed repetitiv, lăsând în urmă o atmosferă de o melancolie uniformă (neavând absolut nimic din Capriciile cu tehnici diferite ale lui Pagannini - deci titlul a fost dat doar ca urmare a anecdotei concertului performat monocordic). În zadar încearcă poetul să ne convingă
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]
-
poate fi conceput decît în componența aceasta sau, în cel mai rău caz, într-una similară. Privite individual, cele trei artiste au, în mare, cîteva caracteristici definitorii: Miec Coppens este predominant cerebrală, formele ei sînt construcții raționale, cu structuri cristaline, repetitive, care amintesc de ordinea lumii minerale și de stereotipia înaltă a unei mecanici abstracte. Peste acest nivel ordonat și glacial, artista suprapune, finalmente, amprenta unei senzualități reținute, curbele unei mișcări vii, dar nu scăpate întru totul de sub controlul unei instanțe
Salonul internațional de gravură mică (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16771_a_18096]
-
pentru desfășurarea concretă a procesului care se bizuie pe acele surse, paradigme și principii". Există autori, precum Ștefan Bănulescu, George Bălăiță sau Marin Sorescu, pentru care "rememorarea e predominant matricială", o "nostalgie a originilor" orientată "spre esențe și spre mecanismele repetitive", și există alții, ca Nicolae Breban, care înclină spre "eterna reîntoarcere", spre rememorarea "repertorială", spre "manifestarea concretă a repetiției" și spre "figurile" ei, spre arhetipuri. în oricare din aceste două variante, afilierea regresivă presupune - în termenii lui Jakobson - activarea funcției
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
puțin și inconsistent pentru un spectacol de o oră și jumătate. Sau prost exploatat subiectul. Chiar dacă pe scenă sînt doi actori importanți, lăsați, însă, să se descurce singuri, cam cum pot și cum găsesc de cuviință. Totul este plat, linear, repetitiv, mult dincolo de ceea ce repetiția semnifică, fără tensiunea pe care povestea în sine, măcar, ar fi trebuit să o inducă, cumva, în ceea ce se vede. Dar, mai presus de orice, e iubirea, nu-i așa? În general și în particular, în
Întrebări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7504_a_8829]
-
Niciuna dintre ele nu este neapărat consistentă tematic și majoritatea imaginilor componente nu apar aici pentru prima oară. Privite în ansamblu însă, cele trei cicluri deschid o fereastră spre lumea unui Gauguin mai puțin cunoscut. Spre deosebire de picturi, cu extraordinara dar repetitiva lor paletă coloristică, gravurile lui Gauguin sunt mai aproape de vis, mai aproape de abstract. Delimitează un univers marcat de disperare mai degrabă decât unul dominat de peisaje idilice și nuduri voluptoase... Definesc un artist mereu gata să experimenteze, mai legat de
Evenimente la MoMA by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/2508_a_3833]
-
spontan de copiii sau adulții locului (numele e de altfel un argument suplimentar al statutului lor stabil și individualizat). Spre deosebire de numele cîinilor de rasă, în al căror inventar inovația e mai artificială dar și mai diversificată, cele ale comunitarilor sînt repetitive și motivate mai ales metaforic: în cartiere diferite, se regăsesc invariabil Fetița, Vulpița, Ursache etc.: material pentru un mic capitol de onomastică animalieră contemporană...
Comunitari by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17406_a_18731]