14,075 matches
-
care l-au făcut viabil s-au străduit din răsputeri să corespundă acestui Înalt simbol. Și asta v-a speriat tare, și v-a determinat să-l radiați. Dar nu vă bucurați prea devreme. Ați văzut demonstrația de stradă ca replică a hotărârii voastre? L-ați văzut pe acel tânăr copil care n-a știut să vă explice logic de ce manifestă În favoarea OTV, dar simțea că trebuie s-o facă. Vedeți, și lipsa cuvintelor potrivite (sau tăcerea) e un răspuns. Trebuie
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
ei și le apreciem la justa lor valoare. În condiții de normalitate a scenei culturale această ultimă precizare ar fi fost inutilă. Din nefericire, în România de azi ea este încă necesară, deși nimic nu garantează că va putea preveni replici false și dialoguri inutile. I Șoapte, voci anonime, insinuări. Actul întâi În postfața singurului volum antum al lui Nae Ionescu, editorul său, Mircea Eliade, scria: „Rareori o epocă a împrumutat cu mai multă bucurie, și mai firesc, idei, sugestii, formule
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
nu e prea interesat de ea. De asemenea, informațiile despre platonism provin din altă sursă, ca să nu mai pomenim despre partea finală asupra creștinismului ortodox, care nu intra în atenția filozofului german. Textul lui Nae Ionescu e mai degrabă o replică la Liebe und Erkenntnis. Deși nu-l pomenește, el polemizează cu Scheler, care afirmase că, în buddhism, iubirea este nu origine, ci consecință a cunoașterii. În antiteză, el consideră că iubirea buddhistă „trebuie neapărat concepută ca tot așa de originară
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
își pregătea doctoratul în Germania s-a pronunțat asupra acuzației de plagiat aduse unui alt filozof. După izbucnirea războiului, Henri Bergson luase o poziție agresivă față de însuși spiritul germanic, pe care l-a învinuit, printre altele, de „barbarie cinică“. În replică, dincolo de Rin au fost reactualizate mai vechi acuzații, după care celebrul filozof francez ar fi plagiat câțiva gânditori germani. Această prelungire intelectuală a războiului a avut ecou și în România, pe atunci încă neutră. Cu ocazia apariției broșurii lui Hermann
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Mi-am propus să-i dau înapoi pentru altul mai sărac decât mine, am mulțumit pentru ajutor și i-am dus înapoi când am avut și am explicat de ce-i aduc (nu lipsiseră de la lumânări ) și nu mi-a plăcut replica „e, și aici ca la piață, doamnă”, dar i-am lăsat acolo și i-am menit unuia mai necăjit decât mine. Iar replicile ca cele de mai sus sunt doar ale unor oameni care nu au ajuns încă să înțeleagă
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
am avut și am explicat de ce-i aduc (nu lipsiseră de la lumânări ) și nu mi-a plăcut replica „e, și aici ca la piață, doamnă”, dar i-am lăsat acolo și i-am menit unuia mai necăjit decât mine. Iar replicile ca cele de mai sus sunt doar ale unor oameni care nu au ajuns încă să înțeleagă cu adevărat profundul sens al cuvintelor pe care le predică. Domnul ca să-i ajute! Maica să-i lumineze ! Prin anii’75-80, am citit
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
am spus, dacă vă aduceți aminte din cartea Mariei, că nu cred că se poate lipi ceva de mine pentru că sunt credincioasă, dar nu știam atunci cum și cât trebuie să cred ca să nu mă atace nimeni și nimic și replica a venit prompt: am simțit pe propria piele că cei răi nu se dau așa ușor bătuți și atacă prin toate mijloacele posibile, credibile și incredibile. și m-au atacat din plin prin familia mea și apoi, direct, și pe
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
ale acestei perioade. Se construiesc case de bătrâni și cămine pentru copii, se caută sponsori și se angajează personal calificat sau voluntari. Sunt destul de multe la noi în ultima vreme. Prin comparație, biserica ortodoxă nu face aproape nimic. Nu admit replică la această afirmație, pentru că un bătrân fără bani sau un copil fără părinți nu poate beneficia de un consult gratuit la cabinetul mitropoliei, de exemplu. Sau câți copii orfani crește mitropolia ? 7 - se spunea la un Crăciun acum un an
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
paradoxal, bucuria de a fi ei înșiși, trăind în "clandestinitatea" unui rol, a unei imagini, pentru că scormonind în diverse straturi ale ființei, nu se poate să nu-l descoperi pe "celălalt". Ne amintim piesa lui Miguel de Unamuno, Celălalt, și replica de final a unui personaj: "Tot omul moare, când Destinul îi rânduiește moartea, fără a se fi cunoscut pe el însuși și orice moarte e o sinucidere, ca a lui Cain." Dar acest instrument de autocunoaștere, care este teatrul, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
du langage articulé"13. Botta simte primejdia oglindirii, adică a rătăcirii într-o sală imensă, plină cu oglinzi, sumedenie de oglinzi în care se vede reflectat fără încetare, în fel și chip, și pentru fiecare imagine trebuie să găsească o replică, să întrebe, să răspundă, să gesticuleze, să pareze lovituri. Astfel jocul se perpetuează la nesfârșire, în modul cel mai absurd cu putință, în timp ce el, "producătorul", "regizorul" se simte înghițit de propriile imagini, de nemiloasele creații, în totală confuzie. La ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
revelații de tot felul, inclusiv mistice. Oricât ar vrea să se salveze prin puterea de a halucina, el rămâne un rătăcit fără speranță într-un imperiu al măștilor, care întreține iluzia în perpetuitate. Metaforismul măștilor în schimbare poate fi o replică la Însemnările lui Malte Laurids Brigge. Așa cum alteritățile scriitorului român își caută masca potrivită, fără a o găsi, personajele lui Rilke își caută moartea "pe măsură". În sanatorii, unde se moare cu atâta plăcere și recunoștință față de medici și surori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
tradițională a forței cosmice despre care vorbim sugerează că trebuie să ne "tăiem" capul dacă vrem să învingem iluzia. Este o luptă extremă, dar numai asta duce la victorie. Este vorba, bineînțeles, de victoria decapitatului, a deposedatului, a învinsului fără replică, victoria actorului care renunță la spectacol pentru a evolua în fața propriilor lui ochi, singurul spectator existent și cu adevărat demn de cucerit fiind el însuși, actorul supus dedublării. Spectacolul interior refuză artificiile scenei, el nici nu se dorește spectacol, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
nimeni nu s-a născut învățat, nimeni nu s-a născut filozof ... e drept am ezitat mult. Stând de vorbă cu diferiți oameni, unii m-au întrebat de ce nu scriu din cele ce le povesteam. Răspundeam că nu știu gramatică, replica din partea lor venind imediat spunînd că sunt oameni care să facă corectura. Printre cei care m-au sfătuit, mulți sunt profesori universitari. Un sfat l-am primit prin corespondență de la o persoană necunoscută, ulterior am aflat că locuiește în Franța
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și controale surpriză. Așa că pădurarii trebuiau să fie cu ochii în patru, pentru a nu avea neplăceri. Toader, găsindu-l pe Ghiță, îl rugă să nu-i mai pască pe acolo printre puieți, dar Ghiță, fiind din neam de uscătură, replică: Da′ ce, îi pământu’ tat’tu și al lui mă’ta? Nu cumva ți s-a urât cu binele? Toader se apropie de el și-l trage de urechi alungându l. Ghiță plecă acasă, plângând și trântindu-se cu fundul
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cu discreție pentru a-l proteja, pentru a nu-l pune în inferioritate. Intenții abia schițate și răspunsuri adecvate, înțelegere din priviri, mângâieri „corespondente” - toate acestea fac să funcționeze o „relație aproape perfectă”. „Dar ce esteperfect în lumea aceasta?” - O replică banală, dar aici „pică bine”... 29 aprilie 2006 Deschid din nou caietul lui P.H. Lippa, cu o nerăbdare ușor perversă. Comit, într un fel, o indiscreție, mai ales că nu am putut afla o dispoziție testamentară privind acest manuscris. Doamna
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
observații marginale. Astfel, încrederea se clădește treptat, în urma acumulării gesturilor de intimitate totală, de absorbție a ființei celuilalt la nivel de senzație, dorință, gând. Intimitate senzuală și intimitate în interiorul aceluiași vis. Mai mult, sincronizare în gîndire și visare, exprimată în replici de genul „mi-ai luat vorba din gură” ori „gând la gând cu bucurie”. „Vorba o poți lua și cu un sărut; într-o îmbrățișare se întâlnesc gând cu gând... ” - notează P.H.L., dând o turnură lirică participării directe la „povestea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
permite să răspundă, mai mult în șoaptă, la obișnuitele întrebări puse de un tovarăș de călătorie ceva mai curios. Ziaristul din el era gata „să adulmece” un posibil „subiect” de foileton. Îl încântă faptul că, după mai multe schimburi de replici, ea pare interesată de preocupările lui. Încercă să-i ghicească „problemele”, îl cercetează cu blândețe, pe un ton aproape matern (deși atât de tânără față de el!). Este destul de relaxată (liniștea oferită de somnul copiilor) și, la un moment, îi ia
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
o numești! În fine, însuși faptul că-mi stimulează meditația ar fi încă un motiv pentru a continua lectura manuscrisului, „înarmat” cu pix și caiet de note. (Asta am mai spus-o, nu cred că era cazul să mă repet! Replică posibilă: „Nu e prima dată!” Fac mea culpa...) Citesc pentru a-mi completa imaginea (mereu deficitară, recunosc) pe care o am asupra „fenomenului uman”. Îmi este util chiar și efortul unui scriitor pe care istoria îl trece, de obicei, la
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Începuturilor. De cealaltă parte a lumii, statuile lui Buddha ne insuflă pacea nirvanică a unei a treia stări, dincolo de ființă și neființă. Amintim acea "lacrimă de pe obrazul veșniciei", cum a denumit Rabindranath Tagore templul iubirii Taj Mahal de la Agra, India, replică sublimată a efervescențelor erotice de pe pereții exteriori ai diverselor temple hinduse, iar pe de altă parte, seninătatea solemnă, augustă pe care o degajă Parthenonul, chiar în forma rănită în care se află actualmente, precum și Panteonul roman. O bucurie solemnă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
infern pe dușmanii săi precum și zeci de personaje pe care le-a considerat destinate flăcărilor gheenei și ce nemăsurată bucurie să ajungă până în paradis alături de Beatrice! Templul Taj Mahal dedicat de Șah Jahan soției sale Muntaz Mahal, poate fi considerat replică în piatră a maiestuoaselor terține dedicate iubitei sale de autorul Divinei Comedii. Și iată orgoliul disprețuitor al lui Baudelaire adresându-se Parisului: "Tu m'a donné ta boue/ Et j'en ai fait de l'or" "Tu mi-ai dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
într-o frază unică pe zeci de pagini, la sfârșitul cărții Ulise a lui James Joyce ș.a.). Iar adorarea lui Iahve, zeu exclusiv al unui singur popor, va culmina cu răstignirea lui Iisus, cel care avea să proclame iubirea universală, replică la otrăvirea de către Greci a lui Socrate, cel ce instaurase rațiunea universală. Simbolul imposibilității de a evita jertfirea umană culminează pe muntele Ghetsemani, moment tragic condamnat de diverși poeți, precum Alfred de Vigny și Gérard de Nerval și înnemurit pictural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lui Omalissan, prințesa vizigotă pe degetul căreia a pus nestemata regelui Solomon (îți place cum sună? E puțin prețios... Ca și cum te-ai pricepe... Să continuăm... ...asta e expresia mea! Îmi place. O Galatee tâmp-ig norantă trebuie să aibă măcar o replică bună. Altfel nu se jus tifică...). Așa, deci... Musa, care schimbă religii. Care cumpără țări. Musa, la urechile căruia și-a plâns fiica siluită contele trădător. El e? El. Și, sincer, mă mir că ai auzit de Julián. Iuda al
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ce precede liniștea marii bucurii. În asemenea moment sublim ar fi și stupid să încaleci balustrada de la terasa unui bloc turn... înainte de a absorbi întreaga savoare a clipei. Mă mai urmărești, ori te-ai concentrat cu totul în compunerea unei replici... zdrobitoare? P. S. Iubitul meu coleg nu a mai apucat să-mi răspundă deoarece trenul tocmai a intrat în gara de debarcare. Ne îndreptăm spre cășile noastre, știind fiecare, în sinea noastră, că mâine, vrem-nu vrem, vom avea posibilitatea să supunem
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
din întâmplare și adăuga zâmbind: „ - Nu m-așteptam să fie atât de bun...”, adică „ați mai învățat și voi ceva gazetărie de la mine, deși nu vă stă gândul decât la coniac și la pocăraș!”. Dacă vreun „nenorocit” de redactor avea replică, reproșându-i că prea taie pasajele în care se critică „anumite aspecte”, că prea se teme tot timpul „să nu se interpreteze”, Radu Mercea se înroșea de furie, începea să se bâlbâie, riscând o curioasă tiradă despre acțiunile sale de
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
alții m-au condamnat. Dar nu pentru ei vorbeam: pentru mine! Am avut sentimentul că vorbele sunt un fel de licurici, ce pot alunga măcar cât de puțin din întunericul acestei existențe. Vorbe! Vorbe! Vorbe! Unde am mai auzit eu replica asta?... - Noroc, Pandelică! ULTIMA VÂNĂTOARE Nimeni nu știe cât de tânăr sau cât de bătrân este: viețuitor singuratic, adăpostindu-se prin râpi și hâgiuri, grohotișuri împestrițate de mărăcini, ori strecurându-se neauzit și nevăzut prin desișul de cătină și păducel
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]