1,906 matches
-
valori nu numai ce i se opune direct, dar care se vrea doar paralel, marginal, deci liber și independent. Cu alte cuvinte, valorile oficiale neagă în mod radical teoretic și practic totalitatea valorilor autentice. Heteronimia lor este imperativă, abuzivă și represivă, expresie directă a statului polițist în domeniul cultural. Teoria valorilor pure pare o aberație scandaloasă și intolerabilă. Ceea ce un sociolog român, uitat pe nedrept (Mihai Ralea), numea sancțiunile premiale, sunt impuse, în sfârșit, printr-un întreg sistem de instituții și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
respingem în mod radical orice rol al statului în domeniul culturii. Nu aceasta este și opinia noastră. Chiar dacă suntem adepții convinși, în principiu, ai concepției statului minimal cunoscând și prin experiență românească directă toate ravagiile statului dirijist, colectivist, centralizat și represiv în actuala fază istorică intervine, în mod inevitabil, și ceea ce s-a numit rolul subsidiar al statului. în definitiv, chiar și într-o țară foarte democratică precum Anglia există un British Council, în U.S.A. o Agenție centrală de Informații
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
totalitare. Revolta refulată, deviată, spiritul vindicativ ulcerat și sublimat, preocuparea permanentă de a propune o contra-imagine suprarealității artificiale, false, dominante, constituie încă una din trăsăturile specifice ale culturii alternative. Mecanismele sale funcționează, prin deprindere și inerție, chiar și după ce sistemul represiv a fost, cel puțin formal, răsturnat. Situația se verifică din plin și după 1989. într-un sistem democratic, pluripartinic, acest om de cultură cu soartă etern ingrată, dificilă nu-și găsește de fapt locul, nici în această zonă. Pare adesea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de polițe și expresia întregului venin al vieții literare, alimentat din plin și de tot felul de dosare și cărți albe. De altfel, întreaga ambiguitate a unor astfel de alternative dramatice și insolubile specifice vieții culturale sub orice regim totalitar represiv (mai ales de duritatea celui anterior) a fost observată, cu detașare și răceală, de la mare distanță, și de alții. Iată o confesiune recentă a lui Matei Călinescu, riguros în același sens: ...Imprimatur-ul cenzorului ideologic creează o prezumție de compromis
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
amintit, pe larg, exemplul tipic de cultură paralelă, vădit concesivă și totuși rezistentă în planul său. Ea a fost în mod evident tolerată și chiar încurajată, păstrându-și în continuare și implicațiile și consecințele net contra-culturale în sensul oficial și represiv al cuvântului. O dublă față ca mătasea. Soarta unor reviste strict specializate, ex centrice, de tipul Cahiers roumains d'ătudes littăraires, dar și Synthesis, confirmă aceeași concluzie. Deloc pe linie și totuși tolerate, uneori cu scrâșniri din dinți. Deoarece, prin
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a culturii alternative este, în concluzie, teoria și practica statului minimal. Statul gigantic, hipertrofiat, birocratizat, anchilozat, care impune pentru fiecare act cultural zeci și zeci de aprobări și avize, este anticultural prin definiție. Or, aceste structuri gigantice, inerte și structural represive, n-au fost încă dislocate, nici pe departe, după 1989. De îndepărtarea sau cel puțin de modificarea și diminuarea lor radicală depinde orice progres cultural real. Structurarea și ierarhizarea societății românești a rămas și ea, în esență, aceeași. Fără existența
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
dezadaptați social. La fel, numărul, de fapt enorm, majoritar, al intelectualilor la prima generație. Această pătură, care constituie practic aproape întregul aparat al culturii oficiale, reprezintă, deocamdată, doar un hibrid cultural. Afinitățile sale profunde merg spre etnicismul tradiționalist, izolaționist și represiv. Dar mediul urban, noile media foarte influente, presiunea modelor internaționale, libera circulație a valorilor îl contaminează inevitabil. Instinctul său îl împinge, printr-un reflex moral și social invincibil, cât mai aproape de Putere. Noua sa existență morală și culturală îl obligă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
clientelară). În plus, în stadii mai avansate ale procesului de modernizare, se asistă la două fenomene diferite. Primul este ieșirea la iveală a rolurilor tehnocraților cu o mare importanță, asumată, în viața politică. Al doilea este utilizarea consecventă a măsurilor represive pentru a controla masele populare. Exemple de acest tip de regim pot fi găsite în țări din America Latină, cum sunt Brazilia și Argentina, în anumite perioade ale istoriei lor, dar și în țări din Europa Mediterană, în Spania lui Primo
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
după o criză profundă și o lungă perioadă de tranziție, prima problemă a guvernanților autoritari rămâne aceea de a asigura controlul arenei coercitive. Aceasta presupune menținerea unor raporturi apropiate între guvernanții "autoritari" (armata). În plus, este vorba de perfecționarea aparatelor represive ale regimului, creându-se (acolo unde nu existau deja) structuri specifice, printre care poliția politică și alte unități paramilitare. Simultan trebuie să fie atins un anumit grad de eficacitate, adică cei aflați la guvernare sunt obligați să se plaseze în
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
amplitudinii și intensității opoziției prezente după ce procesele de legitimare au funcționat o anumită perioadă (Linz, 1993). La sfârșitul perioadei de consolidare, tuturor oponenților ireductibili ai regimului (cu atât mai numeroși cu cât a fost mai restransă activitatea și/sau capacitatea represivă) li se adaugă (eventual) cei ce au ieșit din coaliția dominantă, și care, prin urmare, sunt nemultumiți de maniera în care s-a consolidat regimul. În privința primilor - oponenții regimului - unica posibilitate aflată la îndemâna guvernanților este recurgerea la o represiune mai
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
prin atribuirea unei ideologii care să le legitimeze, inclusiv de factura religioasă. Aspectele importante și distinctive se referă, pe de o parte, la menținerea unității, ordinii și ierarhiei din cadrul instituției militare, și, pe de altă parte, la dotarea cu aparate represive eficiente. În special primul obiectiv nu este atins cu ușurință, politizarea armatei facilitând diviziunile interne (fracționarea). Este vorba de regimurile în care consolidarea este mai dificilă, instabilitatea fiind, de obicei, mai mare. 6. Durabilitatea și criza autoritară Consolidarea autoritară poate
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
generate de prezența lor în politică și să-și retragă suportul pentru regim sau să se sustragă de la responsabilități directe de guvernare (în condițiile în care cererile lor de fond sunt îndeplinite și când le este garantată imunitatea în privința activităților represive desfășurate). Al treilea factor este reprezentat de separarea elitelor civile de coaliția dominantă deoarece politicile lansate de regim se dovedesc a fi un eșec, în special politicile economice, sau pentru că acestora li se pare că au găsit momentul propice pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
rupturii pactului de coaliție. Regimul își poate pierde ulterior legitimitatea la nivel de elită (legimitatea sa în cadrul maselor fiind permanent limitată). O altă consecință a fisurilor din cadrul coaliției, în special în cazul armatei, poate constă într-o reducere a capacității represive a regimului sau într-un cost mai mare al deciziilor ce țin de represiune. Fenomenul apare atunci când există o mobilizare simultană a grupurilor sociale pro-regim sau când se manifestă o creștere a activității opoziției. Pornind de la definiția autoritarismului, criza se
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
al structurilor administrative și judiciare ale noului regim. Strâns asociate crizei și având specificul tranziție; continuitatea și/sau discontinuitatea au o importanță deosebită în problema epurărilor, în special la nivelele înalte ale domeniului administrativ și judiciar, dar și al aparatelor represive (cum ar fi serviciile secrete, poliția, armata). Regimul, de fapt, va tinde să plaseze în roluri cheie personalul loial noileor structuri instituționale. Problema din prim-plan, dificilă de altfel, este legitimitatea regimului. Pe de o parte continuitatea poate face mai
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
coaliții aristocratico-burgheze. Din experiența așa-numitor "mici democrații" europene vom abserva că, dacă: • există unitate teritorială națională [Rustow, 1970 și 1971]; • există amenințări externe imediate, ușor previzibile (ele pot împiedica procese evolutive pașnice); • structura de stat dispune de un aparat represiv [Tilly, 1975]; • în cultura politică sunt înrădăcinate drepturile și libertățile proprii oligarhiei competitive; • simultan, există presiuni pentru extinderea drepturilor claselor sociale "de jos", organizate de către partide sau de către sindicate [Bendix, 1964, cap. 5] și dacă aceste presiuni iau forme de
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
securitate [Aguero, 2003; Pereira și Ungar, 2003]. Ele pot fi sprijinite de către actori, interese și identități specifice. Incluzând modele de dominație socială și de inegalitate de acces la instituțiile juridice și politice, ele pot lua forma unor "amintiri" ale trecutului represiv, care rămân în stare latentă, dar care, în anumite perioade, pot fi activate și manipulate de actorii politici și sociali. Aspectele "moștenirii" autoritare sunt diferite. În primul rând, o moștenire autoritară are trei elemente interne, legate între ele, care pot
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
societăți civile active. Aceste două aspecte au fost înrădăcinate în culturile politice pre-autoritare din țările analizate. În plus, în țările din America Latină, politica a fost caracterizată de frică și de alienare, acest fapt fiind, fără îndoială, o dovadă a componenței represive a celor patru regimuri civil-militare. Atitudinile nedemocratice sau de neacceptare a instituțiilor și regulilor democratice sunt un alt element comun în cele trei țări din Europa de Sud, Chile și Brazilia. În fiecare dintre cazurile studiate, aceste atitudini apar în
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
și spiritul, dezagregarea lentă, căderea În starea teribilă de atonie și de mizantropie neagră: „nimic să-ți mai placă, nimic să dorești”... Blestemul cuprinde, În fond, un cod de sancțiuni morale. Puținele, totuși, lucruri materiale (cadaverul, stînca) au o valoare represivă. A blestema pe cineva să calce, veșnic, pe un trup În putrefacție arată o subtilitate a cruzimii. În scena cavalcadei, și ea vestită, imaginația merge mai departe. Deschide larg porțile universului infernal și prin ele se scurg legioanele de demoni
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
într-adevăr, foarte mult, dar nu au generat, în esență, concepția despre stat total antieuropeană, care domină încă mentalitatea populară în România. Comunismul doar a preluat și a dus la ultimele consecințe, absurde și monstruoase, concepția statului național, unitar, autoritar, represiv, închis, riguros centralizat, cu rădăcini încă din secolul al XIX-lea, idee instaurată și consolidată la noi și după Marea Unire din 1918. Totul se reduce, în mod fundamental, la o dificultate majoră: orice formă de participare europeană, orice aliniere
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
fundamentale. Nu discut acum în ce măsură este efectiv respectat și acest gen de angajamente internaționale solemne. Bineînțeles, multe dintre ele nu sunt respectate. și, de fapt, nici nu pot fi respectate într-o țară unde aparatul de stat, începând cu cel represiv, a rămas, în esență, neschimbat, după așa-zisa revoluție. Iar mentalitatea centralist-totalitar-represivă încă domină. O schimbare de regim s-a produs totuși într-adevăr. Dar nu și o revoluție. Deoarece nu s-a schimbat în mod fundamental regimul proprietății, iar
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Că are acest drept și legitimare. Că este, efectiv, liber și independent. Că nu poate fi umflat niciodată în mod samavolnic de acasă sau de pe stradă. La noi, statul este văzut mereu, din nefericire, ca un supraorganism autoritar, agresiv și represiv. periculos și arbitrar. Te poate da afară din casă, de la serviciu, din viața civilă sau culturală etc. etc. Noțiunea statului de drept nu este încă la noi decât o palidă ficțiune teoretico-juridică, luată în serios numai de naivii civici incurabili
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
bun român (Nae Ionescu) este falsă de la un capăt la altul. și tot în limitele constituționale și ale libertății de conștiință unanim recunoscute în Europa ar trebui rezolvată și problema prozelitismului. Interzicerea sa face parte din vechile reflexe ale statului represiv, polițist, centralizat. Nimeni nu te împiedică să respingi un cult neoprotestant sau altul, cu argumente, cu citate din Biblie etc. Dar nu și prin măsuri polițienești și alte interdicții oficiale, care ne-ar alinia tuturor fanatismelor și aberațiilor statelor fundamentaliste
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
specificului național, cosmopolitism și alienare, distrugerea și dizolvarea, pe toate planurile, a ființei naționale, a neamului. Această ideologie profund izolaționistă și restrictivă duce în mod direct la naționalismul primar, culminat în doctrina statului totalitar naționalist-fascist, izolaționist, monolitic, polițist, centralizat și represiv. Astfel de constatări revin în mod inevitabil și obsedant. pentru simplul motiv că ele definesc realitatea ideologică și politică românească în ultima jumătate a secolului nostru în care trăim, în bună parte, și azi. Fără a intra în nici un fel
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
unor valori ideologice esențiale: democrație, libertate, drepturile omului, pluralism, economie liberă de piață. Această Europă fascinează, obsedează, constituie un adevărat model, un ideal pentru conștiințele estice. Regimurile totalitare comuniste din Est au combătut cu violență tocmai aceste valori. Sistemul lor represiv era prin definiție antieuropean, în timp ce întreaga rezistență din Est era fundamental și structural europeană. A fi european, pentru conștiința civică a acestor țări, a însemnat și înseamnă deci a apăra, introduce și asimila cât mai repede și mai multe din
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
care reia ideile lutherane ale *sacerdoțiului universal, autorității exclusiv a Bibliei și a *justificării prin credință care postulează, după părerea lui, predestinarea. Începînd din 1534 și mai ales după 1540 și după răspîndirea protestantismului aproape numai sub forma calvinismului, măsurile represive se înmulțesc și sînt accentuate și mai mult prin urcarea pe tron al lui Henric al II-lea, în 1547. Către 1550, în ciuda acestei represiuni, aproape toate provinciile sînt atinse, mai ales Normandia, Poitou, Languedoc, iar marii seniori trec la
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]