5,495 matches
-
are acum ocazia ideală s-o dovedească. ...La finele rememorării discuției cu Roger Howard, Îmi era foarte clar de ce nu-mi ardea s-o văd pe Eveline. 31 După mulți ani În care, mai sincer sau mai ipocrit, Îmi tot reproșasem că nu sunt În stare să mă las de fumat, deși am Încercat În mai multe rânduri, În seara aceea a fost prima oară când nu m-am mai acuzat de slăbiciune, ba chiar m-am felicitat pentru repetatele eșecuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
făcut decât să caute motive pentru a te acuza. Îți cer să judeci, nu să te dezvinovățești, mai ales că n-ai pentru ce, nu-i așa? - Vezi, vezi? Iar pui Întrebări cu substrat, și pe urmă, tot tu Îmi reproșezi că devin din senin suspicios. - O să vezi imediat de ce. Până atunci, spune-mi: cine crezi că ar fi putut să comită crima? - Oricine În afară de mine. - Și de mine. Persoanele de față se exclud, sper... - Pentru că Îmi cer să fac pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
acest detaliu, am contrat-o În gând, luând hârtiile pe care mi le Îngrămădea cu mișcări precipitate În mâini?, În timp ce repeta mașinal: poftim... poftim... de parcă eu aș fi fost cauza enervării ei și nu se putea abține să nu-mi reproșeze această vină inventată. M-am uitat și nu mi-am putut reprima o exclamație de uimire contrariată. În locul șirului de cifre pe care mă așteptam să le văd, pentru că, nu-i așa, ce altceva este un cont bancar decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
seamă, o ofensă de neacceptat. Când un tuareg moare de sete, acceptă faptul că nu și-a însușit învățăturile de generații ale strămoșilor, care timp de veacuri au rezistat în cel mai dezolant peisaj de pe pământ; și asta îi vor reproșa toți cei care l-au precedat în neființă atunci când se vor întâlni pe lumea cealaltă. Războiul era un mod frumos și nobil de-a muri, iar boala - un rău trimis de Cel de Sus și împotriva căreia nimeni nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
așeză pe vine în fața lui, ca să-l privească mai atent, cu un straniu amestec de teamă, respect și admirație. — Mulțumesc că m-ați primit! șopti cu timiditate. Din acest moment mă consider sub protecția dumneavoastră. Nu se spune așa - îi reproșă beduinul. Se spune „vă cer ospitalitatea“. — Bine! Așa... Vă cer ospitalitatea. — De acord... Ce vrei să știi? Dacă într-adevăr sunteți dispus să-i omorâți pe acești oameni. Doar dacă sunt nevoit... — De ce? — De câte ori trebuie să repet? vru să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fraza ta preferată pe care o repeți ori de cîte ori se ivește prilejul: «Nu-mi place să intru În competiție»“. Simțeam că mă lovește pe nedrept. Credeam că suferă pentru că mă Îndepărtasem de ea. Nu aveam ce să-mi reproșez: „Mă apropii de cei neajutorați pentru că doar ei au nevoie de mine“. Procedam absolut moral. Și totuși gîndirea mea comună dezvăluia o ipocrizie perfectă. Noaptea după douăsprezece e atîta liniște În casă Încît Îți amuțesc gîndurile de cîte blestemății porți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să ne ia de la atelier, În mașina mea nu Încăpeam toți. Corect. Nu l-am Întrebat unde are de gînd să ne ducă, doar eram invitații lui țbravo Marcelică, te-ai purtat ca un lord) — Nu Înțeleg, atunci ce-i reproșezi? — Păi tocmai asta e, că ne-a dus la el acasă, În apartamentul ăla nenorocit de două camere din groapa talciocului, să mă servească Rifca lui cu telemea, cu sardele albaneze și cotlete și el să-mi toarne, tronînd În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
propriilor ei obsesii. El a fost pentru ea un model moral cu care s-a identificat. Birgit nu a pierdut un iubit sau un prieten, și-a pierdut direcția, sensul de a exista. Cred că În durerea ei sălbatecă Își reproșează că ea Însăși nu este capabilă să fie la Înălțimea modelului. Am simțit acest lucru cînd mi-a spus: „Niște rîme sîntem, niște rîme, el singur a fost În stare să-și Înfrîngă mizeria, să ne dea o lecție, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de pe umerii ascuțiți, interpretează rolul dictatorului ridicol, jucîndu-se cu un glob pămîntesc pe care În loc de continente sînt niște biete portrete umane. Pe chipul lui Charlie Chaplin se așterne o tristețe iremediabilă. Îmi pare rău, noi am Încercat totul, nu vă reproșăm nimic, vă rog să ne credeți, ne-am gîndit numai la oameni. N-are copii, G. are mamă, Z. are rate la casă, B. are mașina, cei de vîrsta pensionării, nemembrii de partid și cei cu rude În străinătate sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mi-l dea, a împrăștiat lumina lămpii în șapte firișoare colorate. Și-a pus încheietura acolo și pielea i s-a umplut de culori. — Mulți au să-ți vorbească despre război. Unii de nevoie, alții din invidie. Au să-ți reproșeze că ai venit prea târziu. Nu-ți face iluzii, niciodată nu e prea târziu. Dar tu să-i ierți. Să-i crezi cel mai puțin pe cei care-ți vor povesti că ei au fost conducătorii, chiar mai mult, strategii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
își petrecea după-amiezile vorbind la telefon cu vechiul său prieten Charlie, în timp ce Judit se ducea la fiica lor, care locuia la o aruncătură de băț de casa lor. Cuvântul „bețivan“ îl rănise pe Noah în mod deosebit. Nimeni nu-i reproșase vreodată obiceiul de a bea coniac. „N-o să mai beau!“, se hotărî el brusc, „să scrii cu propria ta mână Tora, asta cere să fii foarte treaz. Dar nu pot renunța la fumat“, își mai zise el îngăduitor, „fumatul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
soțul meu. Dar aceste noi întâlniri nu mai erau ca înainte. De fiecare dată, mă duceai în nu știu ce ungher, smulgeai hainele de pe mine și de pe tine și mă posedai din ce în ce mai brutal, mai fără de tandrețe, mai plin de cinism. Nu-mi reproșa că ți-am permis să faci asta! Să nu crezi că, procedând astfel, mi-ai adus măcar o clipă de bucurie. Am suportat dezmățul, așa cum un bolnav suportă un medicament: crede că luându-l își salvează viața. Iar eu credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nici un chip. Odată ce găsise o rezolvare, nu mai era în stare să vadă o alta, chiar mai simplă. Deși nu primea nota maximă, era totuși răsplătit cu o notă bună, deoarece rezolvase problema dar profesorul nu era mulțumit deloc. Îi reproșa tot timpul că se scarpină cu piciorul la ureche, însă Cristi ridica inocent din umeri: "Și ce-i cu asta? Important este că am reușit să mă scarpin. În definitiv, nu asta am dorit?" Mai târziu, în cariera sa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
inima. Mie personal, îmi placi și după cum văd eu că stau lucrurile nici ea nu te-ar trimite la plimbare. Dacă ai fi ceva mai puțin încăpățânat și ți-ar place pălinca noastră, chiar n-aș avea nimic să-ți reproșez, spuse Pop zâmbind în colțul gurii. Ei, asta-i acum! exclamă Cristian. Hai să nu mai lungim vorba! Începe să-mi pară rău că am deschis discuția asta, redeveni Pop serios. Tu ești bărbat, ești mai mare decât ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Calistrat, crezi că mă îmbăt din numai două păhărele? Care două păhărele? încercă Cristian să aplaneze conflictul. Numai eu am numărat vreo cinci până acum și apoi, astea nu sunt păhărele, ci ditamai stacanele. Te-ai dat cu dânsa! îi reproșă Calistrat. Ai noroc că azi nu mă pot supăra pe tine, că altfel îți spuneam vreo două. No, hai! Mai bem un păhărel și merem la culcare. La noapte avem iarăși treabă! Să știi că invitația mea e încă valabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-i cea mai fericită alegere. Chiar dacă încă nu a apus soarele, nu știu cum se comportă vâlva în propriul bârlog. Ai întârziat! Unde ai stat până acum? îl apostrofă Ileana țâfnoasă. Ți-am spus să n-o aduci și pe ea! îi reproșă bătrânul lui Toma, făcându-se că nu o aude pe domniță. Calistrat ținea la subsuoară o cutie de lemn pe care o lăsă jos la picioarele inspectorului. Din traista de pe umăr scoase un colac de fitil și un pumn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acum cinci minute! se plânsese el Ilenei. Nu-i adevărat! protestă Maria din bucătărie. Toată ziua a fost plecat la secție, abia s-a întors de acolo. O să mi-l învățați cu nărav, dacă îl alintați atât de mult! le reproșase Ileana în glumă. Profitând de faptul că soacră-sa era ocupată cu prepararea mesei, inspectorul îi făcu semn Ilenei să-l ia pe copil din brațele lui Pop, după care îl trase pe acesta deoparte. Spune-mi și mie, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de-acum Îmi veți fi și dumneavoastră, că am scris multe scrisori În viața mea. Și că aproape toate au fost adresate unei singure persoane, lui Mendel Osipovici. Dumneavoastră, cunoscător al operei sale (și nu am intenția de a vă reproșa acele inexactități În monografia pe care i-ați dedicat-o), nu va trebui să vă Încărcați memoria cu cine știe ce amănunte, așadar puteți reține ceea ce vi se pare esențial. În poezia cu titlu criptic „Canibalism stelar“ (vol. I, p. 42) „Întîlnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
atunci când a intrat în clasa I primară Toader Gh. Miron Boca, agronomul, „un bărbat cam la 32-35 ani, înalt, bine legat, roșcovan, punea la genunchi și folosea nuiaua de bătut.” Avea, ca om, păcatele lui, însă nu și se putea reproșa nimică în legătură cu activitatea la catedră; era devotat școlii și a intrat în conflict cu organele locale, care nu înțelegeau să sprijine școala. Despre locul în care funcționa școala din Lunca avem mărturia unui revizor școlar, care a inspectat școala și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
urma urmei, o democrație și nu un imperiu; ea ar fi investită cu o misiune salvatoare la scara întregii omeniri. Ei se comportă ca și cum timpul, adică Dumnezeu, n-ar servi decât interesele lor; ca și cum America, invulnerabilă și fără să-și reproșeze nimic, ar mai rămâne stăpâna lumii pentru încă multe veacuri. Mulți oameni de altă naționalitate din anturajul lor, inclusiv unii dintre cei mai înverșunați adversari, cred același lucru. Unii acționează chiar ca și cum propria sinucidere ar putea amenința cât de cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
nu sunt câtuși de puțin aceleași pe tot Pământul și că, odată cu instituirea produselor de hipersupraveghere și a celor de autosupraveghere, piețele devin una dintre formele cele mai nocive și mai absolute ale dictaturii. în sfârșit, piețelor li se va reproșa faptul că descătușează violența orientând toate dorințele spre bunurile de piață, inclusiv spre arme. Astfel, va fi mai ușor ca democrația să fie denunțată ca fiind o iluzie, un sistem în care cei mai bogați dețin puterea de a informa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
religii prozelite, creștinismul și islamismul, se vor afla în centrul acestei bătălii. Fiecare va relua aceste critici, pentru a ajunge chiar, în unele cazuri, la justificarea conflictelor și a violenței dintre ei și față de Ordinea economică. Anumite mișcări creștine vor reproșa - așa cum s-a întâmplat deja - pieței și democrației că sunt animate de dorințe frivole, că favorizează dezmățul și infidelitatea, că încurajează comercializarea valorilor morale, că permit științei să conceapă lumea altfel decât este ea descrisă în scrierile sfinte, că renunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
vreme în mod violent rațiunii, științei, progresului, Ordinii economice, drepturilor capitaliștilor, precum și celor ale antreprenorilor și muncitorilor, după care s-a resemnat. Din ce în ce mai radicală, ea se va reapropia apoi, prin unele componente ale sale, de idealurile inițiale. Unii catolici vor reproșa tot mai agresiv liberalismului faptul că neagă ordinea divină; se vor opune din ce în ce mai mult democrației, pieței, valorilor iudeo-grecești, pentru a apăra fără compromisuri puritatea credinței. Alții vor continua să apere, chiar în sânul Bisericii, nonviolența, iubirea și dreptatea. în avangarda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
deschis? A clătinat din cap zâmbitor. — Oare ea a meritat s-o tratați astfel? — Nu. — Aveți vreo plângere împotriva ei? — Nici una. Atunci nu e oare monstruos s-o părăsiți astfel după șaptesprezece ani de căsnicie fără a avea să-i reproșați ceva? — E monstruos. L-am privit surprins. Felul cum accepta cordial tot ce-i spuneam făcea să-mi fugă pământul de sub picioare. Îmi complica situația, ca să nu zic că mi-o făcea ridicolă. Eram pregătit să fiu convingător, înduioșător, retoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a explicat de ce avea nevoie de prezența mea. Dacă refuza în continuare să-l vadă pe el, poate accepta să mă primească măcar pe mine. M-a implorat să-i repet că încă o mai iubește. N-avea să-i reproșeze nimic, nu voia decât s-o ajute, n-avea nici o pretenție asupra ei și după ce se va însănătoși n-avea să insiste ca ea să se întoarcă la el, era absolut liberă. Dar când am ajuns la spital - o clădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]