2,136 matches
-
un număr mai mare se mai întîlnește: iepurele, țistarul, hîrciogul, cîrtița etc. și respectiv : pițigoiul, graurul, vrabia, sticletele etc. Bogată este lumea acvatică din bazinul rîului Prut: crap, caras, șalău, plătică, știucă etc. Zonei de stepă îi sînt caracteristice prezența reptilelor: șarpele cu abdomen galben, șarpele de casă, vipera de stepă etc. Animalele se vînează în catități mici: iepurii, gîștele, rațele sălbatice. Pentru acest teritoriu este caracteristic prezența solurilor de ciornoziom, care conțin o cantitate mică de humus, însă necătîn la
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
speciilor sunt animale tericole, unele specii sunt semiacvatice. Se adăpostesc în vizuini pe care le sapă singure. Unele specii trăiesc în grupuri, alcătuite uneori din numeroși indivizi, în timp ce altele sunt solitare. Se hrănesc cu mamifere mici (șoareci, șobolani etc.), păsări, reptile, inclusiv șerpi veninoși, amfibieni (broaște), pești, crustacee (raci) și insecte. Unele specii sunt imune la venin și atacă și ucid șerpi veninoși, spărgându-le craniul între dinți. Alte specii consumă fructe, semințe, ierburi și alte părți ale plantelor. Deși mărimea
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
mult insectivore (se hrănesc cu insecte) decăt carnivore (se hrănesc cu carne), dar aproape toate se hrănesc în funcție de împrejurări. Mangusta vărgată se hrăneste cu o varietate de alimente, deși insectele reprezintă peste 80% din regim. Rozătoarele și alte mamifere mici, reptilele și ouăle lor, amfibienii, păsările și ouăle lor, precum și toate tipurile de insecte și de materie vegetală, frunze sălbatice, frunze, tuberculi și rădăcini de ierburi sunt hrană pentru manguste. Ele preferă prada proaspăt răpusă, dar ocazional consumă și stârvuri. Mangusta
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
iepuri". Păsări mai întâlnite sunt "potârnichea", "vrabia" și "porumbelul", în pădurea de lângă Prejmer existând câteva specii ocrotite: "vântureii", "șorlița", "șorecarii comuni", "șorecarii de iarnă", "striga de Ural" și "huhurezul". De asemenea, în preajma Oltului se pot întâlni "rațe sălbatice" și "berze". Reptilele sunt puține: "vipera", "șarpele de apă", "șopârlele". Amfibienii sunt reprezentați de "salamandre", "tritoni" și "broaște". Ihtiofauna este bogată, atât în râurile de munte, cât și în Olt. "Coleopterele" și "lepidopterele" sunt întâlnite în aproape tot arealul Țării Bârsei. Resursele naturale
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
-lea, când a fost eliminată pentru a preveni evadarea prizonierilor de pe insulă care ar fi putut construi plute. Programul Națiunilor Unite pentru Mediu listează 15 specii de plante endemice. Insula are două specii de păsări endemice și două specii de reptile endemice. O specie endemică de rozătoare cu numele "Noronhomys vespuccii" a dispărut, această specie a fost menționată de Amerigo Vespucci. Viața de deasupra și sub nivelul mării este principala atracție a insulei. Țestoase mari, delfini, albatroși si multe alte specii
Fernando de Noronha () [Corola-website/Science/305539_a_306868]
-
exploatării neraționale a pădurilor, cresc în regiune tufișuri de Macchia, Korkeihe, ca și cedri Alepo, pini, măslini sălbatici.Datorită climei diferite după altitudine aici întâlnim o faună variată, ca: mistreți, gazele, leoparzi, gheparzi, iepuri de deșert, rozătoare, șerpi și alte reptile mici, insecte. Toate orașele mari din Algeria se află în nordul țării în zona Atlas, în sud fiind deșertul Sahara. Populația cea mai densă se află pe țărmul Mării Mediterane.Unele oraș ca de exemplu Marakesh din Maroc cu 850
Munții Atlas () [Corola-website/Science/305594_a_306923]
-
au difuzat în ultimii ani mai multe documentare consacrate acestor dinozauri de dimensiuni reduse. Primele cercetari asupra dinozaurilor din zona Hațegului au fost facute de baronul Franz Nopcsa (1815-1904), după ce sora sa, Elek Nopcsa, a descoperit în 1895, fosilele unor reptile în jurul castelului familiei din Sânpetru. Cercetarile au fost reluate abia în anul 1977 de către paleontologul Dan Grigorescu, de la Facultatea de Geologie a Universității din București. În prezent, se cunosc zece specii diferite de dinozauri din Țara Hategului, alaturi de zece
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
a dinozaurilor hațegani prin condițiile geografice de acum 65 de milioane de ani, când Țara Hațegului era o insulă. Dinozaurii de aici s-au adaptat spațiului izolat și redus ca dimensiuni în care evoluau, fapt care a determinat reducerea dimensiunilor reptilelor, prin fenomenul numit „nanism insular”. „[Țara Hațegului] întrunește în sine tot ce are Ardealul mai bun și mai frumos.” (Ion Pop Reteganu) „Dintre toate regiunile locuite astăzi de români la nord de Dunăre, Bănatul și Oltenia, cu prelungirea lor cea
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
Almașul și Agrijul, având afluenți pâraie cu debit scăzut, alimentate de izvoare, zapezi și ploi, cu regim de scurgere permanent sau semipermanent. Caracteristică zonei este inexistentă lacurilor naturale. Arealul Munților Meseș adăpostește o gamă variată de animale sălbatice (mamifere, păsări, reptile, amfibieni, insecte) specii de plante din floră (arbori, arbuști, ierburi, flori) spontană a nordului Apusenilor. Mamifere cu specii: lup ("Caniș lupus"), mistreț ("Sus scrofa"), vulpe roșcata ("Vulpes vulpes crucigera"), căprioara ("Capreolus capreolus"), viezure ("Meles meles"), veverița ("Sciurus carolinensis"), dihor ("Mustela
Munții Meseș () [Corola-website/Science/306286_a_307615]
-
major"), ciocănitoare neagră ("Drycopus martius"), privighetoare ("Luscinia megarhynchos"), gaița ("Garrulus glandarius"), mierla ("Turdus merula"), mierla de apă ("Cinclus cinclus"), cioară de semănătura ("Corvus frugilegus"), rândunica ("Tachycineta bicolor"), vrabie ("Passer domesticus"), cuc ("Cuculus canorulus"), cinteza ("Fringilla coelebs"), uliu păsărar ("Accipiter nisus"); Reptile și amfibieni: șopârla de câmp ("Lacerta agilis agilis"), gușter ("Lacerta viridis viridis"), șarpele orb ("Anguis fragilis"), broască roșie ("Rană temporaria"), buhai de baltă cu burtă roșie ("Bombina bombina"), buhai de baltă cu burtă galbenă ("bombina veriegata"), broască verde ("Bufo viridis
Munții Meseș () [Corola-website/Science/306286_a_307615]
-
de răspândire, în Munții Tarcăului se regăsesc numeroase alte specii vertebrate. Astfel apar pești precum : boișteanul (Phoxinus phoxinus), fântânelul (Salvelinus fontinalis), lipanul (Thymallus thymallus), moioaga (Barbus meridionalis), păstravul (Salmo trutta fario), porcușorul (Gobio uranoscopus frici), zglăvoaca (Cotus gobio). Se regăsesc reptile și amfibieni ca: broasca râioasă verde (Bufo viridis), roșie (Rana temporaria) și cafenie (Rana arvalis), brotacul (Hyla arborea), șopârla de munte (Lacerta vivipara), tritonul carpatic - mai rar (Triturus montandoni), salamandra (Salamandra salamandra), vipera comună (Vipera berus) Dintre păsări, "pe lângă pâraiele
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
rîsul (Lynx lynx), lupul (Canis lupus), vulpea (Canis vulpes), jderul (Martes martes). Păsările sînt reprezentate de specii că: cocoșul de munte (Tetrao urogallus), cocoșul de mesteacăn (Lyrurus tctrix), destul de rar întîlnit ș.a.; răpitoarele sînt reprezentate prin acvile, creți etc. Dintre reptilele care ajung pînă în zona înaltă amintim: vipera comună (Vipera berus) și șopîrla de munte (Lacerta vivipara), iar dintre broaște, Rana temporaria. Fauna ihtiologică este bine reprezentată în apele repezi de munte care brăzdează ținutul. Zona păstrăvului înglobează Bistrița Aurie
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
etc. O specie ce cuibărește în podișul de la Babadag și din Munții Măcinului(singurul loc din țară) cu efectiv destul de redus sub 20 de exemplare e șorecarul mare. Munții Măcinului constituie singurul loc din țară unde cuibărește șoimul dunărean. Dintre reptile menționam: țestoasă, țestoasă cu coada, șopârla de câmp, gușterul vărgat dobrogean, soprara, gușterul, șerpi. Amfibienii sunt reprezentați de: broască de pământ bruna, broască râioasa verde, brotăcelul. Din punct de vedere floristic ei reprezintă limită nordică a speciilor mediteraneene, balcanice și
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
de lepidoptere înregistrate, iar cercetările entomologice recente realizate în Munții Măcinului au scos la iveală încă 14 specii noi pentru România și 3 specii noi pentru știință. Există 7 specii strict protejate de amfibieni iar toate cele 11 specii de reptile înregistrate în zona Munților Măcinului sunt de asemeni protejate prin Convenția Berna. Aceste comunități și specii nu se găsesc în cadrul altor parcuri sau arii protejate din Europa sau împrejurimi. Fără acest parc, protejarea biodiversității internaționale ar fi incompletă. Valoarea internațională
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
din Munții Măcinului este incontestabila. Lista faunei Munților Macin include în jur de 2000 de specii de nevertebrate ( aproximativ 1000 de specii de fluturi au fost reconfirmate în anul 2000, ca fiind prezente), 7 specii de amfibieni, 11 specii de reptile (incluzând specii rare, incluse în anexele Directivei Habitate și ale Convenției de la Berna: Testudo graeca, Ablepharus kitaibelii, Lacerta trilineata, Elaphe quatorlineata, Vipera ammodytes), și cel putin 187 de specii de păsări (specii rare, incluse în anexle Directivei PĂSĂRI: Anser erythropus
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
smârdar, jneapăn) și plante de stâncărie (rogoz verde, floare de colț). În trăiesc numeroase animale sălbatice: urs, mistreț, cerb, râs, vulpe, jder, veveriță, pisică sălbatică, capră neagră. Păsările sunt reprezentate prin vultur, acvilă de munte, uliu, privighetoare, cinteză, scatiu, iar reptilele prin vipera comună și șopârla de munte (Lacerta vivipara).
Masivul Ciucaș () [Corola-website/Science/306403_a_307732]
-
lungimea să fie de 19 kilometri. Guvernul României a declarat zona rezervație a biosferei și a interzis popularea insulei, încă din anul 1938. În prezent este interzis și accesul turiștilor. Pe insulă trăiesc o mare varietate de păsări, mamifere și reptile. Aici se regăsesc cele mai mari colonii de "chire de mare" și "pelicani creți", insula fiind principala zonă de cuibărit, hrănire și iernare a acestor specii. Pe insulă au fost recenzate 229 de specii de păsări. În apele insulei se
Insula Sacalin () [Corola-website/Science/305939_a_307268]
-
600 ha din jurul insulei, s-au realizat o serie de proiecte destinate reconstrucției ecologice. Insula, fiind izolată de continent, a putut conserva numeroase specii de plante ierboase specifice stepei dobrogene, constituind locul de cuibărire a unor păsări și habitatul unor reptile și insecte. Vegetația insulei este abundentă, fiind formată din specii de plante ierboase pitice specifice stepei dobrogene (stufărișuri și rogozuri), precum și din plante acvatice (în special nuferi). Insula Popina reprezintă un loc de popas important pentru păsările migratoare. Primăvara, în
Insula Popina () [Corola-website/Science/305938_a_307267]
-
montane. Pădurile sunt prezente doar pe unii versanți exteriori ai munților (Elbrus, Kopet Dag, Suleiman). În deserturile argiloase, cele mai frecvente sunt pelicanul și saxul. Fauna este adaptată condițiilor locale de mediu. Elemente tropicale: tigrul, leopardul, antilopa, șacalul, gazela, mangusta, reptile.
Geografia Iranului () [Corola-website/Science/305979_a_307308]
-
și plante își sintetizează singure vitamina C. Prin urmare, nu este o vitamină pentru ele. Sinteza este obținută printr-o secvență de pași, bazați pe enzime, care convertesc glucoza în acid ascorbic. Acest lucru are loc fie în rinichi, la reptile și pasări, sau în ficat, la mamifere și păsări ciripitoare (Passeriformes). Ultima enzimă din proces, l-gulonolactonă oxidază, nu poate fi fabricată de organismele umane deoarece gena care aparține enzimei nu funcționează. Pierderea unei enzime care este importantă pentru producerea acidului
Vitamina C () [Corola-website/Science/301457_a_302786]
-
morio"), stupinița ("Platanthera bifolia"), țâța-vacii ("Primula elatior ssp. leucophylla"), bulbuc de munte ("Trollius europaeus"), buzișor ("Corallorhiza trifida"), gălbinel de munte ("Doronicum carpaticum"), talpa-ursului ("Heracleum palmatum"), mirodea ("Hesperis nivea"), nopticoasa ("Hesperis matronalis ssp. candida"). Fauna sălbatică cu specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni și insecte; dintre care unele protejate la nivel național și internațional, sau aflate pe lista roșie a IUCN: urs brun ("Ursus arctos"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioara ("Capreolus capreolus"), lup cenușiu ("Caniș lupus"), vulpe ("Vulpes vulpes"), râs ("Lynx lynx"), veverița
Poiana Brașov () [Corola-website/Science/299984_a_301313]
-
până la cel montan și alpin; Fânețe montane; Vegetație lemnoasă cu "Salix eleagnos" de-a lungul râurilor montane și habitat cu Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane. Fauna sitului este una bogată și variată în specii (mamifere, reptile, amfibieni, pești, păsări); dintre care unele protejate la nivel european prin "Directiva CE" (anexa I-a) 92/43/ CE (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Mamifere cu
Parcul Natural Vânători-Neamț () [Corola-website/Science/313064_a_314393]
-
bonasus"), mistreț ("Sus scrofa"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), vulpe roșcată ("Vulpes vulpes"), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), veveriță ("Sciurus carolineansis"), iepure de câmp ("Lepus europaeus"), liliacul cu urechi mari ("Myotis bechsteinii"), liliacul mic cu potcoavă ("Rhinolophus hipposideros"); Amfibieni și reptile: salamandra carpatică ("Triturus montandoni"), sălămâzdră de uscat ("Salamandra salamandra"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"), tritonul de munte ("Triturus alpestris"), tritonul comun transilvănean (Triturus vulgaris), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), brotacul-verde-de-copac ("Hyla arborea"), broasca râioasă brună ("Bufo bufo"), broasca-roșie-de-munte ("Rana temporaria"), viperă ("Vipera
Parcul Natural Vânători-Neamț () [Corola-website/Science/313064_a_314393]
-
unor specii demult dispărute și că cele actuale prezintă unele modificări, în opoziție cu teoriile fixiste de până atunci. Fosilele descoperite de Gideon Mantell, William Buckland, Mary Anning și Richard Owen conduc la ideea că a existat o epocă a reptilelor, chiar anterioară celei a mamiferelor preistorice. Toate aceste descoperiri au captivat atenția publicului și au îndreptat atenția către studiul istoriei vieții pe Pământ. Pentru explicarea trecutului geologic s-au emis diverse teorii, precum "unitarianismul" și "catastrofismul", ambele opuse una alteia
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
a trăi în parc, si estimativ un supliment nedocumentat de 90000 specii pot fi de asemenea fi prezente. Parcul numără mai mult de 200 de specii de păsări, 66 specii de mamifere, 50 specii de pești, 39 de specii de reptile, si 43 de specii de amfibieni, inclusiv multe salamandre. Peste 100 de specii de copaci cresc în parc. Cele mai joase regiuni de păduri sunt dominate de copaci cu frunze care cad. La altitudini mai mari, pădurile cu frunze căzătoare
Parcul național Great Smoky Mountains () [Corola-website/Science/314581_a_315910]