14,792 matches
-
divinului este uneori la fel de terifiant ca imaginea iadului - cutremurarea aceea a descoperirii unui nou teritoriu, a ceva ce-ai pierdut și de care nu-ți mai amintești, să poți să alegi cu ochii Închiși un loc În spatele căruia Îți presimți respirația. Și Aleea filosofilor și Erlenpark și bernardinerii uriași purtați În lesă de cîte o fată În șorț, pe care o cheamă invariabil Karin sau Helga, pe lîngă turnul cu ceas din Kleiner Ring, peste Podul minciunilor, pretutindeni ochii somnolenți ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de un fruct ce se rostogolește lent, spre corpusculii gustativi și nerăbdarea lor ațîțată... E fără Îndoială o imagine aceasta, o imagine fără idee, un somn fără sens, o sete fără obiect. Iată, am atins pătratul șotronului, am chipul unei respirații reci care se Întretaie cu o emoție și mai departe În aerul rarefiat acest trup suind ca un balon În Înălțimile primitoare. Dar nu e un vis, nu e nici măcar starea de beatitudine, darul efemer al unei narcoze - este avortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cutremur. Doar umbrele oamenilor s-au scurtat, hainele s-au mai ros, fețele au devenit pergamentoase, transparente, parcă și-au pierdut din substanță, rizomi lipsiți de clorofilă, ieșiți din trupul unui tubercul muribund. Viață măruntă cu tresăriri lente, speriate, ca respirația nocturnă a unui ghettou. Acest copil numit Idel cu hăinuțele lui negre, lustruite, cu fața roșcovană, pistruiată, cu mersul clătinat ținîndu-se de pereți - o amețeală trecătoare, m-am obișnuit, hipertensiunea, mă apropii și eu de șaizeci - circumvoluțiile lui În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
născut dresorii cu drepturile și frica lor și dobitoacele cu obligațiile și frica lor și din rîsul acelui Dumnezeu a aparul moartea rîsului și au apărut Întunericul și frigul și spectatorii au adormit zgribuliți În cojoace sub narcoza propriei lor respirații și au visat clovni uriași cu coame galbene zburînd deasupra pămîntului ca niște torțe Îndepărtate și cortul circului nu s-a aprins... și atunci a apărut În locul rîsului, acolo, În mijlocul arenei o carte cu foile subțiate și palide, aproape friabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
acum sînt cu totul altfel. Nu mai au mărci și nume de firme și etichete, nu mai au nici ambalaj, și ceea ce e mai bizar - au mirosul și forma altor trupuri! SÎnt cadouri impure, obiecte În care s-au impregnat respirațiile și transpirațiile, ticurile, infirmitățile, frivolitățile unor ființe străine. Mă bucur ca și atunci pentru că Îmi plac lucrurile materiale și tot ce-mi răsfață simțurile, dar În același timp sînt ușor jenată, am senzația unui adulter, ca un bărbat care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aș vrea un loc cu copaci și cu iarbă... dar, din păcate, locul de veci al familiei este Într-un cimitir cu totul și cu totul de piatră - alb, steril, complet anorganic. SÎnteți sigur că visele Încetează În clipa cînd respirația se oprește și doctorul confirmă moartea? Nu pot să fiu sigură de nimic - dar ceva Îmi spune că atunci intrăm În altă realitate, poate În alt vis. Ce chinuri preferați morții? Nu pot răspunde, nimic nu poate echivala moartea. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ca un embrion de memorie și Încet Încet se recompune imaginea unui săpun care se agață cu Încăpățînare de numele și de vîrsta mea de acum. Ei bine, domnule Poldi, cum Îți permiți o asemenea Îndrăzneală noapte de noapte această respirație chiar În hîrtia pe care scriu. Mă simt pîndită de prevestirile tale - un săpun nu e totdeauna un săpun, el poate fi și un aliaj ciudat de voci, de amintiri și esențe topite una-ntr-alta Într-o Împerechere arbitrară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
plutea cel proaspăt al prafului de pușcă, iar departe, la capătul sălii, printre acele de brad am zărit focuri de artificii. Când am ajuns în dreptul iar, am văzut că de crengi atârnau de sârme îngerași asexuați. Nu se auzeau decât respirațiile noastre și sfârâielile lumânărilor. Apoi sora Gizella s-a așezat la armoniu, iar noi am început să cântăm bucățile repetate săptămâni în șir. Apoi cineva a aprins lumina și directorul ne-a chemat pe fiecare pe rând, după lista lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
el, cu alge înfometate și cu un miel în adâncuri. Care știe mai multe decât trebuie. Patrulând pe acolo, Dumnezeu luminează apa cu lanterna. Să vadă dacă mai trăiește și dacă numai un pic, se apleacă după miel, îi face respirație artificială, apoi îl bagă la loc. Da, desigur. Cum a trecut anul ăla? Păi așa, că trăiam cu Engelhard și cu Baár Andor. Trupul mi se dezvolta în ritmul firesc, la fel ca toate cele cu trup. Mă întorc acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
unde ar fi trebuit să se afle talia. Probabil că avea un buric foarte mare, fiindcă rochiile subțiri i se scufundau adânc pe la stomac. Într-o zi se aplecase peste banca mea să corecteze o lucrare și i-am mirosit respirația pentru prima oară. Nu-mi dădeam seama unde mai simțisem mirosul acela, dar știam sigur că l-am mai simțit. Mi-am întors capul și-am încercat să-mi acopăr nasul cu abecedarul. Dar asta n-a fost totuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
la școală. Fetele și băieții începuseră deja să intre în clase când eu eram la depărtare de o casă, așa că am început să fug ca să fiu sigur că nu voi întârzia. Fața îmi era roșie toată și mi se tăiase respirația când am ajuns la ora doamnei Watkins. Mi-am ocupat locul ultimul, iar banca mea era în primul rând, „chiar sub ochii ei“. A coborât de pe podiumul catedrei și a venit spre mine. Nu m-am uitat la ea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
M-a apucat de cap și mi-a șoptit la ureche: Nu îndrăzni să spui nimănui despre ce s-a întâmplat. Vei avea mari probleme dacă o faci. Ai înțeles? Unghiile ei s-au afundat în carnea de pe ceafa mea. Respirația îi era fierbinte și avea același miros rău. — Niciodată, nici un cuvânt, nimănui! Am încuviințat, pe jumătate de ușurare, fiindcă nu înțelegeam de ce mi-a poruncit doamna Watkins să tac. Eu mă gândeam c-o să trebuiască s-o implor să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ne trimită un autobuz. Toată lumea a făcut „pfui“ când au intrat înăuntru, din cauză că mirosea urât. Mie mi se părea că știu mirosul de undeva, așa că m-am gândit o vreme și la un moment dat mi-am adus aminte de respirația D-nei Watkins. Mirosea exact la fel. Eu am crezut dintotdeauna că domnișoara Moore era puțin surdă. Știu că și alții se gândeau la fel, dar n-am zis nimănui nimic fiindcă toate lucrurile astea ajungeau întotdeauna, într-un fel sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
când se enerva. Clyde a pornit în cele din urmă. L-am privit îndepărtându-se cu vioara sărind de acolo colo în remorcă. Am luat-o în sus pe cărare. Caprifoii, a zis tanti Mae, miros mult mai bine decât respirația lui Clyde. Nu am zis nimic fiindcă nu știam ce se răspunde la așa ceva. Am mai mers puțin și m-am uitat în jos la câteva dintre casele unde știam că se dau petreceri de absolvire. N-am fost invitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ce spunea, dar s-au mișcat o vreme fără să scoată vreun sunet, sparte și uscate cu sânge închegat pe ele. Vântul vuia din ce în ce mai tare, așa că m-am apropiat de fața ei ca să o aud și ea a spus “Frank“, respirația i s-a oprit și ea a rămas inertă în brațele mele. Noaptea aceea mi-am petrecut-o în camera cu trenul. Vântul a urlat și a șuierat și a zguduit casa și mie îmi era frică. Mama era moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
renunț la ea. Era ca și cum aș fi fost îndrăgostită de cineva care nu-mi împărtășea dragostea. Pur și simplu nu puteam să-i zic adio și să încep una nouă cu o altă folie de aluminiu. Era noiembrie, frig crâncen, respirația mea scotea aburi eleganți în aer. Fațada casei era acoperită de o pânză încâlcită de crengi, ca un șal aruncat lejer peste umeri. Frunzele moarte de pe jos erau îmbibate de ploaie, întunecate și triste, fără pic de roșu în ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
multe ori la naționala Irlandei, și dintr-odată i-a venit să spună că ar fi mai mult decât bucuros să se mute. Tom s-a așezat jos, întinzându-se atât de aproape de mine încât aproape că îmi atingea fața. Respirația lui, caldă, dar nu neplăcută, mirosea a whisky, Guinness și țigări. Tocmai mi-am adus aminte, a spus fără să mai fie nevoie. E vorba de Judy. Vrea să vorbească cu tine. —De ce? Abia dacă ne cunoaștem. Voia să vorbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
gând să mă inviți înăuntru? — Ești al naibii de autoritar, nu-i așa? — Stăm aici toată noaptea să punem întrebări? M-am predat. Aș putea spune că fără să vreau, dar aș minți. Stătea în spatele meu, atât de aproape că îi simțeam respirația fierbinte în părul meu. M-a trecut un fior, și nu de la frig. Nu mă cunoști de la Adam, a spus el. I-am răspuns nepăsătoare. Nici tu nu mă cunoști de la Eva. Ultima încuietoare a cedat. Am deschis ușa. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
forme, a spus fără să stea pe gânduri. Poți să-mi spui că sunt de modă veche. M-am surprins zâmbind. S-a lăsat o tăcere încărcată cu tensiune electrică. Parcă vedeam scânteile albastre dintre corpurile noastre. I-am auzit respirația, o simțeam și pe a mea, îmi simțeam inima cum bate între coaste. Emoțiile de care nu scapi, oricât de bătrân sau experimentat ai fi, m-au făcut să mă simt ca o școlăriță; eram un bărbat și o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
a spus Walter îmbufnat. Nu, nu i-am spus o vorbă. Nu m-am deranjat. Oricum nu ar fi ascultat. Era deja în stare de șoc. Vezi tu... a spus aplecându-se spre mine neîndemânatic. Aburi de whisky ieșeau din respirația lui și în urma lor un miros de mentă, de apă de gură. Vezi tu, Catherine nu a mai făcut așa ceva niciodată până atunci. Deținea întotdeauna controlul. Și el se obișnuise cu asta. într-un fel ea hotăra pentru amândoi. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
capul îi picase înainte, doar că nu la fel de departe. Se odihnea pe piept și părea că acolo va sta în viitorul apropiat. Respira haotic pe gură. Nasul îi era plin de muci, îi puteam auzi cum bolborosesc. După câteva minute respirația lui Walter s-a stabilizat, într-un ritm sacadat. I-am scris un mesaj în care i-am spus că voi veni la aceeași oră, nouă, a doua zi. Mâine am să cumpăr o sticlă de whisky pe care o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
parte să sar. Dădusem ochii cu moartea și tot ce puteam să fac era să stau nemișcată. Apoi, ca o forță care s-a strâns în capul pieptului, voința mea a preluat controlul. Nu voiam să mor. îi puteam simți respirația fierbinte dogorind lângă mine, ca și cum ar fi fost un animal cu ochi arzători. Nu știu dacă singură aș fi reușit sau nu. Uneori mă gândesc că da. Am sfârșit undeva la marginea străzii, jumătate sub propria dubiță. Uneori îmi aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să facem sex. Ne-am ghemuit unul într-altul, la început reticenți, așezându-ne în poziții în care corpurile noastre vătămate să simtă minimul de disconfort. Găsindu-ne locul, în întuneric, scâncetele noastre involuntare de durere s-au transformat în respirație de somn. —Nat? am spus în timp ce alunecam. Tu tocmai mi-ai salvat viața? Mi-a răsuflat în ureche, cald și parfumat de la țigările lui de foi. Apoi a spus: Nu știu. Tu deja săreai când am sărit peste tine. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
A spus că are treaba asta pe care trebuia să o fac și că o să mă plătească. Așa că am spus: OK. Părea ciudat de rușinat. Era atât de liniște în cameră că puteam să aud și cel mai mic zgomot, respirația, tălpile pe podea, corpurile noastre schimbând pozițiile, bătăile inimii. Nu pe ale lui. Era prea departe. Nu am vrut să se întâmple, a spus dintr-odată. A fost - nu știu ce s-a întâmplat. Presupun că tot despre Lee vorbești. Mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
s-a oprit, cu mâinile pe balustradă. Eu mă țineam în mâini și picioare, și fețele noastre erau la același nivel. Mi-am încordat toți mușchii, așteptându-mă să facă un salt brusc spre mine. Ochii noștri s-au întâlnit. Respirația ni s-a sincronizat; se auzea de parcă ar fi fost o singură persoană în cameră. Ne holbam unul la altul peste ultima treaptă a scării, în tăcere, la doar un metru distanță. Avea vocea răgușită. Gâjâia prin trahee ca și cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]