9,362 matches
-
nu s-au cunoscut și nu au colaborat, însă Gardner afirmă că ei pot fi considerați întemeitori ai epocii moderne. Desigur, Gardner nu aprofundează creațiile lor în măsura în care ne-am putea aștepta de la un proiect de cercetare limitat la un subiect restrâns de cercetare. Cu toate acestea, el reușește să realizeze un echilibru în abordarea creațiilor, a contextului istoric și a personalității creative. Pentru o dezbatere mai amănunțită a acestui studiu vezi Gruber (1996c). Studiul de caz din perspectivă sistemică: persoana și
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
niciodată interpretate în public, lucru pe care îl putem considera o eliminare din start a cântecelor mai puțin reușite. Prin urmare, relativ puținele cântece ale cuplului Lennon-McCartney interpretate la începuturi trecuseră deja printr-un proces de selecție calitativă. Însă, chiar dacă restrângem analiza la cântecele interpretate pe scenă, observăm că multe dintre ele nu apar pe discuri. Figura 12.3 arată proporția cântecelor compuse de formația Beatles în fiecare jumătate a carierei lor de interpretare în concert care au apărut pe discuri
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
vertebrale”, ar trebui să fie capabili să citească tipare de difracție cu raze X și, de asemenea, să știe cum se obțin astfel de tipare. Toate acestea nu sunt posibile fără competență. Pe de altă parte, odată ce problema a fost restrânsă, determinarea împerecherii bazelor este doar un pic mai grea decât un joc de puzzle. Prin urmare, problemele științifice diferite necesită tipuri diferite de cunoștințe - iată o idee care merită o analiză mai profundă. Rediscutarea relației dintre creativitate și cunoaștere: Cum
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
filmele, aria de specialitate poate include nu numai gruparea restrânsă a promotorilor produselor și a criticilor, ci și publicul larg. De exemplu, New Coke nu face parte din cultură deoarece, chiar dacă a trecut cu bine de evaluarea ariei de specialitate restrânse a specialiștilor în băuturi, nu a trecut testul gustului publicului. Tabelul 16.4 prezintă unele dintre modurile în care aria de specialitate influențează probabilitatea acceptării sau respingerii lucrurilor noi. Primul subiect care trebuie să fie luat în discuție este accesul
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
tradiție promovează, de obicei, în funcții de conducere persoane mai vârstnice, ca modalitate de a se proteja de schimbări prea mari. De asemenea, creativitatea nu este bine văzută în ariile de specialitate unde interesele personale cer să existe un grup restrâns de inițiați care să perpetueze aceleași practici stabilite, indiferent de eficiența lor; în acest context ne vine în minte exemplul unor sindicate. Dar prudența este importantă pentru aria de specialitate și nu întotdeauna din cauza intereselor personale. Atunci când o arie de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
ori cutare grup, după cum e cazul. Dar mai este vorba și despre cei sau despre cele care, întro privință sau alta, ocupă primul loc într-un ansamblu dat. Așadar, în ambele cazuri, avem de-a face cu o categorie relativ restrânsă de indivizi, care se disting într-un anume fel de toți cei care nu fac parte din elită și care, în raport cu ei, constituie „masa”. Cele două accepții astfel propuse ale elitei se pot juxtapune sau se pot opune. Într-adevăr
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
din cea a capitalismului financiar. Teoreticienii controlului bancar estimează că băncile acționează asemeni unor centre de control ale capitalismului financiar și că, la urma urmelor, ele sunt acelea care domină industria. Economia modernă ar fi deci dominată de o elită restrânsă de bancheri ce ar controla afacerile tuturor marilor întreprinderi. Acestei viziuni a lucrurilor i se opune adesea ideea că băncile însele rămân supuse controlului unor capitaliști individuali ce întrețin o veche tradiție familială. Așadar, mecanismele capitalismului familial ar fi fost
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de capital, ele au posibilitatea să determine condițiile generale în cadrul cărora întreprinderile trebuie să-și formuleze strategiile. Așadar, ele pot să exercite o putere incontestabilă fără a interveni direct. În acest caz, împletirile mai multor direcții permit identificarea unui cerc restrâns de directori în poziții-cheie, dar ele arată, de asemenea, unitatea și coeziunea clasei capitaliste din care au rezultat. Teoria constelației de interese dezvoltată de John Scott coincide în mare parte cu cea a hegemoniei financiare, dar, cu toate acestea, ea
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
în jurul vârstei de douăzeci și cinci de ani mai puțin de șaptezeci de persoane pe an, adică 0,01% din fiecare generație. A asigura înnoirea unei fracțiuni atât de importante a elitelor noastre administrative, politice și economice dintr-un rezervor atât de restrâns și la o vârstă atât de precoce conferă Franței un record mondial care, până astăzi, n-a fost niciodată egalat în țările dezvoltate. Michael Bauer și Benedicte Bertin Mourot, „Tripla excepție franceză. Cu privire la formarea elitelor”, Esprit, nr. 10, 1997, p.
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
stimulând în același timp un grad înalt de integrare morală și socială. Acesta a fost cazul regimului sovietic. O altă tipologie utilă pentru analiza noastră poate fi obținută prin combinarea difuzării puterii (centralizată sau difuză) cu domeniul său de aplicare (restrâns la anumite domenii). Pentru Giddens, exercițiul puterii este autocratic atunci când este centralizat și nu este limitat în posibilitățile sale de aplicare; este oligarhic atunci când rămâne centralizat, dar supus unor limitări de aplicare. Exercițiul puterii nu este decât hegemonic atunci când domeniul
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
din această listă, ele fiind rugate să reducă prima listă la aproximativ un sfert din totalul inițial. Așadar, a fost constituit un nou clasament, la care s-a ajuns după mai multe etape. Această operație a permis identificarea unui număr restrâns de lideri în măsură să ia deciziile sau să intervină în mod eficient în luarea deciziilor. Aceștia constituiau nucleul relativ restrâns al „factorilor de decizie”, ce formau o rețea destul de densă, caracterizată prin interacțiuni frecvente și numeroase. Notabilii mai puțin
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
proiectat sau ale celui realizat au fost cu claritate anticipate și urmărite. * „Dacă vom plăti cu bine răului, care va fi răsplata pentru bine?” (Confucius) „Binele” se răsplătește, firește, prin el Însuși, deoarece binele lărgește Eul, pe cînd „răul” Îl restrînge: „Ce Înseamnă să faci o binefacere? A imita pe Dumnezeu” (P. Syrus). * „Cel mai mare rău e deprinderea cu răul.” (Al. Vlahuță) Pentru că În condițiile obișnuinței cu „răul” ajungi, la un moment dat, să nu mai poți face distincția necesară
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
și comportamentul la cerințele ei; în schimb, când suntem singuri, ne vom mulțumi să ascultăm de bunul nostru plac, fără să dăm seamă nimănui. Legea civilă, care este instituită, obligă și constrânge, în timp ce legea naturală ține de principiul necesității: una restrînge libertatea, cealaltă o face posibilă, o face să înflorească și-i permite să se manifeste deplin. Obiectivele acțiunii sunt viața, plăcerea și utilul, împletite în una și aceeași energie. Poziția antiphoniană presupune o răsturnare a valorilor: preferă natura legii pentru
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și a timpului, ca în cazul parcurilor, piețelor publice, călătoriilor de vacanță, zilelor libere, petrecerilor aniversare, barurilor etc. „Aceste instituții au în comun faptul că evocă anumite teme, rutine și orientări, facilitând astfel interacțiunea (sau reducând costurile tranzacției) celor implicați, restrângând această interacțiune la un set specific de teme, practici, îndreptățiri și premise.” (Offe, 1996, p. 205) Instituțiile sunt repere esențiale, care ne ajută să facem predicții deoarece implică răspunsuri comune la diverse situații. Instituțiile operează primar prin efectul pe care
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
servicii de îngrijire la domiciliu, servicii pentru persoanele seropozitive, servicii de educație pentru copiii care proveneau din familii sărace, terapie pentru victimele violenței domestice sau cele ale traficului de persoane etc. Deoarece ONG-urile puteau oferi aceste servicii unui număr restrâns de beneficiari, a fost necesară acțiunea autorităților publice care au acordat finanțare ONG-urilor pentru realizarea acestor servicii; - furnizarea de servicii către populația săracă ; - formularea și implementarea de standarde pentru asigurarea calității - aceste standarde de performanță, indicatorii utilizați pentru a
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
regulă, se concretizează în planuri sau programe pe domenii. O strategie de tip departamental poate fi adoptată, spre exemplu, la nivelul instituțiilor deconcentrate (de exemplu, Direcție Generală de Muncă, Solidaritate Socială și Familie). Raportată doar la structura unei organizații, Mercer restrânge aria de utilizare a p.s. la domeniul instituțiilor publice. Există însă și planuri strategice sectoriale care implică efortul a două sau mai multe instituții. Planul național antisărăcie și promovare a incluziunii sociale, strategia de promovare a turismului, strategia de promovare
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
probleme poate evolua spre centralitate. O problemă socială este centrală dacă colectivitatea o consideră a fi prioritară: îi acordă atenție investește resursele instituționale, colective și financiare. În poziția de centralitate se poate plasa doar o problemă sau, eventual, un număr restrâns de probleme. Chiar dacă mai multe probleme sunt centrale, una singură tinde să fie prioritară. Teorema 1: De regulă, în poziția de centralitate este plasată, la un moment dat, o singură problemă; rar sunt plasate câteva probleme. Rezumând, putem caracteriza nivelele
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
inegalitățile sociale, economice, politice dintre oameni, rezultate ca urmare a modului de funcționare a principalelor instituții ale societății. Pentru unii dintre susținătorii liberalismului (J.S. Mill, A. Smith, F. Hayek R. Nozick etc.) inegalitățile dintre oameni trebuie reduse fără a se restrânge însă în vreun fel libertățile individuale. Pentru A. Smith, un individ își poate urmări propriul interes cu condiția de a nu încălca legea justiției. În schimb, pentru F. Hayek, justiția socială este doar un miraj, o idee lipsită de sens
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
ar fi acelea în care în realizarea stratificării sociale prevalează abilitățile individuale dobândite (achieved), și nu cele datorate nașterii și moștenirii (ascriptive). Contrar teoriilor funcționaliste, studiile empirice din anii ’60 și ’70 au arătat că legătura dintre merit (în accepțiunea restrânsă de coeficient de inteligență) și nivelul școlar dobândit este una relativ slabă. La rezultate egale ale testelor de inteligență, nivelul de școlaritate dobândit de indivizi și, mai mult, poziția lor socială de destinație continuă să rămână diferite într-un număr
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
și continuă prin căutarea cauzelor acțiunilor și evenimentelor internaționale în trăsăturile psihice, biografia, contextul deliberativ, deciziile lor și tipul de leadership al indivizilor analizați. În general, utilizarea variabilei în discuție acoperă inițial o arie largă de indivizi, care apoi este restrânsă progresiv la liderii considerați relevanți. Demn de remarcat este faptul că indivizii supuși analizei nu sunt exclusiv lideri de stat, ci pot fi lideri ai unor organizații internaționale (de exemplu, secretarul general ONU), ai unor companii transsau multinaționale (de pildă
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
din SUA: pacea democratică. Teza identifică drept variabilă independentă tipul de regim politic și statuează că democrațiile se comportă mai puțin conflictual între ele (variabila dependentă fiind comportamentul lor în arena internațională). Subsecvent și prescriptiv, răspândirea democrației în lume ar restrânge războaiele până la posibila lor dispariție. Problemele utilizării în general a nivelului al doilea de analiză constau în primul rând în nevoia unui studiu extrem de detaliat și laborios. În analiza guvernului ca variabilă independentă, de exemplu, trebuie urmărită nu doar structura
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
este mai degrabă simbolică. Într-un concert de putere, reprezentanții Marilor Puteri se întâlnesc și încearcă să reglementeze problemele apărute și să evite o antagonizare a intereselor lor, mai ales în momentele de criză. În acest caz, securitatea colectivă este restrânsă la Marile Puteri, care pot decide să acționeze la scară regională sau globală. De regulă, un concert de putere se bazează mai degrabă pe negocieri informale, participanții încercând să ajungă la un consens pe baza unei viziuni comune asupra necesității
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
luptă, chiar și la nivel pur convențional. Exemplu cel mai grăitor este comportamentul Statelor Unite și al Uniunii Sovietice în timpul „războiului rece”. Ambele puteri nucleare aveau asigurată capacitatea de distrugere reciprocă și, ca atare, acest lucru le-a determinat să-și restrângă aria de interacțiune militară, fie ea și convențională, directă. De fapt, în perioada „războiului rece”, cele două superputeri nu s-au înfruntat nici măcar o singură dată convențional direct, ci numai prin intermediul terților, tocmai pentru că, odată deschis un conflict convențional între
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
o distribuție relativ egală a puterii în rândurile puterilor majore garantează cel mai bine pacea și stabilitatea sistemului internațional. Argumentul adus în sprijinul acestei supoziții constă în imposibilitatea oricărei puteri de a prevala ușor asupra celeilalte, ceea ce ar trebui să restrângă aria opțiunilor de natură violentă în sistem (Deutsch și Singer, 1964, pp. 390-406). În același timp, exponenții curentului alternativ afirmă că ordinea unipolară și cea bipolară sunt cele mai optime forme de asigurare a stabilității în sistem. În sprijinul acestei
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
orice porniri belicoase în sistem (Mansfield, 1992, pp. 3-24; HYPERLINK "http://www.mtholyoke.edu/acad/intrel/pol116/ikenberry.htm" Ikenberry, 2001, pp. 17-24). Cât privește ordinea bipolară, se afirmă că echilibrul terorii între cele două superputeri și dominarea aliaților săi restrânge aria competiției la periferia sistemului și tolerează doar conflicte locale, prevenind escaladarea acestora într-un război generalizat între blocuri rivale (Waltz, 1979, pp. 161, 177). Deși în această problemă nu s-a ajuns la un consens, dezbaterea și cercetările în
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]