93,972 matches
-
de hârtie, fără să pot așterne un singur rând. A doua zi i-am adus lui Virgil faptul la cunoștință, gândindu-mă că e corect să-l previn cât mai din vreme. Nici nu a vrut să audă: "N-ai reușit ieri, o să reușești mâine; nu accept sub nici un motiv să renunți; reia-ți locul la masa de scris!" În fața obstinației atât de ferme a lui Ierunca, n-am avut încotro. A trebuit să mă supun. Și iată, minunea s-a
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
să pot așterne un singur rând. A doua zi i-am adus lui Virgil faptul la cunoștință, gândindu-mă că e corect să-l previn cât mai din vreme. Nici nu a vrut să audă: "N-ai reușit ieri, o să reușești mâine; nu accept sub nici un motiv să renunți; reia-ți locul la masa de scris!" În fața obstinației atât de ferme a lui Ierunca, n-am avut încotro. A trebuit să mă supun. Și iată, minunea s-a produs... Am încropit
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
beneficiază de un stil mai vioi, mai elaborat. Petru Comarnescu declara că ținea jurnalul cu destulă dificultate, socotindu-l util, ca informație pentru un viitor roman al generației sale, idee la care va reveni și în alte rânduri, fără să reușească să-l scrie. Diaristul, autodefinindu-se nu o dată, era un tip monden, "om de lume"; avea excelente lecturi și deschideri spre toate artele: plastică, literatură, muzică, teatru, balet, cinematografie. Simțea nevoia de varietate, de "extensiune estetică și cognitivă". Se arăta
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
pe parcurs jurnalul cu memoriile și chiar corespondența. Nu știu ce va conține cealaltă mie de pagini (dacă există), însă din cele trei volume publicate acum descifrăm o dramă existențială și intelectuală, încă unul dintre dureroasele exemple ale modului condamnabil cum a reușit comunismul să-l umilească pe om și încă unul de artă. Câteva cuvinte și despre alcătuirea ediției. Autorii: Traian Filip (decedat), Mircea Filip și Adrian Munțiu ne vorbesc despre dificultățile, reale, pe care le-au întâmpinat: "pagini ilizibile, întreruperi, cuvinte
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
îmi erau mînjite de o cerneală crudă, acidă, pătrunsă, încet-încet, pînă la os, pînă la viscere, îndurerîndu-mi dorința de a le împreuna în rugăciuni laice, scurte, disperate...Adunam cuvintele, cu suspin și mirare că mai există, că mai exist...că reușesc, iată!, să mai trăiesc o zi, o săptămînă, Doamne!, incredibil, încă o lună, ohoho...încă un an!!! Viața mea fusese vîndută unei patimi trufașe, chinuitoare: să scriu, să încheg rapoarte sumare, dar exacte, despre Îngeri! Cît de perfid mă bălăceam
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
de bluză/ Și ți-aș șopti-n urechea ta fleață și confuză:/ Afară plouă laic și-s trist și mi-i urât...". Poet al trăirilor minore și al spațiului domestic, fantezist și ironic în doze bine cântărite, Emil Brumaru a reușit să transfere în Cântecele sale naive fiorul elegiac și frenezia simțurilor, într-o scriitură sugestivă și muzicală, în versuri limpezi, clare, încadrate într-o arhitectură în mare măsură armonios articulată. Pe drept cuvânt s-a scris despre poezia lui Emil
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
fost elaborată pe baza versiunii chineze și portugheze." După publicare, s-a iscat un val de interes față de acești poeți ai sfârșitului de secol XIII, astfel că au urmat traducerile în germană și franceză. Un savant chinez, care n-a reușit să găsească în China textul chinez, a pus în chestiune autenticitatea materiei. "Acești poeți", a scris el, "sunt cu mult prea moderni. Ne vorbesc peste veacuri mai limpede decât suntem noi, cei mai mulți, în stare să vorbim cuiva în aceeași cameră
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
mi-e să se întoarcă Weng * azi ne-am jucat în camera liliachie două șiruri de zece tălpi mici făceau un pat pentru-mpărat ale mele i-au fost gulerul din jurul gâtului am văzut ceva scris în pârâu n-am reușit să citesc ce spunea zicea Lu Li Lu Li Lu Li tu ai un fir alb în părul negru zicea că nu-l știu citi nu m-a căutat nimeni azi toate ferestrele aveau obloanele trase fiul împăratului a zăcut
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
-n zbuciumul căutării unei posibilități de a-i găsi un post Tamarei Nikolaevna, sufletul meu nu mai zburdă printre citate, ci se răsucește nervos în carnea cea de toate clipele a umilinței și eșecului. Prețioasă frază, banal sens: n-am reușit nimic pînă acum. Doar că iau tranchilizante mai multe. Și ce n-aș da să mă plimb printre "personaje", nu pritnre oameni! * Citesc cartea despre Labiș cu picătura. Parcă mi-aș turna elixirul încrederii, c-o pipetă exactă, în inimă
A fi poet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12792_a_14117]
-
Poate că lumea se va dumiri că, în fond, gazetăria sportivă nu e nici sora handicapată a Jurnalismului cu majusculă, nici un produs de subcultură adresat unor inși mărginiți, certați cu gramatica și cu mintea muiată în trascău. Ovidiu Ioanițoaia a reușit să crească la Gazetă un snop de ziariști iuți la minte și condei, verticali, informați și curioși să afle și ce se întîmplă, de pildă, în literatură. Cît despre colaboratori, ei se numesc într-o ordine aleatorie Traian Ungureanu, Radu
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
aveau mijloace de a-și arăta credința prin durerea unei biserici", cum numea Nicolae Iorga troițele, nu s-a putut afla mai nimic timp de patru decenii, continuarea la studiul Funcția magică a troiței (1947) de Romulus Vulcănescu nemaiapărând, acesta reușind să strecoare, în cartea sa din 1972, Coloana Cerului, abia un mic capitol despre Troițe, rugi, lemne. Evident că nu puteau să apară nici albume, singura carte consacrată domeniului, pe care o cunoaște autorul albumului de acum, fiind Cruci, troițe
Un simbol by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/12827_a_14152]
-
să-l cedez altuia. Era îmbulzeală și până la T. aveam de mers toată noaptea. Nu-mi ardea să stau în picioare. Cumpărasem în gară "Secolul XX". Numărul recent, despre film. încercam să-mi opresc ochii pe vreun articol, dar nu reușeam. Degetul mare de la dreapta mă sfâșia. Se învinețise și zvâcnea. La plecarea de-acasă mi-l prinsesem în ușa liftului. Durere îngrozitoare. "Cobăitule!" țipase caimacamul. îl săgetase și pe el durerea, încât scăpase câteva lacrimi. M-am întors și m-
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
literatura până a o face fericită de sine, sânt nume pe care destinul meu nu le poate despărți, pentru că, atunci când nu am mai avut puterea de a răbda Bacăul în care orice șefuleț, dacă nu putea, realmente, să mă distrugă, reușea măcar să-mi facă viața acră și amară și din teama de a nu deveni ca ei, i-am scris lui Florin Mugur. ...Și, surprinzător, mi-a răspuns prietenul lui, Norman Manea. O carte poștală, atât. Dar el a luat condeiul
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
rugămintea, nici aceasta rostită, ca să nu treci prin ei fără să observi că există. Acest soi de literați sânt convinși că vor avea și ei, cândva, răsplata lor, cel puțin pentru frumusețea de a se sacrifica pentru ceea ce n-au reușit să devină, indiferent dacă aceasta va veni atunci când nu vor mai putea afla că le-a fost acordată. Pentru că, cine știe ce ne rezervă viitorul? Vorba unui amic: Știu aceia care fac viitorul, dar nici ei prea precis. Deși eu venisem să
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
tare-n coițe acum, înghesuia căte-o găină între coteț și gard, o imobiliza, și începea s-o mănînce de vie!!! De la tîrtiță, unde-i mai moale, spre cap! Cam la a treia găină a fost prins asupra faptului! Era clar, reușise să halească de data asta, doar o jumătate de găină, cealaltă, cu cap și cioc, încă mai cîrîia!! I-am plătit gazdei și am început să-mi țin ferocele-n casă! Și, ca totul să pară și mai neverosimil (dar
Cu stimã și "extract de splinã" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12904_a_14229]
-
mirat ochii; frumoasă-i lumea, așa cum a făcut-o cine a făcut-o, n-ai mai pleca din ea în vecii vecilor, atîta-i de frumoasă și plină de lumină.” Cartea lui Sorin Titel e o rugăciune. „Domnul notar n-a reușit cu salata de vinete...” Unde ești tu, Cehov? Doctorul Bulic cîntînd, la rugămintea doamnei Letiția și-a doamnei Venturia, serenada lui Toselli și cea a lui Schubert! Doamne! Cît de bine cunosc toate astea!! La Dolhasca, doctorul veterinar Mihăiescu, cel
Fiecare clipă e grea, coaptă, mustoasă, esențială by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12926_a_14251]
-
-i poate întălni: ăl cunoaște, prin António Ferro, ministrul portughez al propagandei, pe Ortega y Gasset (27 martie 1942), căruia ăi vănează intens tovărășia în decembrie același an; se apropie de Eugénio d "Ors, pe care ăl considera un afin; reușește o întălnire la Madrid, în casa lui Busuioceanu, cu Ortega y Gasset, pentru a-i propune traducerea în limba română a principalelor lui opere (7 noiembrie 1942); la Paris, unde călătorește în mod special, ăi cunoaște în fine personal pe
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
că, perfect conștient de propria-i genialitate, Mircea Eliade o proclama în numele unor lucrări pe care încă nu le scrisese, ci doar le purta în minte. Cănd se autodefinește din punct de vedere spiritual, Eliade o face mult mai exact, reușind o detașare demnă de invidiat: "Ceea ce mă caracterizează: dorința de a împăca philosophia perennis cu "experiențialismul " celui mai luxuriant individualism. De aici pasiunea mea bizară pentru simbol, metafizica tradiționalistă, ocultism și etnografie " și, dacă nu concomitent, alternativ, pasiunea mea nu
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
și doarmă. A doua zi, am observat că-i șoptește ceva, roșie la față și scuzîndu-se, primei mele soții. Ei bine, acestei făpturi superbe, în somnul ei adînc și cam crăcănat, îi venise (cum ziceau toate femeile din D) “regula”, nereușind s-o trezească! Îmbujorată, cu ochii parcă și mai albaștri, a îndesat cearceaful trădător într-o tașcă de piele, să-l spele la ea acasă. Celesta Tenzi! Cu stimă și grație, Emil Brumaru 9.IX.1980
Celesta Tenzi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13058_a_14383]
-
necesite o participare atentă și poate plină de riscuri. Toate acestea le-am receptat stând pe bancă la umbra clădirii modeste a aeroportului Băneasa. După o zi de muncă intensă echipa de lucrători și mecanici aflată pe terenul aeroportului a reușit să ridice în picioare, cu ajutorul unor chingi de sprijin și al unor aparate numite vinciuri, un stâlp uriaș având în vârf o antenă. Acel stâlp de antenă de la Băneasa a fost prima realizare în domeniul comunicării radiofonice efectuată în cadrul Aviației
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13009_a_14334]
-
condiționați” de momentul istoric. Lucrurile s-ar fi putut întâmpla altfel, dar sentința nu putea fi abolită; putea fi, cel mult, amânată încă doi-trei ani”. Privind lucrurile din această perspectivă, este clar că Mircea Eliade simțea că a învins „Istoria”, reușind să devină „el însuși” și scriind majoritatea cărților pe care visa să le scrie. Este greu de presupus ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi refuzat în 1940 șansa de a pleca, dar este greu și de imaginat că
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
Oare, dacă aș deschide, pe lîngă acea mică prăvălioară dintr-un orășel de provincie, ca o anexă a cofetăriei eterne, o minusculă cafenea (care să aibă și două mese de biliard; oh, tacurile frecate pe vîrf cu cretă!) n-aș reuși, ticluind mereu, mereu, pentru personajele mele dragi, cafeloaie, cafeluțe, n-aș reuși zic, să scriu permanent? Mă gîndesc la Caragiale! Poate că scria în draci din cauza berăriei pe care o patrona! * Ciudat! A scrie în draci! De ce nu, a scrie
Ador ceasurile care stau! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13414_a_14739]
-
de provincie, ca o anexă a cofetăriei eterne, o minusculă cafenea (care să aibă și două mese de biliard; oh, tacurile frecate pe vîrf cu cretă!) n-aș reuși, ticluind mereu, mereu, pentru personajele mele dragi, cafeloaie, cafeluțe, n-aș reuși zic, să scriu permanent? Mă gîndesc la Caragiale! Poate că scria în draci din cauza berăriei pe care o patrona! * Ciudat! A scrie în draci! De ce nu, a scrie în îngeri? Nimic nu-i inventat! Pe la 2-3 ani am locuit la
Ador ceasurile care stau! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13414_a_14739]
-
urma să-l întîlnesc, trebuia să fie în dreptul unui lampadar din acelea sacrificîndu-se mereu pentru întîlnirile altora, asta însemna că după ce i-aș fi văzut umbra, ar fi apărut și el într-un tîrziu, venisem liniștit, forfecarea sacadată a picioarelor reușise, nu-mi dau seama cum, să se desprindă de corp și să mă poarte pînă acolo. tocmai cînd priveam uimit cum strada, înclinată (sub greutatea luminii ?) alunga din gîndul meu, rînd pe rînd, orice explicație aș fi încercat să găsesc
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
bată spre roșu alt răsărit criminal altă noapte pierdută trecătorii erau rari și se opreau fără să știe de ce “nimic nu mai merge” mi-am spus cu gîndul să reintru în casă frigul însă mi-o luase înainte mereu îi reușea asta mă făcea să-mi simt corpul prea mare oricît de atent i-aș fi supravegheat mișcările ceva rămînea pe dinafară și amorțea se spărgeau mugurii nopții mi-am spus că ar fi bine să trag chepengul ăstaaa...visul dacă
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]