6,418 matches
-
și individualizată de o doză discretă de intelectualitate și care exclude tot ce depășește măsura, exhibarea, disonanța, insolitul. În același sens pledează și fidelitatea față de versificația clasică, grija pentru expresie și recursul intermitent la virtuțile „cugetării”. Astfel N. putea fi revendicat și de curentele tradiționaliste, iar N. Iorga îl apreciază aproape în termenii folosiți de E. Lovinescu. Mai modern pare a fi impresionismul poetic întâlnit în proza din Evocări venețiene. În Castelana personajul mijlocește o trăire palpabilă a trecutului, iar în
NARLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288353_a_289682]
-
ton patetic, încearcă legitimarea ascensiunii sale politice, dar pledoaria, vădind venalitatea unui Cațavencu, eșuează în ilar: „Viu dintr-o familie imensă de «Ești» [...] ținuți fără pâine de moravurile politice ale unei țări eminamente agricole. Ei bine, azi viu să-mi revendic partea mea, să intru în pâinea după care atâtea generații de «Ești» au făcut zâmbre. Nu mă interesează mijloacele prin care am ajuns și vreau să ajung! [...] «Escu» nu se dă îndărăt de la nimic.” Față de Titanic Vals, personajele se încadrează
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
articulată de câteva teme recurente, între care locul privilegiat îl ocupă iubirea și decorul rustic, colorat nostalgic de revenirea frecventă la „însemnele natale”, totul într-o rostire discretă, calmă și muzicală. Ca limbaj și uneori ca tematică, poetul nu se revendică atât de la neomodernismul generației ’60, cât de la modele interbelice (Ion Pillat, Lucian Blaga) sau chiar mai vechi (St. O. Iosif, Octavian Goga). Ceea ce îl apropie de acestea este perspectiva integratoare, la polul opus situării acosmice, in extremis nihilistă. Existența e
NEGRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288410_a_289739]
-
prin testament, Academiei Române, iar biblioteca o donează Școlii Române din Roma. În 1909 i s-a acordat Premiul Academiei Române. Titluri de permanentă referință în bibliografia de specialitate, lucrările lui P. depășesc marginile arheologiei și ale istoriei în genere, putând fi revendicate și de filosofie, și de literatură. Ele i-au creat nu doar un prestigiu științific, ci și o autoritate morală cum puțini au avut, tânărul savant exercitând asupra unei părți din intelectualitatea umanistică o covârșitoare influență. Cutezătoarea lui sinteză Getica
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
emfatice și obositoare prin monotonia sentimentului clamat. Treptat poezia se mai limpezește și, cu toate că se menține în același registru al disperării din dragoste, își găsește un drum propriu, lesne sesizabil în cadrul liricii preeminesciene. Autorul refuză în mod deliberat versul reflexiv, revendicându-și exclusiv latura sentimentală, din convingerea că „le coeur est la vraie lyre”. Scurta și zbuciumata sa boemă îi influențează morala, construită maniheist și melodramatic, după modelul lui Rolla al lui Alfred de Musset, ca în poemul Raul (1875), un
PETRINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288796_a_290125]
-
frunzele din copacul originar care rătăcesc pe cer sunt temele formulate aforistic în Umbra cuvintelor: „Și-ascult cum germinează statuile în munți”; „Un deget de aramă / bate în tăcerea ușii”. P. părăsește poezia și optează pentru eseul moralistic ce se revendică dintr-un romanesc al ideilor. Modelele lui sunt eseiștii spanioli (Unamuno, Ortega y Gasset) și, dintre francezi, Albert Camus. Mărturisește că nu cunoaște foamea de real, cum o cunosc, de regulă, reporterii, și că se simte mai bine printre mituri
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
polemice, optzeciștii i-au etichetat pe nouăzeciști drept continuatori - ori, mai bine zis, epigoni, imitatori inferiori esteticește - ai lor, în vreme ce nouăzeciștii, în replică, accentuează asupra diferențelor. În același timp, scriitori din generații - ori promoții - mai tinere, emergenții „douămiiști”, fie se revendică de la unele direcții nouăzeciste în calitate de continuatori radicalizați ale acestora, fie le contestă nouăzeciștilor specificitatea, considerându-i o varietate de optzeciști. Toate aceste delimitări, adeziuni ori respingeri sunt deseori exagerate din rațiuni tactice în vâltoarea polemicilor vizând autopromovarea ori autolegitimarea „generaționistă
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
și o ediție specială consacrată anului Marii Uniri. Marcată de ideologia epocii, O. s. ilustrează din această perspectivă viața studențească și configurează imaginea realității social-politice și culturale românești. Odată cu numărul 100/1987 își asumă existența unui „model «Opinia»”, care „se revendică din spiritul cel mai pur al tradiției gazetărești de dinainte și de după război” ( Aveți încredere în noi!). Publicația recunoaște potențialul cultural al vieții studențești, pe care o radiografiază ca atare, transgresând estetic constrângerile ideologice. Rubricile sunt relativ constante: „Agenda politică
OPINIA STUDENŢEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288546_a_289875]
-
esențial, cartea relansează, răsunător în epoca, trăirea romantică și trece drept etalon al „romantismului feminin”, contemporan cu Nietzsche și Bergson. Vocea „faunesei”, eruptiva, „nenumărata”, pendulând între „strigat ascuțit” și torpoare extatica, pornind din excesivu-mi suflet” - „savana cutreierata de lei” -, isi revendică o „amprenta” de orgoliu pe „întristarea lumii”. L’Ombre des jours și Leș Éblouissements adâncesc excursul în paradoxul numinos al uimirii orbitoare, al martiriului revelației cotidiene, cu euforia rănită de proximitatea furișa a întunericului, iar pe pragul disoluției în neant
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
emoție, înainte de a întreba pe copilul care era ceea ce ar fi vrut să facă, sau să spună, dacă ar fi putut. Acest exercițiu permite, în plus, identificarea trebuințelor emoționale de bază frustrate pe care pacientul trebuie să învețe să le revendice. Pacientul și terapeutul pot împreună să conceptualizeze în continuare și să traseze bazele schemei de tratament. Strategii terapeutice Strategii cognitive Această etapă este cea care s-a inspirat în modul cel mai direct din terapia cognitivă standard. După descoperirea modului
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
euphorionismului său; sincronismul nu se reduce la stricta actualitate, cultura/ literatura română trebuind să se sincronizeze, cumva retroactiv, cu o „Europă culturală arhetipală”, cu o „clasicitate absolută”. Pe de altă parte, criticul descinde din ceea ce el numește „simbolismul” textului lovinescian, revendicându-se și dintr-o înțelegere a actului critic ca expresie intuitivă. Călinescian până la un punct este N. printr-o concretețe aproape senzuală a limbajului, prin imprevizibilitatea jubilantă a asociațiilor și comparațiilor ori printr-o anumită tehnică a citatului. Cu toate
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
sens kuhn-ian. Ideea nu poate fi Îndeajuns subliniată. În 1975, sociologul american George Ritzer tipărise Sociology: A Multiple Paradigm Science. Într-o cu totul altă ambianță, iată că ideea plutea și În atmosfera sociologiei românești. Din acest spirit se poate revendica și frumoasa carte a lui Ion Ungureanu, Paradigme ale cunoașterii sociologice, publicată În 1990, a cărei viteză de apariție se explică și așa. E inevitabil, sugeram, să cauți și să găsești În aceste cărți o strategie, fie și implicită, de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
caracteristică tranziției, departamentul lăsând impresia unor nuclee divizate. Chicago nu mai există ca o entitate de sine stătătoare, ci este transcrisă În diferite forme În aceste nuclee divizate sau există Între aceste nuclee de știință; tradiția nu mai poate fi revendicată de o singură persoană sau de un singur grup, fiind vorba despre viziuni specifice care se reînnoiesc. Istoria American Journal of Sociology este analizată succint și cronologic de către Abbott, actualul editor-șef al revistei (Albion Small’s AJS; The AJS
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În pofida trecutului său imperial (dată fiind asocierea sa cu zona meridională, mai puțin dezvoltată În peninsulă), Atena, În schimb, Își păstrează un atare rol, deși ea nu a controlat niciodată Întregul teritoriu elenic. Pe de altă parte, trecutul imperial este revendicat În scopuri iredentiste În Italia lui Mussolini, dar și În Grecia regimului coloneilor, dintre 1967 și 1974, cu reînvierea ,,marii idei” a eliberării de sub turci a ,,Noii Rome” (Constantinopolul), capitală a ortodoxiei. Dimensiunea simbolică a romanitatății orientale Își poate afla
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
că există studii care caută să dovedească existența unei gene a altruismului. De pildă, antropologul american Gary Johnson consideră că altruismul este genetic predeterminat și evolutiv selectat. În acest fel, s-ar putea explica sentimentele naționale ale grupurilor ce se revendică dintr-un spațiu etnic. Autoarea acordă o atenție specială, În lucrare, Încrederii sociale ca element intrinsec conduitelor sociale. Plecând de la cercetări asupra sinelui, ea trage concluzia că, În scopul atingerii relațiilor sociale satisfăcătoare, oamenii Își dezvoltă competențe sociale. În capitolul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
țăranilor, se desăvârșește perioada feudală Împărțită pe clase. O nouă epocă se deschide În istoria țăranimii, o etapă dominată de alte norme, valori. Ce impact a avut o societate În curs de industrializare asupra acestor structuri, care, În esență, se revendică de la alte sisteme valorice desincrone În raport cu cele de tip capitalist, bazate pe principiile rentabilității și profitului? Aceasta este și Întrebarea la care autorul, pe parcursul cărții Încearcă să răspundă. Chiar dacă modernizarea atrage după sine o serie de efecte care bulversează existența
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Zilieru, Vasile Petre Fati, Ion Th. Ilea, Victor Felea, Nicolae Prelipceanu, Pia Brânzeu, Tudor George, Crișu Dascălu, Ion Stratan, Ion Chichere, Adrian Alui Gheorghe, Octavian Doclin, Ion Monoran, Eugen Dorcescu, Aurel Turcuș; așadar, poeți de toate vârstele, din întreaga țară, revendicându-se de la toate registrele expresivității. Aceeași diversitate tematică și întâlnire între generații se manifestă și în proză. Apar proze scurte și fragmente de roman semnate de Sorin Titel ( Mi-am amintit de zăpadă, Fața mirată a copilului), Ion Arieșanu, Radu
ORIZONT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288580_a_289909]
-
JURNALUL LITERAR, publicație care apare la București, săptămânal, apoi lunar, de la 8 ianuarie 1990, cu subtitlul „Săptămânal de opinie și atitudine intelectuală”. Ca director fondator este menționat G. Călinescu, director - Zoe Dumitrescu-Bușulenga, redactor-șef - Nicolae Florescu. Revista se revendică de la „Jurnalul literar” călinescian și se consideră cea de-a treia serie a lui, afirmând că literatura română „nu trebuie să încapă pe mâna unor indivizi care, în anii de tristă amintire ai obsedantului deceniu, ca și în ai « epocii
JURNALUL LITERAR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287693_a_289022]
-
întâi, atât de des menționata „economie a cunoașterii” din programele politice de guvernare ale țărilor dezvoltate, din analizele unor organizații internaționale de genul Comisiei Europene, Băncii Mondiale sau Fondului Monetar Internațional și din tot mai multe lucrări sociologice sau economice revendică universitatea ca una dintre cele mai reprezentative și adaptate instituții la spiritul și menirea sa. Devenită în „societatea/economia cunoașterii” cea mai scumpă marfă și cel mai important „factor de producție”, cunoașterea a încetat astfel să fie privită în universitate
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
începe să elaboreze, și din rațiuni didactice, primele lucrări. Între 1783 și 1804, la Blaj, s-a dedicat exclusiv preocupărilor cărturărești. Implicat prin întreaga sa activitate în mișcarea de emancipare națională a românilor, el alcătuiește argumentația istorică pentru susținerea drepturilor revendicate în Supplex Libellus Valachorum Transilvaniae (1791). Constrâns de condiția de călugăr, persecutat de episcopul I. Bob, este silit să se ocupe în special de traduceri religioase și nu își poate valorifica pe deplin posibilitățile. Abia în 1804 reușește să plece
MICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
absolută sau, dimpotrivă, de divergență totală, dintre realitatea creației și realitatea terminologică a domeniului, care a întreținut dispute aprige în teoriile literaturii. Se redimensionează și orgoliul noutății absolute, renăscut ciclic cu agresivitate rituală în domeniu. Nici antiliteratura, asupra căreia modernitatea revendică priorități absolute, nu face excepție. Se justifică astfel insistența teoreticianului asupra apriorismului ontologic, principiu suveran în matrița originară, unde toate sensurile esențiale sunt coexistente și date, așteptând să fie scoase din latență și să dobândească un destin istoric. În sfârșit
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
continuă acest demers, oferind o încercare de sinteză asupra poeziei românești postbelice, văzută din punctul de vedere al succesiunii „generațiilor de creație” și urmărind „momentele de ruptură” în evoluția ideii de poeticitate. Și romanele din ciclul Intermezzo pot să fie revendicate de acest sistem planetar filotextualist. M. se numără printre cei care au limpezit la noi semnificațiile și filiațiile textualismului, intervenind într-un spațiu al echivocului și al improvizațiilor. Pentru critic, în perspectivă sincronică, textul devine una dintre alternativele esențiale ale
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
de un dispensar cu doi medici de familie și un medic stomatolog. O problemă importantă a comunității, semnalată atât de autorități cât și de populație, este faptul că satul riscă să rămână fără acest dispensar, casa în care funcționează fiind revendicată de către proprietar, termenul de cedare fiind august 2005. Acest fapt a determinat despărțirea ca locație a celor doi medici de familie, unul dintre cabinetele individuale urmând să funcționeze într-un apartamment din blocul IAS, iar pentru celălalt fiind necesară găsirea
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
statui”? Nu oare cu același patos evanghelic al mărturisirii și-a scris Sf. Grigorie de Nazianz (329-389) ultima cuvântare ca arhiepiscop al Constantinopolului 1, plină de ironie vitriolantă la adresa colegilor de sinod (toți „ortodocși”)? Dojenindu-i pe cei care se revendicau a fi membri ai aceleiași Biserici, nici unul n-a pierdut pe drum porunca iubirii de vrăjmași sau de aproapele. Împreună cu acești dumnezeiești Părinți și „mari dascăli ai lumii”, credincioșii se roagă la fiecare liturghie pentru dregători, pentru suflarea creștină și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
iresponsabil. Or, ne-ar trebui exact contrariul: o etică a slujirii comunității, în care proiectele individuale să fie lucid subordonate misiunii Bisericii. Observă, te rog, că această legitimitate, oferită prin mandatul unei comunități mărturisitoare a Crezului creștin, nu poate fi revendicată de nici o altă grupare de „intelectuali” ai lumii. Mai cu seamă între universitari, intelectualii aspiră la cunoașterea adamică, nu la înțelepciunea lui Hristos; ei vor să fie stăpâni, nu diaconi ai Cuvântului veșnic. „Intelectualii” vorbesc în nume propriu, dar „cel
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]