11,877 matches
-
Tocmai terminasem doctoratul la UCLA și compania Bell Labs mă alesese, într-o zi de „Cariere pentru proaspeții absolvenți” să mă duc să îmi ia un interviu ca să lucrez pentru ei pe coasta de est. Și m-am dus, spre revolta lui Nic. „Cum adică, chiar vrei să te muți așa departe?” Mi-au făcut o ofertă. Mi-au spus că sunt gata să îi facă și soțului meu o ofertă. (Ar fi fost greu, căci el nu era la început
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383056_a_384385]
-
joc de suprafețe orizontale, în prezentul volum (mai ales în a doua parte - teodikeia) se produce o înrolare graduală în spațiul existenței, acolo unde istoria pulsează viu și conștiința omului resimte fiecare seism al timpului, epocii și condiției sale, generând revoltă - manifestată, totuși, într-o tonalitate condescendentă. Poeziile sale se construiesc singure, pe suportul elastic, flexibil, al inovației, fără canoane formale prea acuzate (a se vedea recuza completă a punctuației în versificație), ce fac din parafrazele sale, un limbaj expresiv de
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
scrisori patriotice în care lupta pentru dreptate, cinste și onoare, dar și pentru un viitor mai luminat al pământului său străbun de care se simte profund legat și pe care îl iubește necondiționat întru eternitate. Poetul consideră că “e timpul revoltei” și trebuie să ne unim în a prospera și a pune în valoare frumusețile cu care această glie a fost înzestrată. Nu-și poate lăsa țărișoara să decadă și asta îl motivează să îi închine ode lirice în care își
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
singur, trist și neîmplinit. “ Printre iubiri, mereu e-o lume cruntă / Iar Geniul Trist mereu a fost pustiu / El a iubit cum doar un geniu poate / Iar ce-a iubit, de-acuma toți o știu...” Tristetea poetului este accentuată de revolta pe care o duce în memoria poetului său de suflet, căci nu-și găsește alinarea și mângâierea când vorbește de Astrul cel Sfânt. “ Ah, oameni cruzi ce întinați iubirea / Voi l-ați ucis pe-al Țării Astru Sfânt! / Nu v-
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
-l afară! Vorbesc cu Relu și contribuim amândoi dacă e vorba de bani. Carmen se simți umilită și iar umilită. În seara aceea, la petrecere fusese doar cu Dan, era sigură că a lui era copilul. Umilită și plină de revoltă nu se hotărî să facă vreun pas, să se destăinuie cuiva, nici mamei, nici prietenei nu-i putea spune ce se întâmplă cu ea. Într-o seară veni în vizită bunica. Discută cu părinții ei, apoi întrebă ce face Carmen
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383257_a_384586]
-
Magistratului; și împușcăturile ce l-au fulgerat pe Spartacus s-au auzit până dincolo de Stațiune. Unii spun că au fost șapte, alții că numai patru. Spaima și ecoul dinspre munte. § O mică repetiție înaintea unei serii de asasinate. Pregătești o revoltă. Zborul lăncii prin aer putea să fie semnalul. Asta rămâne în grija Comitetului Cetățenesc, totul fiind, de fapt, la nivel local, o mică lovitură de stat. Unii îi vor zice revoluție. A mai rămas puțin, un capitol. Până atunci, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
stâna cu miei. Își convocă repede „familia“, doisprezece străjeri de cartier care Îi fuseseră atribuiți pentru apărare și pentru a face față unor eventuale probleme de ordine publică. — Ce naiba se petrece, messer Alighieri? strigă unul dintre ceilalți priori. E o revoltă? Unde ne este garda? — Nimic care să vă tulbure somnul, messer Lapo, răspunse Dante sarcastic. O simplă operațiune de poliție, adăugă el pentru a-i liniști. În timp ce cobora, Îl auzi pe unul dintre ei că Întreba În gura mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
chinuia. Să urmeze calea virtuții... Dar ce ar fi trebuit să facă, dacă Într-adevăr ipoteza sa corespundea adevărului și masca de aramă de pe fața Antiliei era doar un truc iscusit pentru a-i ascunde trăsăturile nobile, Înainte se izbucnirea revoltei? Ea Însăși pronunțase numele Beatricei. Al ei. Cine ar fi căutat vreodată o moștenitoare a Hohenstaufenilor sub acoperișul unei taverne, ori Între pereții unui lupanar? Ce era dator să facă? Să dea fuga la Palat și să denunțe urzeala ghibelinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
adresa colegilor mei? Îi replică poetul cu asprime, smulgând Însemnele din mâinile asudate ale gardianului. — Am Încercat... dar ei... — Ce? — Nu vor să audă... Cred că se tem. Se tem de o Încăierare cu cerșetorii? — Nu... se tem de o revoltă. Dante se abținu cu greu să nu azvârle injuriile care Îi veneau la gură Împotriva unor bărbați atât de fricoși și Împotriva meschinăriei lui Bargello, care nu știa nici măcar cum să o scoată la capăt cu o răscoală fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de facțiuni. Cei din familiile Cerchi și Donati au coborât Înarmați, fiecare pentru a-i apăra pe ai lor și pentru a lovi În adversari. Poetul strânse pumnii de mânie. Unul dintre priori vorbise. Iar cuvintele lui nesăbuite fuseseră sâmburele revoltei. Aruncă o privire spre gărzile care Îl urmau, Îngrijorat. Dacă familiile Cerchi și Donati coborâseră În piață cu efectivele complete, trupa aflată la ordinele lui Bargello nu avea să fie suficientă. Numai cei din clanul Donati erau În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ascuțit Îi prinsese stomacul. Poate că urmăritorii erau mai tineri decât el, se gândi cu disperare. Și totuși, cu orice preț, trebuia să scape, pentru a nu trăda speranțele Florenței. Cu siguranță, acea răzvrătire era doar primul act al unei revolte generale Împotriva facțiunii Albilor, așa cum profețise Giannetto, cobea aceea blestemată. Cerșetorul avea să fie făcut bucățele, În temnița de la Stinche. La naiba cu făptura aceea netrebnică! Câțiva pași mai În față, exista o crăpătură În zidul de cărămizi care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
deviind săgeata, care se pierdu peste capul fugarului. — Stai. Și-a făcut deja un mormânt de cuvinte, zise el arătând spre poet. Acolo va fi Îngropat. Străbătu drumul care Îi mai rămăsese gâfâind, apelând la ultimele sale puteri. În fond, revolta aceea se dovedea a fi prielnică. Nimeni nu avea să reușească să treacă de blocul de luptători de pe Ponte Vecchio, iar pentru a trece peste Ponte alla Carraia ar fi fost nevoie de prea multă vreme. Știa Încotro să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vreme. Știa Încotro să se Îndrepte. Recunoscu de Îndată turnul cel alb, după descrierea făcută În raportul asupra membrilor Studium-ului. Nu era nimeni pe strada mărginită de ziduri oarbe, pe care se deschideau doar arcele ferestrelor zidite pe vremea ultimelor revolte. Peretele turnului era Întrerupt În partea de jos de o poartă din lemn Întărit prin piroane de fier, iar pe zidul din piatră nu părea să existe nici un punct de sprijin spre a ajunge până la mica fereastră cu două arcade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nimic nu mai era. Mânzul, cum i se spunea Stagiritului, În tinerețe, din cauza firii sale nestăpânite, arogante și iconoclaste, Își păstrase peste ani reflexele de frondeur Înnăscut. A ignorat, prin urmare, sfidător sau poate doar nepăsător, avertismentul, afișându-și durerea, revolta și suferința În fața unor prieteni, apoi a părăsit Atena, retrăgându-se În insula Eubeea, la Chalkis. Întâmplător sau nu - mai degrabă, nu -, a murit În același an cu sclipitorul său elev și, asemenea lui, subit și misterios. Abia pășise În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
către tărâmurile normale lăsate dincolo de bariera arierantă a zidurilor subteranei. Imaginam prostește aceeași scenă cu distribuții schimbate: diverși cunoscuți cărora cineva le spunea ce pățisem și unde mă aflam și care reacționau stereotip În gama perplexității, a indignării și a revoltei. Încercasem În câteva rânduri să mă repliez În amintiri - nu mergea, gândurile mi se frângeau la mijloc sau se Încovoiau Încăpățânate În direcția prezentului straniu și apăsător din a cărui carapace nu izbuteam să mă eliberez. Dar hai să lăsăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai piardă În speculații pe tema norocului care Îmi căzuse pleașcă după mai puțin de o jumătate de oră de pseudocăutare. N-a comentat nimic, Într-adevăr, dar din cu totul alt motiv. Era furioasă. O furie seacă, amestecată cu revoltă și disperare. Doar un exercițiu de reprimare a reacțiilor, pe care l-am bănuit Îndelung și sever, a oprit eliberarea țipătului care Îi umplea toată ființa. Palidă și transfigurată, răsucea Între degete cele câteva foi de hârtie și șoptea privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că Howard, dacă nu cumva chiar eu. Să nu uit s-o includ În viitorul meu volum de maxime și cugetări. Postume, eventual, ca să cad și eu În morbid și să fiu În ton cu mutra devastată de furie și revoltă a femeii. - Să mergem, nu mai avem de ce să pierdem timpul pe-aici... Niciodată nu rostise Eveline cuvinte mai Înțelepte! Ne-am grăbit spre ieșire. Muream de curiozitate să știu ce găsise sau ce nu găsise În hârtiile acelea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un costum de gală, și nu semăna deloc cu prizonierul murdar, bărbos și zdrențăros pe care tata îl târâse după el săptămâni întregi prin deșert. — Sfinte Dumnezeule! exclamă îngrozit interlocutorul său. Și cum de Abdul-el-Kebir se afla acolo? — Pentru că o revoltă populară răsturnase dictatura, readucându-l la putere, dar tatăl meu n-avea de unde să știe asta. — Măi să fie, ce poveste! Și cum s-a terminat? — Tragic, fiindcă garda personală a lui Abdul-el-Kebir l-a omorât și niciodată n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dai firește ceea ce li se cuvine - flori și aplauze - pentru că descrețesc frunțile, dar e mai sănătos să-i ții la distanță. Poate că de aici, de la această inechitate, pe care am simțit-o Încă din copilărie, mi s-a născut revolta Împotriva oricărui tip de discriminare, ajungînd În cele din urmă să pactizez cu toți oprimații acestei lumi. Un singur om, o fată, dintr-o familie de institutori de provincie, m-a contrariat cu o replică de mare finețe. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care le-ar goli de conținutul lor misterios. Dar În același timp te terorizează gîndul că refuzînd să povestești, existența ți se retrage mereu la marginea textului și cei ce te vor citi nu vor afla decît concluziile tale - frenezia, revolta, disperarea, umilința și fericirea vieții trăite rămînÎndu-le interzise. Am iubit o fată cu care discutam ore În șir cînd aveam de colaționat textele bătrînului Vianu și manuscrisul Întîrzia să plece În tipografie; am iubit-o cu iritare și invidie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Și mai cu seamă a minții lui Alajos. Dar ce vorbesc eu? Doar aveam încă febră. Încă nu cunoșteam împrejurimile. Și nici nu m-am prezentat celor care mă îngrijeau. Într-o bună zi m-am trezit că au înfrânt revolta trupului meu. Eu n-am contribuit prea mult la asta, dar, la urma urmei, aveam de ce să le mulțumesc. — Am să-ți spun dumneata, îngerașule - mi-a zis Engelhard, așezându-se pe marginea patului. Și așa am trăit câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
un vârtej de apă. „Fiul meu m-a trădat!“ bombănea el. „El, inima inimii mele!“ În viață nu mai era nimic în care să mai creadă. Ani de-a rândul plănuise pentru toți și pentru tot și ei acceptaseră fără revoltă, era sigur că așa va continua veșnic. Ieri Benedetto vorbise despre Aldrovandi, despre plonjarea în apele oceanului ca un exercițiu de stil. Cuvinte goale, pe care el le luase în serios. Benedetto abandonase visele lor pentru două picioare lungi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
perfectă. Peste numai cinci minute însă, Abdulah zbura cu șuturi puternice în cur direct în stradă. Vestea că guvernul României infiltrează mai nou în moschei spioni care cunosc araba la perfecție făcu înconjurul orașului în numai câteva ore, generând o revoltă spontană pe întreg mapamondul în următoarele câteva zile. Nici unui membru al comunității internaționale nu-i veni să creadă însă că o țară atât de săracă poate naște vreun eveniment de indiferent ce fel, fie negativ sau pozitiv, astfel că incidentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ființei mele. Aceasta a fost salvarea mea, Fiu al Omului, aceea ca eu să mor ca un câine turbat în fața acestor oameni cumsecade? Nu se poate! Dați-mi arme și sânge suficient încât să sfâșii, într-o ultimă încercare de revoltă, ordinea universului! Iar voi pregătiți cea mai severă și organizată exorcizare a lumii pentru ca demența din mine să se potolească ! Dar nu, nu poate fi așa, animale spumegânde ale lumii, nu aceasta este moartea voastră, n-ați înțeles, și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și nu mor, ci, dimpotrivă, triumfă. Ia să ni se dea spectacole în care triumfă cei mai răi oameni și mor cei mai buni dintre noi, și-o să vă convingeți că asemenea spectacole ne scot în stradă, ne duc la revoltă, la răscoală, la revoluție. Veți spune și de data aceasta că ne revoltăm în numele justiției, că suntem minați de cele mai nobile, mai bune și mai umane dintre sentimente. Aveți dreptate, perfectă dreptate! Dar uitați-vă la noi atunci când ieșim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]