10,861 matches
-
iar preoții ajunseseră să învețe tipicul slujbei pe de rost - nu știau ce spun în slavonă - iar discuția cu credincioșii se desfășura în română. Biserica ortodoxă a românilor a rezistat la toate încercările istorice și politice, și-a păstrat vechiul ritual bizantin, nu a acceptat nicio schimbare și nicio reformă, în principal datorită caracterului ei popular, al credinței poporului pe baza tradiției și nu a studiului cărților sfinte, iar o lungă perioadă de timp slujitorii bisericii nu se deosebeau de credincioșii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
flora spontană redescoperită astăzi, când se face apel tot mai desă la farmacia naturii, era cunoscută în lumea satelor românești, transmisă din generație în generație, culesul acestora fiind pusă sub numeroase interdicții de timp și de loc, desfășurat după un ritual care trebuia respectat pentru a nu afecta „leacul”. Așa, de exemplu, încă din antichitate, unele plante magico-mitice se culegeau în anumite perioade din an: sânzienele la solstițiul de vară, urzicile la echinocțiul de primăvară, leurda la echinocțiul de toamnă, altele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
toiul unor sărbători calendaristice, care oscilau în funcție de fazele lunii, de caracterul fast sau nefast al zilelor din săptămână, de însorirea zilei sau înnegurarea cerului noaptea, de locul culegerii: munte, deal, câmpie, luncă sau deal. Culegerea plantelor de leacă respecta un ritual sau ceremonial strict: mătrăguna se culegea de 3 persoane, una culegea și două păzeau pe culegător ca să nu fie văzut, deranjat de curioși, de trecători. Culesul ceremonial se desfășura colectiv, tineri și tinere (la Sânziene) sau numai bătrâne la plantele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
câmpurilor, vegetației și vânătorii în Imperiul roman, din care românii au făcut Sânziana - nume de fată și Sânzienele, sărbătoare legată de florile de sânziene. Practicile magico-religioase legate de sărbătoarea Sânzienelor s-au păstrat nealterate în timp, având la bază vechile ritualuri de adorare a Soarelui dătător de viață. Sânzienele au fost, și mai sunt, la români, prilej de adunare, de jocă și voie bună, fiind mai mult o sărbătoare a tinerilor, care, în grupuri, mergeau pe câmp (obiceiul s-a păstrat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
viața socială, care impresionau comunitățile umane, fiind atribuite unor forțe superioare înfățișate în diverse chipuri, în form antropomorfă sau zoomorfă. Nașterea a avut dintotdeauna un impact emoțional supra comunităților, în jurul acestui fenomen, considerat un miracol, țesându-se scenarii magico-religioase și ritualuri de fertilizare pentru familie și pentru participanți la nașterea și renașterea vieții. În familie, nașterea era așteptată de soți și de bunici, de toate rudele, dar în special de mamă, care, dacă nu făcea copii, era acuzată că nu are
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
gard de cimitir. Pentru botez, părinții căutau între rude sau cunoscuți (putea fi o persoană cu un rang social mai înalt), nașii de botez aleși în așa fel, încât să fie și nașii de cununie, care, acceptând, preluau ei mersul ritualului de încreștinare. Botezul avea loc în biserică, acasă la preot, mai nou acasă la părinți (se evită scufundarea în apa rece din cristelniță), în prezența cel puțin a moașei și a nașilor, sau a unuia dintre ei. La ceremonie puteau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nu ceva mai mult. Copilul, finul, rămânea permanent sub observația și îndrumarea nașilor, finul fiind dator cu tot respectul și ajutorul pentru nași. Deși la cumetrie participau atât femei, cât și bărbați, nu toți aveau același rol și aceeași trecere. Ritualul cerea ca femeile să îndeplinească unele practici, la care bărbații nu puteau lua parte. Darurile pentru copil constau din îmbrăcăminte, alimente și bani, se adresau urări de sănătate, de norocă și bogăție. Unele ritualuri de consacrare, de recunoaștere prin încredințarea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
aveau același rol și aceeași trecere. Ritualul cerea ca femeile să îndeplinească unele practici, la care bărbații nu puteau lua parte. Darurile pentru copil constau din îmbrăcăminte, alimente și bani, se adresau urări de sănătate, de norocă și bogăție. Unele ritualuri de consacrare, de recunoaștere prin încredințarea noului născut pământului, așezarea pe o piele de oaie, imaginând ideea de bogăție, obicei existent în zona Dornelor și adusă de bejenari în Lunca. După petrecerea numită cumetrie, duminica dimineața, nașa spăla copilul, îl
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de trei ori: „ține cumătră pe lumea asta a ta, Pe cealaltă lume a mea, Eu îți dăruiescă fin, De la Dumnezeu creștin Cu numele de... „ Apa din copaie, în care a fost scăldat copilul, era vărsată la rădăcina unui copac, ritual care încifrează creșterea viguroasă a copilului, la fel ca un stejar sau brad. În scenariul încreștinării (botezul urmat de toate celelalte practici ritualice), în care preotul are doar o parte din rol, este prevăzut, ca parte finală, stingerea datoriei față de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
e întoarsă pe toate fețele, jalea e mai mare, iar amintirea acestora dăinuie mai mult. Se spune cu îndreptățire că de la daci am păstrat atitudinea senină în fața morții - așa i-a fost soarta! - ca ciobanului moldovean din Miorița - și unele ritualuri păstrate până astăzi amintescă de vechi obiceiuri și practici de sfidare a morții, de primire cu bucurie și de împăcare cu moartea. Familia îndoliată (se îmbracă în negru, se lasă părul despletit, bărbații își lasă barbă) trebuie să se pregătească
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pregătită cu mult timp înainte) de către gropari, se face o cruce din lemn (acum și din fier sau beton, dar și din marmură) care putrezește repede, așa că la sat, prea repede se așeza mort peste mort. Dintre toate obiceiurile și ritualurile de moarte și îngropăciune, cele legate de priveghi sunt de departe cele mai vechi și cele mai de interesă sub raportul conținutului și formelor de desfășurare. Cei care l-au cunoscut pe mort, cu care au fost la horă, la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
locuitori din Filipeni le țin și acum, cu tot scenariul, cu cele 12 punți pentru cele 12 vămi ale văzduhului, cu bani aruncați peste mormânt și în mormânt, cu toate obiceiurile, și pomenile,și pomenirile. Acum se practică și un ritual simplificat; din lipsă de timp, din cauza depărtării, cei veniți de departe săși înmormânteze pe cei dragi, facă totul „întrun drum”. Așa s-a ajunsă ca „pomul” care se făcea și se mai face la 40 de zile, după deces, plin
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe cei dragi, facă totul „întrun drum”. Așa s-a ajunsă ca „pomul” care se făcea și se mai face la 40 de zile, după deces, plin de pomeni, să se facă la înmormântare, însoțind mortul, fiind „mai rigurosă supusă ritualurilor creștine”. X X X într-o Adresă a Ministerului Instrucțiunii și Cultelor din 28 noiembrie 1906 către Școala Filipeni - Lunca, adresată Domnului Diriginte (director), adică Gheorghe Postoi se cereau unele informații pentru întocmirea unei lucrări de folclor: „...sânteți invitați a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
erau folosite pentru odihnă și recreere, în zilele de sărbătoare, în cerdacă putea sta o masă cu scaune sau bănci, tot acolo gazda își întâmpina oaspeții. Alte elemente ale casei cărora li s-au atribuit funcții magico-mitice sunt, pragul casei (ritualuri legate de naștere și căsătorie), fereastra laterală (răpitul fetelor), vatra și hornul, locuri distincte, legate de vrăji, naștere, blesteme și prin horn se perindau în imaginația oamenilor vechi, vrăjitoarele, zburătorii, demonii și tot pe horn se stabilea legătura cu cerul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ani. Grupurile de oameni migrează din Orientul Mijlociu în Europa; nu acumulează nimic, nu economisesc, nu păstrează nimic ca rezervă și nu iau cu ei nici un lucru pe care să nu-l poată transporta, în afară de foc, unelte, arme, îmbrăcăminte, cunoștințe, limbi, ritualuri și amintiri. Apar primele schimburi de obiecte, de femei, de prizonieri: primele piețe. Și, fără îndoială, primele manifestări de sclavie. în jurul anilor 85000 î.e.n., climatul planetei se răcește; Homo sapiens sapiens își amenajează primele adăposturi mai durabile și rămâne ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
avea dreptate, căci, într-adevăr, în mod ciudat, îmi amintea de acea drăguță gospodină cu basma și șorț imortalizată de marele pictor. Mi-o puteam închipui trebăluind foarte serios printre cratițe și tigăi, îndeplinindu-și îndatoririle domestice ca pe un ritual, așa încât totul căpăta o semnificație morală. Mi-e greu să presupun că era isteață sau că ar fi putut fi vreodată amuzantă, dar în seriozitatea sa gravă era ceva care-mi stârnea interesul. Felul ei rezervat de a fi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un șir de coloane din marmură, Înalte de cel puțin cinci coți, unele Încă având deasupra lor capiteluri. În față, rămășițele sfărâmate ale unei scări care, după numai două trepte, dispărea În pământ. Locul acela străvechi, unde odinioară se celebraseră ritualurile unui zeu uitat, fusese Închis printr-o zidărie din blocuri grosolane de tuf, se obținuse astfel un spațiu vast, care se Întindea Îndărătul edificiului, pe toată lungimea lui. Ar fi putut fi sediul unui priorat, Își zise poetul. Sau capitulul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nimic, îi lăsa în pace. Îi privea de la ferestre și aștepta ca ei să se întoarcă în casă înainte de a merge să se plimbe și să se așeze pe o bancă. Anii trecură. Viața lui Destinat părea să urmeze un ritual neschimbat, între palatul din V., cimitirul unde mergea în fiecare săptămână la mormântul soției sale, și Castelul în care locuia, închis, ca și invizibil, retras din lume, fapt ce țesea în jurul lui un veșmânt de austeră legendă. Înainta în vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
jos pantalonii și-și făcea nevoile la ușa tatălui meu. Și, seară de seară, tata aștepta ca Fantin Marcoire să adoarmă lângă vaca lui pentru a face același lucru la ușa acestuia. Asta a durat mai mulți ani. Ca un ritual. O formă de salut. Politețea măruntaielor. Se știau din școală. Se urau fără să mai țină minte de ce. Alergaseră după aceleași fete, jucaseră aceleași jocuri, trăiseră fără îndoială aceleași dureri. Iar timpul îi distrusese așa cum distruge trupurile și inimile tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că-i oferisem o mină de aur! Tot corpul a început să-i tremure, nu înceta să-mi mulțumească și să-mi strângă mâna, mai să mi-o smulgă. — Ultima dată a venit cu o săptămână înaintea morții sale. Același ritual, masa, cafeaua, tăria și conversația. Întrebările despre micuță, aproape întotdeauna aceleași, și apoi, după o lungă tăcere, îmi spuse aproape șoptind, pe tonul unei sentințe: „Nu a cunoscut răul, s-a dus fără să-l cunoască, în vreme ce nouă, celorlalți, răul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mereu cu spatele, pleacă mereu, plutește peste vârfuri și frunze, dar e acolo, în grădina de după gard, în paradisul ăla se mișcă umbrele vieții de aici, din mintea mea, poate acolo e și memoria colectivă, ceremoniile televizate ce devin atotstăpânitoare, ritualurile ce devin simbolice, unele anunțând câte o criză gravă, uite că eu ți le înșir, iar tu gândește-te dacă am dreptate: imaginea lui Marilyn Monreau cu fusta ridicată, pe un grătar cu aer (am început cu blonda, că mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Scrisese două romane: unul Înainte de convertire, violent anticatolic, iar după cinci ani Încă unul, În care se străduia să transforme inteligentele sale zeflemele la adresa papistașilor În aluzii Încă și mai inteligente, Îndreptate Împotriva episcopalienilor. Era un om complet dominat de ritualuri, surprinzător de teatral, care-l iubea suficient de mult pe Dumnezeu pentru a fi rămas celibatar, și Își simpatiza vecinii. Descrierile sunt neputincioase. Calitățile lui pot fi Înșirate cu ghiotura, fiindcă avea toate calitățile tuturor oamenilor. Bătrânele doamne Îl considerau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
s-a trezit gândindu-se la Biserica Catolică. Era serios convins de faptul că aceia cărora le era necesară o religiozitate dogmatică sufereau de o lipsă intrinsecă, iar pentru Amory religia Însemna Biserica Romei. Era foarte posibil să fie un ritual fără fond, dar părea să fie și unicul bastion integrator și, creator de tradiție, opus decăderii morale. Până când uriașele gloate puteau fi educate În spiritul simțului moral, cineva trebuia să urle la ele: „Să nu...!“ Și totuși, pentru moment orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
prea călduros de maică, îi spiona pe cei doi amorezi. Într-adevăr, o femeie atât de frumoasă ca această sau acest „Contesa” nu putea să se culce cu un asemenea bărbat dacă nu era vorba de mai mult, de un ritual păgân (din reflexul deghizajului, Smith își făcu din nou o cruce largă), de o sectă extremistă, de o mișcare fundamentalistă creștină. Nu, nu putea să se înșele. Totul era așa cum credea el. Cu tenacitate și inteligență speculativă, va rezolva toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
că am tras o foame de zile mari, ceva ce nu mi s-a mai întâmplat nici înainte și nici după aceea. Mâncam o baghetă și o gură de lapte pe zi, dar nu-mi păsa, făcea parte dintr-un ritual anume al zilei, ceva de vis. Mă sculam dimineață, destul de devreme, plecam cu metroul la școală, iar după cursuri o luam pe jos, de fiecare dată pe alt traseu, ca să economisesc biletele din abonamentul pe care mi-l cumpărasem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]