4,067 matches
-
-o, istovita de-apusuri sângerii, Pe crestele rănite de nopți decolorate, Își flutură vesmântul pe-aleile din vii, Să-și etaleze formă sub ramuri despuiate. Sub ceruri decojite se zbate-n umbre-adânci, Trasând lumini pătate de negura mioapa, Iar timpu-și roade unghii în lanul dintre stânci Și matură iluzii sub boabele de apă. Ce toamnă inutilă! Nu vezi că n-are rost? Degeaba frânge arșiți prin goluri de furtună, Mutând culori în sfere că într-un joc anost. E-atât de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
-o, istovita de-apusuri sângerii,Pe crestele rănite de nopți decolorate,Isi flutură vesmântul pe-aleile din vii,Să-și etaleze formă sub ramuri despuiate.Sub ceruri decojite se zbate-n umbre-adânci,Trasând lumini pătate de negura mioapa, Iar timpu-și roade unghii în lanul dintre stânciși matură iluzii sub boabele de apă.Ce toamnă inutilă! Nu vezi că n-are rost?Degeaba frânge arșiți prin goluri de furtună,Mutând culori în sfere că într-un joc anost.E-atât de perimata
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
roz gura de un roșu venal un paliativ pentru lumea dezlănțuită de afară era toamnă acalmie ți-am oferit trei mere oneste mirosea opulent a iubire mâna ta boemă de salvator refulat mi-a creat o rochie origami din frunze roase de omizi obeze ningea și gerul îmi povestea despre tine fulg cu fulg albul orbise lupii din mine am pieptănat spre sud cu infatuare părul meu mut să-ți audă râsul orgasmic gura ți s-a umplut de senzualitatea cuvintelor
SELFIE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372187_a_373516]
-
pe rug! Un destin cu viața ca povară și moartea ca nedreptate! Nimănui, niciodată nu i-a făcut un rău, Tatiana Stepa, iar ei, răul i-a pătruns până la oase! Cântecele, parcă-i erau rugi, știa și simțea cum îi roade sâmburele vieții o gheară de moarte. Vedea îngerul morții negru, cătrănit, pornit pe ucidere neînduplecată, și de aceea, cântecele-i erau rugi ce nu se-auzeau. Îi plângea sufletul, pentru că era tot mai aproape de neant, la o margine de prăpastie
TATIANA STEPA. N-A SEMĂNAT ÎN VIAŢĂ CĂRBUNE, A SEMĂNAT FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372223_a_373552]
-
Până după Sântamărie! răspunse Petrică. - Aaa! o săptămână de zile... Te aștept să treci mâine pe la mine, că-i duminecă, să mai stăm de vorbă și să bem câte un țoi cu țuică bătrână. O am de peste zece ani, îi roasă de butoi și-i galbenă ca lămâia. Pe aici n-are nima așa ceva! De vreo trei ani am tras-o și o am pusă într-o damigeană de 25 de litri. O beau ca pe doctorie și numai cu domni
ȘATRA DIN POIANA STEJERERULUI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372278_a_373607]
-
cărora nu le găsea răspunsul. Cu toată jena ce-l cuprinsese, curiozitatea îl învinse: - Domnule agent șef principal, îmi permiteți să întreb dacă... - Oho! Taman acușica te-ai gândit tu la formule regulamentare, băi, băiatule? Ei! Hai, spune! Ce te roade pe tine? - Cu..., cu rucsacul dumneavoastră..., doream să știu... cine l-a adus la serviciu, dacă îmi... - Ia te uită? Dar ce treabă ai tu cu chestia asta, băiete? Mai bine, mai ia un păhărel și mănâncă! Aproape că n-
D ALE POLIŢIEI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376180_a_377509]
-
chestia asta, băiete? Mai bine, mai ia un păhărel și mănâncă! Aproape că n-ai mâncat nimic... Hai, că nu putem sta aici prea mult timp... Brumă înghiți în sec, rușinat. Luă și el câte puțin din toate, dar îl rodea rău aceeași interesată curiozitate: - Era, cumva, soția dumneavoastră, domnu’ șef? - Hm! Cum să fie soția mea? Așa de tânără, mânzule? Bag seamă că ai văzut-o, dacă știi că era o femeie... Era fiică-mea, băi, băiatule! Am..., am înțeles
D ALE POLIŢIEI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376180_a_377509]
-
angoasele ce stau pitite în cele mai ascunse cotloane ale sufletului nostru. A cceptându-ne cu bune și cu rele, doar în acest fel vom putea cere ajutorul celorlalți și vom putea spune că am scăpat de toate cele care ne rodeau pe dinăuntru și nu ne lăsau să putem arăta așa cum suntem cu adevărat. T răind și nutrind cu adevărat sentimente sincere și curate față de semenii noștri, doar așa putem încerca să vedem cum putem percepe vibrația ce derivă din strigătul
PRIMĂVARA DIN NOI! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376238_a_377567]
-
care trebuie să ne-o manifestăm față de toți și toate, asta doar dacă, știm cu adevărat ce înseamnă ea și cum se manifestă atunci când dăruiești din prea plinul sufletului tău. Tuturor, vă doresc o primăvară frumoasă, plină de soare și roade și fie ca ea, să poată scoate la lumină iubirea din fiecare... București, 13.03.2016 Referință Bibliografică: Primăvara din noi! / Mariana Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1899, Anul VI, 13 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
PRIMĂVARA DIN NOI! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376238_a_377567]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > ROD TOTUL PÂNĂ LA OS Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 2258 din 07 martie 2017 Toate Articolele Autorului Uneori cioplit în lemnul verde al durerii zăvor cu creste ascuns închid hrubele vinului sub deal roditor. Licoarea galben-verzuie și rubinie
ROD TOTUL PÂNĂ LA OS de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376288_a_377617]
-
Autorului Uneori cioplit în lemnul verde al durerii zăvor cu creste ascuns închid hrubele vinului sub deal roditor. Licoarea galben-verzuie și rubinie sub impulsul adâncirii divine dau cu zaruri peste gânduri nomade, sub patima cărnii ce nu-și pune frâu. Rod totul până la os nestăpânit fiind cineva mă stăpânește prea mult. Nu stă pe gânduri și mă folosește ca pe un vânat norocos. Referință Bibliografică: Rod totul până la os / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2258, Anul VII
ROD TOTUL PÂNĂ LA OS de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376288_a_377617]
-
divine dau cu zaruri peste gânduri nomade, sub patima cărnii ce nu-și pune frâu. Rod totul până la os nestăpânit fiind cineva mă stăpânește prea mult. Nu stă pe gânduri și mă folosește ca pe un vânat norocos. Referință Bibliografică: Rod totul până la os / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2258, Anul VII, 07 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
ROD TOTUL PÂNĂ LA OS de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376288_a_377617]
-
a-și atinge ținta.” Părul de aur și obrazul ca mărul: „Purtam în plete flori albastre, flori de tei și stele. Azi, e tot mai auriu părul, dar nu mai împodobește obraji roșii ca mărul, ci pămăntiul ten al celui ros pe dinăuntru de viermele invidiei, al neputinței, al păcatului.” Ochii mari: „Nu mai sunt azi «căt istoria noastră». Nu mai sunt cei ai cunoașterii, ci ai curiozității bolnave de banalitate.” Măna rece: „Veneam de dincolo și totuși mângâiam. Azi se
OMENIREA POATE CERE IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379686_a_381015]
-
du-te tu și scapă de necaz și nu mă da de gol că te-am anunțat, a răspuns destul de nehotărât omul în uniformă de poliție, scărpinându-și cu îndărătnicie fruntea și chelia avansată pe sub cozorocul ars de soare și ros de îndelungată folosință. - Ei, las' că ți-aduc eu ceva ca lumea. Fă așa cum ți-am spus eu și va fi bine, nea Viorele... Ia spune, ai lu' Cărămizaru sunt pe-acasă? De ăi mari, întreb eu, nu de prăpădiții
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
întâlnirea cu ultimul zbor... până mă frâng și rămân agățată ca un măr în copacul cunoașterii pe care nici o Eva nu-l culege nici un Adam nu-l acceptă invizibil chiar neinteresant și gândurile mele sunt în siguranță Numai dorul tău roade și roade ca un vierme ... Citește mai mult Nostalgiile cuvintelor (1)de Gabriela Mimi Boroianu 09.03.2017A mai trecut o ziașa cum trec zilelecu nostalgii cu renunțăriiar euun grăunte de nisipîn clepsidra viețiicad așaîn acceptareiar și iarașteptând cu fiecare
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
ultimul zbor... până mă frâng și rămân agățată ca un măr în copacul cunoașterii pe care nici o Eva nu-l culege nici un Adam nu-l acceptă invizibil chiar neinteresant și gândurile mele sunt în siguranță Numai dorul tău roade și roade ca un vierme ... Citește mai mult Nostalgiile cuvintelor (1)de Gabriela Mimi Boroianu 09.03.2017A mai trecut o ziașa cum trec zilelecu nostalgii cu renunțăriiar euun grăunte de nisipîn clepsidra viețiicad așaîn acceptareiar și iarașteptând cu fiecare cădere întâlnirea
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
-te har sfințitor, Bucură-te Sânge al lui Hristos, căci ai mântuit setea nepotolită din suflet; Bucură-te Trup al lui Hristos, căci ai îndestulat foamea păcătoșilor; Bucură-te Sfântă Euharistie, hrana păcătoșilor; Bucură-te belșug de mântuire, Bucură-te roadă în pârg a credinței; Bucură-te Floare albă care împodobești Altarul Fecioarei; Bucură-te triumf al harului sfințitor; Bucură-te Evanghelia păcii și pavăza credincioșiei; Bucurați-vă voi, sfintelor moaște care parfumați sufletele curate; Bucură-te Sfânt Tabernacol, care ești
EXULTATE, JUBILATE! ALELUIA! LITANIE DE BUCURIE ŞI SLAVĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI NOSTRU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1205 din 19 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374681_a_376010]
-
strivesc nimic din creația Ta, privesc doar în sus... ...iar de văzut mi-apari în cerul plin de stele... ...și în luna plină, ce ai agatat-o felinar nopții. Mă găsesc, acolo... cu toate timpurile trăite, la maxim... însă mă roade întregul din care-au fost fragmentate și... ...și mă înghite atemporalitatea . Rămâne după mine strigatul meu de disperare, în psalmul ridicat Ție... ...și zâmbetul, lipit timbru pe gândul venit dintr-un înainte spre-un înapoi. ... în interval... doar eu... ...înconjurată
PSALMUL VIETII de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374716_a_376045]
-
și unde mă aflu. Sărise cumva în aer acel fantastic castel dăruit de Marta Deleș? Nu! După dezmeticirea mea mi-am dat seama că sunt pe front sub un tir aspru de artilerie; românii și rușii începuseră forțarea Mureșului. Dealurile roase din fața mea începuseră să se năruie, zăream prin focul aruncătoarelor îngrămădiri de oameni fugind ca bezmeticii, cătușele sovietice cu gurile lor numeroase de foc vărsau flăcări pe țevi. Nemții intraseră în panică și se petrecuse o învălmășală de nedescris. Am
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374723_a_376052]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > SPERANȚĂ ȘI URĂ Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Întemnițat până îți pierzi identitatea numelui cu sufletul și trupul, capeți o altă înfățișare după cum te roade nevinovăția. În inimă totu-ți curge invers ca un râu spre munte și-n tine e un pustiu de ură dar moarte nu e. Referință Bibliografică: Speranță și ură / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1415, Anul
SPERANŢĂ ŞI URĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371658_a_372987]
-
gol, indiferenți, obosiți după o zi de muncă. Colega de cameră e deja acasă. Prăjește cartofi. „Iar ai căscat gura prin consignații, poate într-o seară îți face vreunul felul”, mi-a șuierat colega urâtă de rea ce e. O roade invidia, e fată batrână, nici un barbat nu o place și ar vrea să se marite. Adorm cu gândul la minunea roșie din vitrină. Dis-de-dimineață, cu spatele la colega de cameră, scot din geamantanul de carton plicul cu banii de tren. Nu mai
HAINA ROȘIE DE CATIFEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371656_a_372985]
-
Publicat în: Ediția nr. 2275 din 24 martie 2017 Toate Articolele Autorului I-am cerut iubirii să renască Dintr-un ciob de vis, instantaneu, Dar m-am poticnit de-același pleu, Pendulând aceeași udă iască. Să aprind, zadarnic vreau, scânteia, Roasă-s pân` la oase de amurg, De sub tălpi, ghețarii mi se scurg, Gerul împânzește azi femeia. Am uitat când flăcări la revere Conturau simțirea-surogat - Un conflict nebun, alambicat, Unde focul drepturile-și cere. I-am cerut iubirii o arvună - Rămășițe
I-AM CERUT IUBIRII... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375673_a_377002]
-
decât să jure răzbunare. Își găsi în cele din urmă și el o prințesă care să îl ia de bărbat, cu toate că încă i se mai părea că Lăcrămioara era cea mai frumoasă prințesă din lume și dușmănia continua să-l roadă pe dinăuntru cum roade viermele în măr. Împărăteasa îi născu un fecior, iar Colț - Împărat avu grijă ca prințul animalelor să prindă de mic ură pe păsări, pe Vânt, pe Soare și, mai ales pe Pană-Împărat. - E dușmanul nostru de
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
Își găsi în cele din urmă și el o prințesă care să îl ia de bărbat, cu toate că încă i se mai părea că Lăcrămioara era cea mai frumoasă prințesă din lume și dușmănia continua să-l roadă pe dinăuntru cum roade viermele în măr. Împărăteasa îi născu un fecior, iar Colț - Împărat avu grijă ca prințul animalelor să prindă de mic ură pe păsări, pe Vânt, pe Soare și, mai ales pe Pană-Împărat. - E dușmanul nostru de moarte, obișnuia să-i
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
ești? De unde vii? Încotro te îndrepți? - Multe întrebări, râse Lia și vocea ei minunată răsună în palat ca un cor de clopoței de argint, dar voi răspunde la fiecare. Sunt fiica părinților mei, de unde vin eu și până aici am ros trei perechi de încălțări de fier și două de lemn și mă îndrept spre ceea ce doresc să găsesc. Nu înțelese mai nimic Mladin, dar îi zâmbi cu toată gura, mulțumit de orice răspuns i-ar fi dat ea. Se bucura
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]