2,453 matches
-
intempestivă. În loc să merg la Four Seasons m-am îndreptat spre 307 Elsinore Lane. Primul lucru pe care l-am observat - și mi s-a tăiat răsuflarea în timp ce am tras în dreptul casei - a fost că își recâștigase culoarea alb-liliachie, înlocuind stucatura roz care îi infectase exteriorul. Îmi amintesc parcând Range Rover-ul și apropiindu-mă de casă înmărmurit, strângând în mână cheile, și pura senzație de ușurare care mă încerca făcea ca trupul meu să se simtă diferit. Sentimentul de regret care mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
urma decât experimentul. Văd Las Meninas, cu superbul autoportret al pictorului, Adorația magilor, Christos crucificat, Mercur și Argus, Fierăria lui Vulcan, Triumful lui Bachus, Predarea orașului Breda, Torcătoarele etc. Un perfect joc al luminilor și al umbrelor. Nuanțe de culoare: rozul palid al rochiei cu care e îmbrăcată micuța infantă Margarita, părul ei auriu... Galeria de portrete semnate de Velázquez: prințese și prinți, curteni, pitici și bufoni, conducători de oști, poeți... Fascinant și istovitor. Mai am putere să văd și lucrări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Marelui Frate” estic, o să cam cârtim și împotriva celui vestic, mai ales că am învățat că e voie, ba chiar nevoie de așa ceva ca să fie democrație. Căci, apoi, frăția cu orice drac, fie el și unul mai alb, sau chiar roz, ține, în general, și este recomandată de „înțelepciunea populară” numai până te trece puntea în spinare. Pe urmă... ducă-se dracului, nu-i așa? Asta-i firea umană, atât ține recunoștința. Deocamdată, însă și vai, n-am pus piciorul pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
n-au avut literatură scrisă. Pe această înălțime care domină orașul, se mai pot vedea ziduri ruinate, rămășițe ale palatului regelui de odinioară al Abhaziei, Bagrat IV. Cei mai răspândiți arbori în laturea străzilor sunt oleandrii, rămuroși, bogat înfloriți alb, roz și roș. 5 noemvrie 1955 [CUVÂNT LA SĂRBĂTORIREA A 75 DE ANI]* Mulțămesc din toată inima pentru laudele ce mă covârșesc și dragostea ce mă împresoară. În euforia mea sîmt totuși că picură un strop de melancolie. Am vedenia poetului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
zbuciumat al poporului nostru. Un erou ! „Pe când generalul Polivanov, ministru de Război al Rusiei țariste, scria la 7 noiembrie 1916 raportul secret - divulgat de Soviete - prin care sfătuia încorporarea României; pe când d. Diamandy, ministrul nostru la Petrograd, vedea toate în roz; pe când d. Brătianu credea că nu trebuie jignită Rusia și, în loc să trimită Tezaurul nostru în Suedia, îl arunca în gura lupului; pe când viitorul Rusiei - spune d. Pătrășcanu - părea atât de seducător primului ministru român, încât socotea ca un act politic
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
se lovise pietre pământ, și atingea pământul când Îl ducea Iuda fără milă. Acum mieluțul era În brațele Domnului Iisus era liniștit și se priveau unul pe celălalt. Domnul Iisus l-a mângâiat apoi l-a sărutat pe boticul lui roz și i-a spus tainic... Azi tu (te jertfeștiă Mâine Eu! și l-a dat să-l pregătească. Nimeni din ucenici nu a vrut să-l taie pe mieluț că le era milă, Iuda a Înșfăcat cuțitul și mieluțul și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și ne chiombim la roată și curînd Începe să se-nvîrtă. Cu cît o privești mai mult, cu-atît se-nvîrte mai repede. Roata aia avea vulgaritatea de coșmar a mozaicurilor aztece, coșmarul sîngeros și vulgar, inima pulsînd În soarele dimineții, nuanțele de roz și albastru țipător ale scrumierelor, cărților poștale și calendarelor suvenir. Pereții erau văruiți În negru și pe unul era desenat cu lac roșu un personaj chinezesc. - Nu știm ce-nseamnă, a zis ea. - Cămăși la treiș’unu de cenți, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
e netedă ca-n palmă. Nu crește nimic În afară de cereale, citrice și palmieri aduși din California. Un vînt fierbinte și uscat se pornește În fiecare după-amiază și bate pînă apune soarele. Valea e ținutul citricelor. Acolo crește grepfrut roșu și roz, care nu mai crește nicăieri altundeva. Ținutul citricelor e unul promovat de agențiile imobiliare, ținut al reședințelor turistice „mai stați oleacă” și al bătrînilor care așteaptă pe-acolo să moară. Întreaga vale are aerul de provizorat al unei tabere sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Ulise În pielea goală - Își Îndemna spre râu catârii Înhă mați la carul cu rufe rămase nespălate, leneșa de ea, până În ajunul nunții sale; apoi, pungulițele mele Întocmite dibaci din peticele de oaie vopsite În cafeniu, În galben și În roz tandru, cu zeamă de coji de nucă, de scumpie, de ceapă și alte buru ieni, și [cu] lem nișoare de băcan, strânse la gură, ca o babă fără dinți, cu baiere Înflorate și petrecute apoi, cu cor delele lor lungi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
viața mea pe nimeni. Totuși, uneori behăi. Dacă nu mă vede nimeni și am ocazia să behăi la un nomenclaturist într-o zi de mai, când tot cartierul miroase a viață nouă și a pereți dați cu Dufo galben și roz, behăi cu plăcere. Așa că i-am tras nomenclaturistului pensionar un behăit drept în față, de era să facă infarct. Fluxul energetic al behăitului meu primordial l-a azvârlit câțiva metri dincolo de gard. Behăitul, ca și revolta, ca și supărarea, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cum se cheamă pastilele matale?“ Moșul se uită la fată cu multă înțelegere. Da’ proști mai sunt farmaciștii ăștia! De douăzeci de ani nu ia alte buline decât din cele roz, micuțe, toți moșii pe care-i cunoaște înghit buline roz cât gămălia de la chibrit de mari, iar farmacistele, în orice oficiu ar intra, îl întreabă de fiecare dată cum se cheamă. Ce, parcă el știe?! Buline roz și gata! Baba intervine din nou să clarifice situația, cu o precizare din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
se înghesuiau în jurul oaspeților de la București, s-au albăstrit rapid din cap până-n picioare, în vreme ce jumătatea cealaltă, care s-a repezit să se adăpostească sub salcâmi, doar din loc în loc. Și în special doamnele, care purtau rochii deschise, crem și roz. Multă vreme după incident - după albăstreala aia a noastră, cum o numeau în lipsa primarului consilierii -, Marinache s-a așteptat să fie dat afară din partid, să i se taie fondurile electorale, să primească note de plată de la spălătorii, să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ale incomparabilelor noastre iberiene... În sfârșit, Prieten înțelept, dacă întâmplător veți întâlni prin preajma Florenței vreun suflet rănit și ofensat de curgerea firească a lucrurilor și a micilor noastre infidelități, încercați să-l povățuiți în spiritul rațiunii și repictați-i viața în roz, cu toate că, suntem convinși, nu a văzut-o nici până acum decât în mauve - culoarea distincției prin excelență... E timpul însă să încheiem o scrisoare atât de puțin reușită. Vă îmbrățișez de mii de ori și Vă conjurăm să îmbrățișați, la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și a lesbienelor din Franța. Radio France Info, unul dintre cele mai importante posturi de radio din țară, a construit toate emisiunile zilei în jurul evenimentului: defilări, muzică tehno, dezbateri, teama de ascensiunea extremei drepte. Literatura și arta gay, toată în roz și violet scăldată. Oricât ai fi de tolerant (și îmi place să cred că umilit la rândul meu de exil, am devenit tolerant cu diferența) ca heterosexual te simți oarecum "zgâriat" de această atitudine greu de calificat. Chiar nu mai
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Geneva. Este plin de tailandeze și filipineze care lucrează ca bone și femei de serviciu în vilele din regiune. Jumătate dintre ele dorm cu capul rezemat de ferestrele vagonului, cealaltă jumătate dezleagă integrame din reviste colorate în tonuri violente de roz, galben, verde. 11 februarie 2003 Am citit pe nerăsuflate "jurnalul" lui Gabriel Liiceanu, camuflat sub titlul inteligent-ezoteric Ușa interzisă, Editura Humanitas, 2003. Cel mai mult mi-au plăcut câteva fragmente bine "desenate" referitoare la necesitatea de a scrie: expresia unui
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
adopta un alt copil, și tot așa până când... până când? Informația aceasta fără de care nu se poate trăi am citit-o în sala de așteptare a unui medic, într-o revistă lucioasă cu poze multe și informație puțină. Pereții vopsiți în roz, tavanul în verde. Iar din gurile difuzoarelor încastrate în tavanul fals și verde curgeau continuu peste capetele bolnavilor slow-uri americane siropoase. (Pasaj adăugat ulterior: Angelina s-a oprit din adoptat până l-a întâlnit pe Brad Pitt, vajnic flăcău
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pentru o muncă pornită din dragoste, care nu se va pierde niciodată în noianul cotidianului monoton și uniform.“ (Tribuna României, 1 martie 1978) BERAR Petru „ După cum este știut, Partidul Comunist Român îi îndeamnă pe cercetători să evite orice viziune în roz asupra realității, să studieze cu obiectivitate și spirit creator viața socială. Așa cum preciza tovarășul Nicolae Ceaușescu în cuvântarea sa la Consfătuirea cadrelor din domeniul științelor sociale și învățământul politic, procesul revoluționar din țara noastră continuă și va continua, ceea ce argumentează
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Universității „Al.I. Cuza“, și a lucrat pentru diferite ziare și publicații din Iași și Brașov. Debutează cu poezie în 1994, în revista Timpul. Membră a Clubului 8. Coautoare a antologiilor Junimea, azi, apoi hat jemand etwas gefragt? și Cartea roz a comunismului. Din 2004 s-a stabilit la Montréal. Este redactor la magazinul online terranovamagazine.ca. Cerul negru-rozaliu... Merçi à Benoit Doar pentru că am întâlnit gestul meu în Nemurirea lui Kundera, mi-a trecut prin cap că fluturatul acela al
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mintea rătăcită și el pe undeva. Doar o clipă mai zări lumina gălbuie strecurându-se printre frunzele copacilor bătrâni și gândul i se iți imediat la asfințitul acela care-ți făcea un gol în stomac. Culoarea exploda în măruntaie și rozul era doar amintirea unui roșu intens, proiectată pe negrul serii. Atâta simțea, că-i explodează măruntaiele, când îl văzuse pe Daniel deschizând ușa compartimentului. Să fi stat cineva să imortalizeze atunci cum îi zbura sângele prin vene, ce tensiune nebună
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ne-au lăsat în ultima lună de școală să ieșim din uniformă și să purtăm altceva, adică o uniformă a clasei noastre. Au fost discuții lungi. Unele au vrut haine roz, altele negre. Cam trei sferturi și-au făcut fuste roz de pânză topită, un material foarte la modă atunci și foarte practic, pentru că nu se șifona. Dacă mi-a plăcut ceva din perioada aia, ei bine, a fost pânza topită! În afară de mine și de Ceri, nu-mi mai aduc aminte
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
până la fanatism, iremediabil ironice. Negru din cap până-n picioare, culoarea în care ar fi încăput multe, multe cuvinte. Urma să intrăm în „câmpul muncii“, „mare și lat“, vorba Dodoloiului. Fiecare pe cont propriu. Negru. La toate fetele alea care aleseseră rozul mă gândesc cu un soi de tandrețe, de milă. Erau fete care aspirau la tot ce are feminitatea mai puternic! Erau fete care se dădeau peste cap să fie frumoase, vaporoase, la modă. Își puneau cerceluși fini, inele de argint
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
întreagă pentru ceea ce li se lua, pentru dreptul pe care-l aveau și pentru care se luptau: dreptul la feminitate. Carcasa mea neagră mă proteja. De mine însămi și de tot ceea ce vedeam cu milă la fetele astea îmbrăcate în roz, pline de speranță. Sunt multe lucruri pe care, dacă le-aș invoca, m-ar pufni râsul. Dar sunt și multe lucruri în preajma căruia râsul n-ar avea ce să caute (nici măcar ăla amar). Am auzit că, din cauza sarcinilor întrerupte, ar
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
s-a gândit că deja sunt om nou și nu cred în El sau poate cauza mea era prea meschină, așa că robinetul a rămas uscat. Mama mi-a scos din lăcașurile ei tainice săpunul Rexona, un șampon unguresc, de un roz cam dubios, dar, oricum, STRĂIN, iar tata și Dragoș s-au dus cu canistrele până jos, la Golia, la cișmeaua din zid. Am stat cu stres amândouă; ne temeam că a înghețat apa acolo și nu curge. Dar s-au
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și este mult folosit de specialiștii în pomicultură ca portaltoi. Un alt arbore-pom, mult apreciat de om în general, dar și de locuitorii satului nostru este Părul (Pirus satira) din familia rozaceelor, înalt de până la 20 metri, flori albe și roz, și fructe mari, cu pulpă apetisantă. Se utilizează mult în fabricația rachiurilor, compoturilor, marmeladei și dulcețurilor. Apoi Prunul (Prunus domestica), tot din familia rozaceelor atingând înălțimi de 6 - 10 metri. Foarte căutat este soiul Bistrițean al cărui fruct conține 14
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
un moment privirea asupra palatului gării. În linii generale fațada e tot cea pe care o cunoaștem, adică cea de azi; fără construcțiunile mai nouă care o complectează acum, deoparte și de alta (nu ca frumusețe, firește). Simplă, armonioasă, cu rozul strălucitor, al zidurilor exterioare, cu eleganta-i loggia de asupra portalului principal, fațada aceasta amintește multe vechi clădiri din centrele apusene, între care (e curios) unele dintre minunatele palate în gotic venețian de pe Canal Grande. Să nu uităm că clădirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]