1,867 matches
-
văzu în fotoliul din spatele său pe Titu Herdelea. ― Ei, bată-te! Ce cauți aici între ciocoi? îi zise cu bucurie. Ne vedem în antract! Titu era oficial, pentru cronica teatrală. Se gătise cu hainele cele negre și totuși se cam rușină la început cu ele între atâtea fracuri. Își recăpătă încrederea văzând și pe ceilalți colegi de cronică dramatică la fel, ba unii în sacouri de purtare, ca o demonstrație că ei sunt aici la datorie, nu la petrecere. Senzația serii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fie ceva adevărat, fiindcă și el a auzit multe la Pitești ieri, când l-a dus pe don' Nică. Peste un răstimp, Vasile Zidaru aduse pe Anghelina să mărturisească dânsa ce-a fost și cum. Femeia se codea și se rușina să vorbească în fața atâtor oameni care o încurajau cu ochii lacomi: ― Aoleu, păcatele mele, mi-am lăsat copiii singuri și... Primarul vru să o ia la instrucție. Anghelina se sperie și se apără că trebuie să-i mai fi văzut
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a dat boierul ăl bătrân brevet de cârciumar să înșel oamenii și să mă umplu de bani și de toate, ori matale?... Ia lăsați-mă, măi oameni, să trec și să-mi răspundă, că doar n-oi răbda să mă rușineze dânsul pe mine în fata satului, parc-aș fi cârpa lui... ― Apoi gură mare ca a ta mai rar, măi Petrică! zise Cârciumarul mai împăciuitor, văzând zvârcolirile flăcăului pe care țăranii îl ostoiau. Și țâfnă, și semeție! Lasă, că te-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
satele și i-a sfătuit și i-a dăscălit ca un părinte și ei, totuși, s-au dedat la ticăloșii cum a întors spatele ― asta nu le-o putea ierta țăranilor. Unde să mai pui că netrebnicii nu s-au rușinat să incendieze și să devasteze chiar conacul lui de la Rociu... Grigore Iuga făcu prezentările, căci Baloleanu, străin, nu cunoștea pe nimeni. Pe urmă el, cu Titu Herdelea, se retrase, ca să nu-l încurce în afacerile oficiale, înțeleși să se întîlnească
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Baloleanu cu maiorul Tănăsescu s-au închinat înaintea rămășițelor pământești ale regretatului Miron Iuga și apoi au trecut spre Ruginoasa și mai departe, dar că mâine speră să se poată reîntoarce. Grigore mulțumi cu vorbe la fel de ceremonioase, de care se rușina și totuși le pronunța, pe urmă își curmă o frază și intră brusc în casă. Tatăl său părea că doarme cu lumânarea la căpătâi. Grigore îl privi câteva minute, îngenunche ca la rugăciune și mai stătu așa iar câteva minute
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a scăpat și ea de Jenică, așa că acuma... ― Ei, hai, pupați-vă, hai, că eu mă întorc cu spatele! zise deodată doamna Alexandrescu, drept încheiere. Mimi se agăță de gâtul lui Titu frecîndu-și buzele de buzele lui. Tânărul Herdelea se rușina de toată scena asta și îngîna, fâstâcit, cuvinte galante de care îi era și mai rușine. In sfârșit, doamna Alexandrescu îl pofti să le viziteze. La plecare, Mimi rămase în urmă, iar se frecă de el și-i șopti languros
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din închisoare. Noi, foștii deținuți, am început să ne ferim unii de alții. Poate pentru că aveam în comun ceva de care nu voiam să ne aducem aminte. Ori poate pentru că ne era rușine de ceea ce trăiserăm și de aceea ne rușinam de noi înșine. Am fost un popor de fantome care nu ne mai găseam chipul adevărat când ne priveam în oglindă. Un popor căruia lanțurile i se descuiaseră zadarnic la glezne, căci se mutaseră de la o ureche la alta și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai lungească zeama. El înghiți pe nemestecate, ca să nu simtă gustul amar al marginilor arse. Când și când fata îi ținea în dreptul gurii lingura în care el scuipa cu îndemânare sâmburii de măslină. Nu-i mai era foame, dar se rușina s-o refuze, căci ea, preocupată să-i ducă lingura la gură și să-l șteargă, parcă uita de durerea surdă din pântece. — O să fie bine, spuse el, fără să fie limpede cam ce înțelegea prin asta. Ea ridică privirea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Sunt fleșcăiți și umezi între picioare ca niște melci fără cochilie... Le e frică de moarte și n-au cui spune asta. Ce crezi că fac eu ? Îi ascult... Ei cred că, dacă plătesc, nu mai au de ce să se rușineze. Și eu nu râd de ei, nu zic nimic, sunt plătită să tac. Pe urmă, când termină de vorbit, încep să mă lipăie, să mă muște cu buzele, de parcă ar vrea să-și ia rămas-bun. Mi-e și frică să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
i se îngroșase, sevele zvâcneau pe dinăuntru, frunzele se lățiseră și se ascuțiseră, ca jgheaburi pentru boabele de rouă, cârceii se încolăciseră pe arac, iar floarea se deschisese cu petale suprapuse, asemenea unui ciucure sângeriu. Jenică o privi și se rușină. Viața nouă care țâșnea în fața lui îi dădu un imbold ce-l copleși. Se întoarse îndărătul tejghelei și înhăță mapa cu lozuri. Scotoci dedesubt după săculețul cu celelalte, îi rupse sigiliul și răsturnă lozurile pe podea. Se gândi o clipă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
încline din cap. — Palanchinele imperiale! strigă eunucul-șef Shim și cărăușii vin cu litierele noastre. În tăcere, ne înclinăm spre Nuharoo și apoi unele către altele. Perdeluța palanchinului meu e trasă jos. Mă lupt din greu cu amărăciunea și sunt rușinată de slăbiciunea mea. Nu folosește la nimic când îmi spun că a fost alegerea mea să intru în Orașul Interzis și că nu am nici un drept să mă plâng sau să mă simt nefericită. Imaginea lui An-te-hai apare în oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
E lipsit de tragere de inimă, mai ales când trebuie să-și aștearnă semnătura pe decrete și edicte. Când piersicii înfloresc, dorința de intimitate a Majestății Sale începe să pălească. Țăranii au început să se răscoale, mă informează el. E rușinat de incapacitatea sa de a schimba situația. Cel mai îngrozitor coșmar al său a devenit realitate - țăranii au început să se alăture răscoalei din Taiping. Din toate părțile vin relatări despre jafuri și distrugeri. Pe deasupra, cel mai îngrijorător dintre toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
satin, piele, puf de lebădă, argint și safire, cu pene de vultur la săgeți. — Și sabia dumneavoastră? El îmi dă sabia. E grea. Când îmi trec vârful degetelor de-a lungul tăișului, simt că mă privește. Roșesc în obraji. Sunt rușinată de felul în care acord atenție unui bărbat, deși nu pot numi natura interesului meu. An-te-hai m-a informat că Yung Lu s-a remarcat pe scena politică a Chinei prin propriile sale merite. Trebuie să-mi stăpânesc dorința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
publicul sau cu clienții să afișeze o ținută profesională. Anxietate la locul de muncă Mă tem că voi pierde în situații competitive. Mi-e teamă de observațiile șefilor. Devin neliniștit când în desfășurarea activității mele sunt observat de șefi. Mă rușinez față de noii angajați. Mi-e teamă să vorbesc în public. Sunt îngrijorat de viitorul meu la locul de muncă. Încrederea în propria ținuta vestimentară Sunt încrezător când îmi aleg ținuta pentru serviciu. Cu siguranță, mă pricep să-mi aleg hainele
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
a-i ocărî cum se cuvine. Când tinerii încearcă să se justifice, Bab se arată ofensată și le face, ca o matroană din vremurile de demult, o "ditamai scenă". Drept urmare, cei doi pehlivani care "erau acum numai lapte și miere", rușinați ca niște băiețași prinși cu pozna, promit, cu ochii-n pământ, să nu mai facă. În ceea ce o privește, Bab n-are nevoie de gardă de corp. Mama sa este pe deplin îndreptățită să aibă încredere în ea. Cât era
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
-se de recordul atins. O liceană anunță cifra 31, afirmând că intenționează să ajungă la 80... În ceea ce o privește, Françoise este departe de a atinge aceste scoruri. Este tot neexperimentată, neîntinată de nicio mângâiere, de niciun sărut, și se rușinează din pricina asta. Atunci când celelalte fete de la pension o privesc cu un "aer bănuitor", întrebând-o dacă sărutase vreodată un băiat, ea își ia un "aer degajat" și răspunde că "da, firește că a sărutat un băiat". Nu-i făcea plăcere
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de la cinematograf. Ce confuzie! Și ce gafă! Ne putem închipui cât de descumpănit se simțise tânărul, mai ales în fața tovarășului său, care își atinsese ținta și care mângâiase sânii partenerei sale pe toată durata filmului. Hermie se simte atât de rușinat, atât de "nătărău", încât nu reușește să închidă un ochi toată noaptea. Măcinat de neliniște, se întreabă cum să facă se dreagă busuiocul 193... Adolescenții sunt așadar nerăbdători să depășească stadiul acesta de neîndemânare amoroasă. Ca și Hermie, se grăbesc
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și o concepție fundamentală asupra lumii, conform căreia, de obicei, ceilalți le nedreptățesc sau își propun să le facă viața mai dificilă (un alt tip de gîndire nerealistă, dăunătoare). Cînd sînt agresivi, oamenii se simt deseori vinovați după aceea sau rușinați de comportamentul lor. Adesea, victimele lor se simt umilite și vor să se răzbune. Agresivitatea amplifică starea de excitație și poate face persoana respectivă să se simtă mereu pe punctul de a se enerva și de a deveni anxioasă. Care
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
curat», formula curentă a jurămintelor din sat.« Zău curat - nu mă minți?» îl mai întreb eu o dată, cu toate că știam că orice asemenea întrebare era de prisos. «Zău curat - că nu mint», făcu încă o dată Adam, c-o hotărâre ce mă rușina. Formula era pentru noi prea sacră decât să mai fi putut sta la îndoială. Eram dezolat că nu mă dovedeam a fi singurul ales, dar în aceeași clipă un alt gând mă îndruma către o nouă încercare. «Ascultă, Adam, îi
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
îndepărtându-te; din acel moment vei trăi departe de frământările lumii și vei uita sentimentele lumești. Nu îți vor fi iertate greșelile, orice încălcare a regulilor îți va fi pedepsită și, dacă o să stărui în greșeală, vei fi trimis acasă rușinat și arătat cu degetul de oameni ca un păcătos. Nu prea era încurajator precum îndemnul lui don Terentio, dimpotrivă, cel ce vorbea făcea caz de un ton solemn și amenințător, fără putință de apel. Acesta era preotul Costantino, înalt, usacățiv
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
izbutit să fie decât glumeț: Universitatea nu poate accepta autoritatea materială a Bisericii. Nici aici nu insistăm. Ar fi copilăresc. Îmi închipui, de altfel, că cea mai mare parte dintre teologii noștri universitari va fi sfârșit prin a se simți rușinată de asemenea aberații. Dar iată cine sunt adversarii proiectului de lege pentru reorganizarea învățământului. Motivele lor însele arată cât de necesare sunt restaurarea autorității bisericești și crearea unei discipline unitare". 5 Ibidem, p. 466. 6 Nae Ionescu, Școlile confesionale, în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
voi; de către unii El se hulește, iar de voi se preaslăvește. Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaș, sau hoț, sau făcător de rele, sau ca un râvnitor de lucruri străine. Iar de suferă ca creștin, să nu se rușineze, ci să preamărească pe Dumnezeu, pentru numele acesta (1Pt 4, 12-16). În Prima scrisoare către Timotei, Apostolul Paul ne prezintă cu mai multă acuratețe dificultatea în care se găsea întreaga creștinătate în raporturile sale cu statul roman: Vă îndemn deci
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
că vor obține ceea ce doresc din partea Stăpânului cerurilor. Și alți bărbați cu demnități înalte, obișnuiți să apere libertatea de conștiință, au dobândit aceiași coroană. Unul dintre ei, tribunul Valentinian (n. 321), comandantul lăncierilor din paza palatului imperial, nu s-a rușinat de religia creștină; peste puțin timp a ajuns la conducerea imperiului (364-375). Faptul s-a petrecut într-o zi pe când împăratul Iulian intra foarte tulburat în templul Geniului Public. Doi custozi ai templului se aflau la porțile sacre purificându-i
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
atrăgea atenția asupra faptului că numai așa vom putea preîntâmpina sau limita situațiile În care alții ar fi nevoiți să ne acorde iertarea.) „Păzește-te, chiar când ești singur, să rostești sau să faci lucruri josnice. Învață-te să te rușinezi mai mult de tine decât de alții.” (Democrit) „Nu te abate niciodată din calea virtuții și a onoarei; este singurul mijloc pentru a fi fericit.” (Buffon) Cine bănuiește e cu mai multe păcate. (Pentru că bănuielile nedovedite ale suspiciosului nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
incapacitatea copiilor de a realiza ce Înseamnă să fii părinte: „Un tată poate să hrănească zece fii, dar zece fii nu pot să hrănească un tată”.) „A nu-i iubi pe părinți este răutate; a-i uita sau a te rușina de ei este nebunie.” (Seneca) „Revolta Împotriva tatălui și a mamei este un păcat pentru suflet și o nenorocire pentru familie.” (Platon) Personalitate, atitudinetc "Personalitate, atitudine" Sunt oameni croiți rău și cusuți bine. Hainele elegante pot ascunde, pe moment, nemernicia
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]