1,828 matches
-
două mustăți splendide la modă, mereu elegant și de aspect aristocratic. A fost printre primii din Verona care au cutreierat înșeuat pe velociped, bicicleta cu roata anterioară mai mare decât cea posterioară, îmbrăcat într-o ținută perfect sportivă. Nu se rușina să viziteze adăposturile mondene ale familiilor nobile. Foarte politicos, tovarăș plăcut de conversație, dar nimic mai mult. Nobilitatea feminină îl scruta cu curiozitate, căutând să descopere acel sens de mister și de extravaganță care îi învăluia persoana și modul său
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
numeric. A devenit necesară separarea, în interiorul Casei, a unui spațiu rezervat pentru ei și formularea unui program aparte compatibil cu studiile clasice. Lor le-a fost încredințată responsabilitatea serviciului liturgic și al curățeniei bisericii. În timpul vacanțelor, acești studenți nu se rușinau să devină ajutori de zidari, lucrători la terasamente, grădinari etc. Viața lor era foarte dură și programul foarte angajant. Dar nu le lipsea voioșia și armonia. Anii cei mai triști și grei au fost cei din perioada războiului dintre 1915-1918
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
17 aprilie 1988 de sanctitatea sa Ioan Paul II. Papa a anunțat-o printr-o Scrisoare Apostolică care începea cu o frază de-a sfântului Paul foarte dragă lui don Calabria: «Dumnezeu și-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să rușineze pe cei înțelepți; Dumnezeu și-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le rușineze pe cele tari; Dumnezeu și-a ales pe cele din neamul de jos ale lumii, pe cele nebăgate în seamă, pe cele ce nu sunt
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Apostolică care începea cu o frază de-a sfântului Paul foarte dragă lui don Calabria: «Dumnezeu și-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să rușineze pe cei înțelepți; Dumnezeu și-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le rușineze pe cele tari; Dumnezeu și-a ales pe cele din neamul de jos ale lumii, pe cele nebăgate în seamă, pe cele ce nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt» (1 Cor 1,27-28). Și a adăugat: «Aceste cuvinte
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cu ea lemne, fân, oi, vite, pe care cu o ură nebună le ridică la suprafață, le scufundă, le izbește de malurile argiloase până le termină. Nebunia ei este de scurtă durată. După câteva zile, ca și cum ar fi conștientă și rușinată de lucrurile rele pe care le-a făcut, își ascunde sutele de capete în propriul corp, corp fluid, ce își reduce treptat dimensiunea redevenind acea apă blândă descrisă și pomenită de -a lungul veacurilor de cronicari, scriitori, poeți. Cu mișcări
CONTRIBUŢII LA AMELIORAREA CRAPULUI DE CULTURĂ ÎN CONDIŢIILE ECOLOGICE ALE AMENAJĂRII PISCICOLE MOVILENI, JUDEŢUL IAŞI by Dr. ing. Gheorghe Huian () [Corola-publishinghouse/Science/678_a_977]
-
a acelei constituții oligarhice, făcută de boieri și impusă țării. ă...î Adevăratele clase romînești: țărănimea, breslele și boierinașii sunt date în stăpânirea și exploatarea boierilor înstrăinați și slugarnici față de străini, în stăpânirea acelei clase care, cum am văzut, se rușina să fie românească și care, cum ne spune și Alecsandri, în articolul citat mai sus, și A. Russo, în Iașii și locuitorii săi în 1840, uitase și noțiunea și cuvântul de onoare. Ar fi ușor să dau toată culoarea neagră
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
bonjurist: "Iorgu : Dac-ar giudeca toți ca d-ta, domnule, apoi teatrul național nu s-ar putea întemeia niciodată în țară: dar slavă Domnului !, sunt persoane care știu să prețuiască greutățile unei scene începătoare ca a noastră, care nu se rușinează de a merge să vadă piese naționale... Acele persoane sunt vrednice de toată lauda..." etc., vorbe pe care le spune Iorgu, tipul ridicol, pentru că Kiulafoglu a vorbit cu dispreț despre teatrul românesc și pentru că Alecsandri a găsit ocazia să facă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
dintr-un orășel, senatori, magistrați, ofițeri, burghezi, își fac o plăcere proastă și crudă din scalîmbăturile nerușinate ale perversului vagabond or-fan, în vârstă de vreo opt-nouă ani, Mitu Boierul, numai "o țărancă bătrână, care e-n rândul întîi al spectatorilor, rușinată de refrenul pe care copilul i-l aruncă ei cu o intenție diabolică", își caută loc să scape de privirile întoarse asupra-i și singură ea, plină de milă, "se-nchină și zice depărtîndu-se: - Cine știe ce păcate! Să ferească Dumnezeu pe
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
numai bi-ne și te-am lăsat să pleci în pace”. Trebuie reținut acest aspect al relațiilor între filisteni, singurii amintiți în Tora și Talmud timp de peste 600 de ani ca băștinași ai Canaanului/Palestinei, și ivriții venetici care nu se rușinau să-i păcălească și să le aducă pe cap numai rele și belele. Să continui cu Geneza la ,,38,1 În vremea aceea Iuda(fratele lui Iosif pe care-l vîndu-se madianiților iar aceștia l-au vîndut în Egipt) a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
episcopia cumanilor era undeva în curbura Carpaților dar de ea depindeau și ungurii și sașii din Țara Bîrsei sau alte meleaguri vecine. Totodată în Regatul Ungariei, românii erau organizați cu o biserică proprie iar unii unguri și sași nu se rușinau să treacă la or-todoxie, stîrnind supărarea tartorului de la Roma. Primul episcop al românilor menționat cu această funcție religioasă și atestat documentar la anul 1353, este Chiril Românul de Prezemzsl -azi Polonia - în Țara Bolohovenilor. Înscrisul papal dovedește că românii care
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
pînza. Pe acești răi cu mintea în pîclă i-am descîntat cu apă neîncepută și i-am uns să stea vioi și sila să nu-i mai țină. Voi striga: privește aceste măciuci care s-au murdărit iar acum se rușinează și plîng în hohote. Acești tineri geți, prin cetate vor umbla numai în zdrențe. Sfîntul a spus că aceste măciuci ne-au dat numai boală(pagubă). Eu privesc la acești iubiți și văd dacă întîmplarea rea nu le-a micșorat
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
recele Istru ne ține departe de voi, știm bine ce înseamnă nu-mele de prieten. Există un loc în Sciția, cei bătrîni o numeau Taurida, care nu este prea departe de pămîntul getic. Eu m-am născut acolo, și nu mă rușinez de patria mea. Poporul de acolo se închină surorii lui Apollo... După ce a isprăvit povestea (lui Oreste și a Ifigeniei), lăudară cu toții faptele și frumoasa bună credință. Nu-i de mirat cum chiar în această regiune, care nu este alta
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
naționalism, le spunem că Dumnezeu a vrut să fim români, și prin voia lui Dumnezeu avem o limbă românească, un port românesc, avem obiceiuri, avem tradiții, care, toate constituiesc moștenirea noastră, tradițiile noastre, specificul nostru, de care, în loc de a ne rușina, ne vom mândri și ni-l vom apăra. Ca români, totdeauna am fost largi la inimă, primitori, ospitalieri și am respectat specificul altor națiuni. Sașii, secuii, șvabii, au trăit cu noi sute de ani.. Comunismul și nu Mișcarea Legionară i-
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
răi”. G. Călinescu spune chiar că un critic care „nu latră” în text mănâncă degeaba pâinea literaturii. Dar bucuria lui S. e să laude o carte, să admire un autor, să repare o injustiție. Cere discreție și sentimentalitate. Nu se rușinează să lăcrimeze în timpul lecturii și să reabiliteze personajele năpăstuite, calomniate. De pildă, personajele lui I. L. Caragiale, cărora le descoperă curățenia morală, sinceritatea, complexitatea interioară, adică tot ceea ce contestă critica literară tradițională. El este de părere că opera de artă adevărată
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
În tren, Într-un compartiment. Acolo..., nu-mi mai amintesc exact, erau deja acolo, sau au venit ulterior..., dar erau două doamne care, văzându-mă Însângerat la mâini și ținut În condițiile ăstea au protestat: „Se poate domnule...!”. S-au rușinat și m-au dezlegat. Am ajuns la Gara de Nord, am schimbat trenul, am ajuns la Brăila și m-a dus la Securitate. Când ați ajuns acolo? Vă mai amintiți data? Cred că era ultima zi din luna iulie, pentru că din ziua
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cari, după aceea, ne-am aruncat în luptă până ce am fost doborâți, am fost noi, câțiva copii. Dar, pe lângă pasiunea ideală care ne mobilizase, noi aveam și organizarea. Eram organizați, eram solidari, ne simțeam cotul. Ne împingea emulația și ne rușinam unul de altul ca să fugim. Pentru nimic în lume n-aș fi dat înapoi. Gustave le Bon33 a scris despre psihologia mulțimilor și a dat explicarea marelui adaos de puteri pe care individul îl dobândește de la colectivitățile în mijlocul cărora se
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mai răsfoit dosarul, iar eu am privit pe pereți, m-a asigurat că n-are să raporteze mai departe aceste „abateri”: „Cum să-i spun primului-secretar că niște scriitori, niște oameni de cultură se pretează la așa ceva!” Părea sincer uimit și rușinat de o asemenea descoperire. *„Admir la G.G....” Cu aceste cuvinte a început Ileana Berlogea prezentarea noului volum al dramaturgului nostru, Doi pentru un tango, pe care l-a prefațat. Ce admiră ea? Faptul că autorul a scris „cele mai multe piese despre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Ziua de mîine”. Am fost mereu amînați: la anul, în cincinalul următor, în societatea multilateral dezvoltată, în comunism. Sîntem obosiți, bolnavi de-atîtea amînări. Și lucrul cel mai grav, ni s-a atrofiat capacitatea de a ne mai iluziona. Uneori mă rușinez de naivitatea pe care am avut-o, alteori admit că fără ea n-aș fi supraviețuit. Impasul îl resimt dureros doar cei ce gîndesc la trecutul lor. Cîți, oare, o fac? Citesc în căutarea Atlantidei de Traian Chelariu (Ed. Dacia
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lor pe care le-au acoperit astfel de rușine, cu atât mai puțin s-au gândit la preoția lor și la preceptele creștine ale Predicii de pe Munte. Judecători nedrepți care de Dumnezeu nu vă temeți și de asemenea nu vă rușinați, cum veți răspunde la judecată atunci când nu vorbele, ci înseși faptele voastre vă vor judeca? Căci ați judecat pe cel obidit și nu ați consolat pe cel căzut și rănit. Și totuși, forul sinodal, care a trebuit să infirme sau
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
scriere scandaloasă și importantă, ale cărei stil și temă sunt organice epicului restrâns, „economic”: Gregor Samsa se trezește, dimineața, gândac. Nici o explicație nu este oferită asupra nopții În care s-a produs oroarea. Aflăm doar că straniul cobai se simte rușinat de experimentul prin care trece și că familia și foștii colegi Încearcă să găsească o soluție pentru a scăpa de acest „ceva” care fusese, până doar cu o zi Înainte, o persoană, adică „cineva” cu grai, Înfățișare și reacții omenești
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pentru un loc ce nu avea așa ceva”, transferând vinovăția membrilor ei asupra țării și a poporului, că martirii Gărzii de Fier „și-au dobândit un destin care scutea țara de a avea unul”), e evident că, după război, Cioran era rușinat și Împovărat de fostul său angajament politic și că, de fapt, se ținea la distanță de orice legături politice. Totuși, imposibilitatea de a-și pacifica autenticul nihilism Înnăscut s-a dovedit a fi un proces nesfârșit, complicat și tulburător. La
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu părea grăbit să comenteze. Îmi aminteam școala de demult, din țara de demult și de dincolo. „Marș la loc, loază!”... tuna spre clasa amuțită Rinocerul Dascăl, urletul de fier și vorbele de fiere și fier mă micșorau, În bancă, rușinat de rușinea colegului de la tablă și Îngrozit de spaima să nu mi se Întâmple, cumva, curând, la fel. Unul dintre drepturile pe care exilatul Îl descoperise În America era chiar acesta: dreptul la... „prostie”. Prostie, ignoranță, candoare, inocență culturală, politică
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu mai vrea și probabil nu mai este capabil să supraviețuiască”, spiritul solicită propria formă, ca să poată continua, „oricum și dincolo de orice”, adresându-se oricui și nimănui, „pentru cel care există și cel care nu există, pentru cei care se rușinează de noi și (poate) pentru noi Înșine”. Scrisul poate fi astfel de terifiantă Încercare, Încurajatoare tocmai prin luciditatea extremă, copleșitoare, nu o dată insuportabilă, prin vitalitatea morbidă și depotrivă stenică a interogației. Textul lui Imre Kertész, de o urgență și acuitate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a stabilit un cod cotidian protector. Ritualurile sale gastronomice intră și ele În subterfugiile de a evada din rigorile prezentului. În pofida sfaturilor cardiologului și a crizelor de oboseală și transpirație, continuă să consume vicioase limonade dulci și ispititoare omlete interzise. Rușinat de fiecare dată, dar gata să-și acorde, apoi, din nou, micul act rebel de plăcere. Când se Întreabă de ce Îl ajută pe subversivul Monteiro Rossi și neștiind răspunsul decide să Înceteze a se Întreba, Pereira semnalează deja că s-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
în opinia publică justificarea de a lua măsuri serioase împotriva studențimii. Mișcarea naționalistă a dispărut în mare măsură din rândurile studențești. Nu se mai arăta nici o licărire de nădejde nicăieri. Chiar băieții cei mai curați sufletește și bine intenționați se rușinau de întâmplările de la Oradea Mare. Lumea spectatoare, care arăta mișcării în general multă simpatie, combătea procedeele, care au dus la așa întâmplări combătând totodată și mișcarea în sine. Or chiar aceasta era ținta pe care o urmărea evreimea cu lumea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]