3,112 matches
-
declamă Stănică, ce ureche fină aredoctorul! Minunată! Dacă-l aduceam la vreme la îngerașul meu, azi ar fi trăit. Să știi ce te așteaptă, să previi, ăsta e rostul medicinei! Moș Costache, te rog eu (Stănică făcu din mâini semnul rugăminții), am văzut că tușești, ai să-mi mulțumești. Vasiliad se ridicase, îndreptîndu-se spre Costache, care implora pe ceilalți din ochi să-l salveze, în vreme ce Stănică, spre a-i zădărnici rezistența, îi și trăsese haina. - Găsesc că nu e potrivit, protestă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
putu masca suficient contrarietatea: - Du-te tu singură și eu te-aștept. Dacă i-ar face plăcereprezența ta, nu sunt sigur în ce mă privește pe mine. Otilia făcu o mică strâmbătură și nu mai spuse nimic și, cu toate rugămințile lui Felix, nu mai consimți să se oprească. Se întoarseră, deci, acasă. Deși se întunecase, nu se vedea nici o lampă aprinsă. Otilia, cam mirată, intră înăuntru. Deodată se auzi un țipăt, și fata ieși palidă și îmbrățișă tremurând pe Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
n-a făcut nicicând parte dintre punctele mele forte. Chiar dacă ar face, ce-aș avea eu să te învăț pe dumneata?!... Singura mea mângâiere ar fi ca micile mele economii să te elibereze de eventualele dumitale disconforturi pecuniare. Dorința și rugămintea mea cea arzătoare sunt să accepți să devii moștenitorul meu!!... 252 DANIEL BĂNULESCU Francis Macomber"), tabachera lui Lenin, fotograful lui Alva, cartea de vizită, însiropată cu declarații amoroase, aparținând Mariei Curie, o listă cu socoteli zilnice a D-nei Stein, monoclul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un singur ghem care se desfășura de aici înainte neașteptat de lin. Căutările lor erau de- acum zadarnice, se găsiseră! Flora se înălță nerăbdătoare și-i șopti candid la ureche: - După ce intră Malvina în casă, mergem în oraș !? Era atât rugăminte, cât și poruncă în glasul ei, încât l-a încurcat însă nu a mai apucat să răspundă. Nu uită multă vreme aerul fierbinte, parfumat ce-l risipea încet prin gură lângă ureche, chiar mai mult ca un sărut promis și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
pavaj. Sus, la ferestrele chiriașilor se luminau geamurile. Calul bătea cu copita. Înțepa un friguleț de primăvară. Înghețase sufletul în Mielu. S-a apropiat iar de stăpân, și i-a spus cu gura pe jumătate: - Domnu Bică, aș avea o rugăminte... Jupânul s-a întors mirat spre el, cu ochii mici, de nedormit ce era. - Ce-i? - Ce să fie... - Spune, mă prostule! Parcă a mai prins curaj Mielu. - Domnu Bică, aș avea o mare rugăminte... -Ei? - Domnu Bică, am strâns
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Domnu Bică, aș avea o rugăminte... Jupânul s-a întors mirat spre el, cu ochii mici, de nedormit ce era. - Ce-i? - Ce să fie... - Spune, mă prostule! Parcă a mai prins curaj Mielu. - Domnu Bică, aș avea o mare rugăminte... -Ei? - Domnu Bică, am strâns bani să-mi cumpăr un loc în gura gropii, să am și eu un metru de pământ al meu... - Ei? a mormăit stăpânul. - Și nu-mi ajung banii... 171 - Și ce-mi spui mie? Se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
În treburile lor atât timp cât ei muncesc.” Theodore Roosevelt Recent, Îmi verificam e-mailurile, când am dat peste unul de la un prieten cu care lucrasem cu câțiva ani În urmă. Am rămas surprins, pentru că mesajul avea atașat și CV-ul lui, Împreună cu rugămintea de a-l recomanda oricărei companii despre care știam că ar avea nevoie de competențele sale. Ultima dată când vorbisem cu el, era entuziasmat de faptul că se angajase la o companie pe care mulți o considerau una dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
a atitudinilor, valorilor, credințelor (variabile de tip cultură normativă) caracteristice unui grup. Complianța (după același autor) reprezintă conotația negativă a primului termen sinonim îndepărtat al obedienței și poate fi definit ca modalitate de răspuns pozitiv al anumitorpersoane la anumite solicitări, rugăminți, îndemnuri, ordine din partea autorităților. Kalman (1961) prezintă stadiile influenței sociale (pe care o confundă în mod intenționat cu autoritatea normativă a grupului) ca fiind: a. complianță: preluarea unui comportament în scopul obținerii unei reacții favorabile din partea autorității; b. identificarea: preluarea
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
normativă) caracteristice unui grup (nu este un simplu comportament de imitare). • Complianța (după același autor) reprezintă conotația negativă a primului termen, sinonim îndepărtat al obedienței și poate fi definit ca modalitate de răspuns pozitiv a anumitor persoane la anumite solicitări, rugăminți, îndemnuri, ordine din partea autorităților. Kalman (1961) prezintă stadiile influenței sociale (pe care o confundă în mod intenționat cu autoritatea normativă a grupului) ca fiind: a. complianța: preluarea unui comportament în scopul obținerii unei reacții favorabile din partea autorității; b. identificarea: preluarea
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
unele de două sau patru versuri. A căuta În ele un proiect spiritual, un peisaj este o exagerare. Singurul fapt ce se observă la lectură e pofta și voința de tihnă a Îndrăgostitului. Tot ceea ce scrie Nicolae pare o invitație (rugăminte) la buna orînduială a firii. El vrea să evadeze din starea de boală: „să fiu În odihnă”, liniștea fiind adevărata fericire: „să am fericire”. Puținele imagini literare sugerează o progresivă retragere, o sistematică Împotrivire față de nebuniile sentimentului. Nu-i place
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
micii poezii pastorale. Deghizat („schimbat la față”), Amoriu culege flori pe cîmp și gîndește malefic: „vai de cin-a priimi/aceste flori de la mine”... O fețișoară căuta, În acest timp, o mioară rătăcită și, Întîlnind „prin pustiuri” copilașul viclean, cedează rugăminților lui și-l ia În brațe. Ce urmează se poate prevede: fețișoarei i se aprinde sufletul, aleargă pe dealuri, plînge, se vaită și invocă moartea: „Moartea fără prelungire Să vie să mă ia, Căci alt chip de mîntuire Nu am
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu-nfocare, Cărările cele strîmpte de pîndă și de tîlnirc, Unde-ți furam cîte-o gură supt a crengilor dosîre, În sfîrșit, locul cel tainic, de fericirea cea mare, Unde, În genunchi, la poale-ți, spre asfințitul de soare, CÎștigînd prin rugăminte scumpa ta făgăduință, Ți-am dat ceriul chezășie de o vecinică credință.” Spațiul liric conachian iese mai limpede din această evocare: loc tainic Într-un decor grandios; cărări strimte, locuri de pîndă și, În fine, sacralizarea amorului: Îndrăgostitul stă În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la ceasul ăsta. E primul lucru pe care și l-a cumpărat când a ieșit din pușcărie. Azi nu se ducea la spital, n-ar fi trebuit să-și pună ceasul care bate în ritmul inimii. Dar, cu gândul la rugămintea bunicului, își pusese, fără să-și dea seama, ceasul la mână, ca zălog. De fiecare dată îi descria aleile, pentru a nimeri banca pe care urma să se așeze. Și dacă e ocupată ? E mai retrasă și are speteaza ruptă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Orbul bâjbâia, în patru labe, căutându-și bastonul. Coltuc zăcea într-o rână, cu gura înfundată într-un smoc de iarbă încolțit printre pietre. „Ajutați-mă, oameni buni“, șoptea orbul întruna, încercând, după auz, să priceapă încotro să-și îndrepte rugămintea. În jurul lor era însă pustiu, doar urmele amestecând sfâșieri, sfărâmări și desperecheri aminteau de tăvălugul de adineaori. La vreo douăzeci de metri mai la vale, câțiva oameni în halate albe, ce coborâseră din camionul Jandarmeriei, râcâiau cu polonicele fundul cazanelor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-l consultă, ceea ce reprezenta o somație discretă pentru Dan Bogdan. Acesta își adună toți mușchii feței într-o sforțare ultimă, privi și el ceasul ca să câștige timp, apoi mărturisi că în afară de plăcerea de a-l vedea venise cu o mică rugăminte. O asociație americană oferise la institutele universitare un dar de pantofi de bizon, care se împărțeau cu recomandația autorității școlare. Avea un nepot de soră la școala de Arhitectură și-l ruga să-i dea o referință bună. Ca să nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
deocamdată, Aurora nu uită a face o vizită și lui Hangerliujunior, foarte în grațiile prințesei, căruia între altele îi spuse că soțul ei, Panait Suflețel, admiră mult valoarea de numismat a lui Hangerliu-tatăl. Cu acest prilej, Hangerliu împărtăși Aurorei, cu rugămintea de a transmite mai departe, că sunt amatori pentru închirierea casei lui Dan Bogdan sau a lui Gulimănescu. Astfel Suflețel comunicase vestea, ferindu-se a revela modul cum ajunsese în posesia ei. Când se petrecu accidentul Dan Bogdan, Suflețel se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aprobat, asta e altceva. ("Nimeni nu te-ar aproba, gândi Ioanide, căci atunci și un criminal ar pretinde că are o concepție de viață. Dar pot eu să-ți spun asta, Tudorel, acum când mergi la moarte?") . - Îți fac o rugăminte. Am refăcut caietul și l-am lăsat încutia mesei. Pe acesta să nu-l arzi. . - Foarte bine! . - Va interesa poate pe alții, care pot înțelege. . Ioanide se ridică și după el Tudorel. . . - Te las, zise arhitectul cu un aer concentrat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mic cadou pentru zelul dumitale. Subreta, foarte veselă, arătă cadoul doamnei Pomponescu, care nu văzu în acest gest decât o firească generozitate. Puțin după aceea, Pomponescu făcu o vizită la Școala de Arhitectură, unde înmînă rectorului un fond bănesc, cu rugămintea de a-l divide în câteva premii sau ajutoare, în anii imediați, la studenții mai buni, fără multe formalități și cu evitarea întîrzierilor ce ar putea reduce la neant suma. Cu acest prilej, Pomponescu schimbă unele vorbe cu câțiva din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cumnat, dar așa organism paradoxal n-am mai văzut. Cade și se ridică, în ciuda prevederilor. . Ar fi putut spune că geograful era ciudat și într-altele. Astfel, Conțescu-conferențiarul nu era rudă de sânge cu Conțeștii, însă își schimbase numele la rugămintea geografului, fiindcă viitoarea soție nu se îndura să se despartă de numele de fată, care îi era așa de scump. În fine, Conțescu se întrema binișor, și așezat pe fotoliu se încumetă să scrie pe un pupitru adaptat în dreptul său
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cei care sunt mânioși, pentru că vor să trăiască în bună înțelegere. Consideră că un refuz înseamnă a intra în conflict cu cei din jur. Pasivi, nonasertivi, evitanți, "serviabilii" nu spun "nu" nimănui. Răspund afirmativ la orice solicitare sau la orice rugăminte. Ei pun nevoile celorlalți pe primul loc, neglijându-se și suprasolicitându-se. Nu pot finaliza multe dintre cele promise. Sunt plini de resentimente, considerând că sunt niște victime. R. Brinkman și R. Kirschner consideră că sunt nerecomandabile: • tendința de a-i
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
nu trecuseră valurile vremii și peste ea și toată lumea’’) cu fostul ucenic, devenit între timp culegător, unde prezența comicului burlesc se întrezărește limpede printre rânduri. La aflarea marilor necazuri prin care trece protejatul ei, generoasa sfântă adresează fiului ceresc o rugăminte. În finalul demersului anecdotic-fantastic este atins punctul maxim, atunci când, rugăciunea Maicii Preciste fiind îndeplinită, miracolul se produce și culegătorul își găsește nevasta într-o stranie stare de exaltare. Împrăștiind lumânări aprinse prin toată casa, femeia joacă de una singură, apoi
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
care, pe când semăna în popor învățăturile lui Dumnezeu, a întărâtat sufletele păgânilor, care au început să-l caute. Dar sufletele creștine l-au rugat să se retragă pentru câtva vreme. Și deși era dornic să pătimească, a fost înduplecat în fața rugăminților poporului. Căci era rugat să mai aștepte, pentru a învăța și a întări poporul. „Dar de ce să vorbesc mai mult? Noaptea voind să iasă din oraș și văzând pe Hristos că-i iese în cale la poartă și că intră
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
ierte bătrânii și copiii de la Tg. Jiu și să vă ierte arheul românesc, în numele căruia v-am scris." Cum rimau toate acestea cu lecția pe care i-o dăduse lui Andrei în marginea articolului despre patriotism din "Secolul 20"? Cum, cu rugămintea apăsată, pe care mi-o adresase cu câteva luni în urmă, de a nu denunța plagiatul și impostura lui Tudor Ghideanu, șef de catedră (?) la Facultatea de Filozofie din Iași, în marginea lui Heidegger și a filozofiei contemporane în genere
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a-l anunța că urmează să cobor în Sibiu. ― " Dragul meu, înainte de a pleca, fii bun și fă-mi o cafea." Din păcate, aveam cursa spre Sibiu în zece minute. Îl rog să mă ierte că nu-i pot satisface rugămintea, și mă liniștește spunîndu-mi că se va descurca singur. Revin în Păltiniș spre seară și îl găsesc pe Noica în plină perplexitate. ― "Eu nu știu cum vă iese vouă cafeaua neagră. Am fiert-o o jumătate de oră tot adăugând apă și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se închinau, îngenuncheați la o distanță respectuoasă, lumina dozată misterios în întreaga vitrină ― ar fi făcut ca orice copil să rămână cu gura căscată și să nu mai poată să se desprindă de acolo minute și minute în șir. La rugămințile mele repetate, epuizate curând și înlocuite de un glas exasperat și devenit poruncitor, fiul meu a ridicat ochii o clipă spre vitrine și apoi a pus din nou nasul în pământ. Duelul lui cu mine era mai important decât toate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]