10,767 matches
-
cei puțini ce i-au rămas, grupați pe la B 1 TV, labe-unu, cum sunt ironizați, spun pe unde mai pot că miza este între cătușe și tancuri, dar fiindcă este vorba de cătușele Elenei Udrea la Rahova și de tancurile rusești la Dunăre, ridicolul este imens. Totuși, pentru eventuala recluziune a lui Băsescu, oricât de incomod pentru foștii și puternicii lui parteneri devine pe zi ce trece, Scroviștea pare să fie o locație mai sigură decât Guantanamo. Într-o zonă mai
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93550_a_94842]
-
bucurat Beliov, care i s-a așezat alături, cuprinzând-o cu unul din brațe. Pacemu, Alimpiușka? îi șoptise el la ureche. Pacemu?... Astavi menia, Vlasia, îi răspunsese printre palmele adunate în dreptul obrazului Olimpia. Astavi menia! Îi auzisem și altădată vorbind rusește, lucru care nu mă mirase deloc. Ar fi fost chiar nefiresc, cu profesiunea ei, Olimpia să nu cunoască rusa. Mă deranja doar faptul că, vorbindu-i astfel în împrejurarea aceea, Beliov mă scotea pe tușă. Eu păream intrusul în grupul
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
de uriașa noastră lăcomie. - Gata, mă, gata! Pentru astăzi ați învățat destul cum se câștigă banul! În altă zi, “domnul” Dode s-a gândit să ne trezească simțul patriotic (doar eram în vreme de război, cu soldații români pe coclaurile rusești). Voia să scoată din ungherele ascunse ale sufletelor noastre mult doriții eroi de care țărișoara noastră avea atâta nevoie la Cotul Donului. Simțise “domnul” Dode că pe noi nu prea ne durea în “cotul” Donului, unde mulți părinți sufereau, iar
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
și pe noi ne-au încadrat în cea din urmă... La Leningrad pe Volga pluteau bucăți uriașe de gheață, era decembrie, excursia se organizase în vacanta noastră de iarnă. Bărbații, parcă toți înalți și blonzi, cu căciuli din blana, tipic rusești, se conturau magic pe lângă noi prin ceața deasă a orașului; Ermitajul - un muzeu plin de comori. Când am ajuns la Tbilisi, capitala Georgiei, tocmai se juca un meci important de fotbal la care participa și echipa României. Băieții s-au
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
seara, nu vom mai avea masa de seară. Ne-am întors pe la 7, flămânde cum nu se poate, și eu le-am rugat pe chelnerițele de la restaurant să ne dea un ceai cu niște felii de pâine. Eu știam puțin rusește - după 8 ani de rusă, la liceu. Drăguțe s-au înmuiat în fata bietelor de noi și ne-au satisfăcut rugămintea (căci nu aveam nici un ban, și ni se spusese, de exemplu, să nu atingem fructele din vasul de pe masă
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
Ernsti și-a recunoscut între ele măcar câteva dintr-ale lui, n-am aflat până la urmă. Ce importanță mai avea? răspundea uneori întrebărilor mele, poate le chemase tatăl său la sine, căci îi spusese cândva, înainte de a pleca în stepele rusești, cu o pronunțată presimțire a morții, că doar niște porumbei ar lua cu el când o fi s-ajungă pe lumea cealaltă... L-am văzut peste ani. Tot pe Teritoriu. Mă aflam întâmplător pe malul lacului, venisem și eu cu
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
se pregătea să plonjeze în ocean. La scenă asista curioasă o cămilă cu cocoașele inegale. În planul îndepărtat, un vehicul tout-terrain escalada o pantă extrem de înclinată. În caz că s-ar fi prăbușit, ar fi sfărâmat în cădere bulbul turlei unei biserici rusești... Fusesem la un pas s-o conduc pe Angela în debaraua mea. Mă hotărâsem să o fac prin trimestrul al doilea, în timpul unei ore de fizică. Ni se dăduse lucrare de control și, dacă mă mai descurcasem cu teoria cumva
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
la Pacuiul lui Soare cum o considera P.Diaconu, zona Ostrov-Călărași-Silistea fiind o regiune crealiera, iar circulația monetară pentru secolele XII-XV fiind foarte mare, fie la Isaccea-după N.Iorga, Gh.I.Brătianu, C.C Giurescu,fie între Isaccea și Tulcea. Cronică rusească a mănăstirii Ipatienskaia menționează o localitatea Stînă(Ditinia),care ar fi putut fi Vicina. În codex 534 Din Bibliotecă Marciana-Veneția pentru secolul XII e menționat orașul Vic(Vicina), iar pentru secolul XIII actele notarului Gabriele Prodomo 1 iulie-6 octombrie 1281
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
arsenal militar gigantic, performant și de temut (a devenit putere nucleară doar cu un an În urma americanilor), și i-a depășit clar În materie de tehnologie spațială. Timp de vreo zece ani, cosmosul a fost, la vârf, o chestiune exclusiv rusească. În aparență, o investiție bună, generatoare de siguranță, pe de o parte, și de prestigiu internațional, pe de altă parte. În realitate, o irosire de resurse și mijloace În două inutile găuri negre: probabilitatea ca Occidentul să atace Uniunea Sovietică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-ți trântește scurt În nas tradiționalul „dacă nu-ți convine, bea mai puțin și ia-ți, tată, Mercedes”. Persoana din lateral-spatele meu nu și-a ferit Însă privirea; dimpotrivă. Era o mininonă blondă, tipul de ingenuă din teatrul scandinav sau rusesc, prevăzută cu un surâs curat și cu ochi de un albastru limpede, care mă fixau neechivoc și cordial. - Sunteți domnul Gelu Negrea, nu-i așa? mi s-a adresat sotto voce În engleză și, fără să aștepte confirmarea, a continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
etiopiene. Prințul Siegrid din Germania de Nord i-a adus prințesei un inel de argint forjat în formă de tun care în momentul când îl puneai pe degetul arătător împroșca din el cu mici ghiulele de diamant. Din îndepărtatele ținuturi rusești, s-a înclinat până la pământ cneazul Igor Poprișcin Pervâi, dăruind prințesei macheta din lemn de Novosibirsk a unei biserici în care preotul, acționat de un mecanism minuscul, dansa komarinska. Chiar din Țările Române s-a înfățișat tânărul beizadea Costică Caraiosifoglu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
am surprins amuzându-se, hoașca bătrână. Oricum, din toată tevatura asta, îmi pare totuși bine că au de câștigat copiii, care sunt - ce e drept e drept - foarte bine îngrijiți. Fiecare din ei știe de mic patru limbi materne, plus rusește de la tata, care cu-atâta s-a ales din toate campaniile lui de tinerețe. Un ac n-a adus acasă, ca alți oameni, de pe unde-a fost, o brățară, un lănțișor, ceva cât de cât, o amintire. A adus niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vietăților mici care se iubesc prin cimitire. CÎnd rostești numele unui mort, imaginea chipului său Îți apare mereu În aceeași ipostază, de parcă din toate fotografiile cu el nu mai găsești decît una singură. Daniel, un copil palid, cu o căciulă rusească, cumpărînd mere În piața Amzei. Virgil, la 2 Mai, Într-o cămașă cadrilată, fîlfîindu-i deasupra blugilor, scoțînd apă din puț. Marius citindu-le prietenilor Într-o cameră cu lumina În surdină un pasaj frivol dintr-o carte extrem de serioasă. Nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Ținîndu-l încă de mână, l-am așezat pe scaun, iar eu m-am dus să potrivesc o peliculă în aparatul de proiecție. Deși tehnologia e moartă de trei secole, eu încă țin la ea, drept care păstrez cu dragoste acest aparat rusesc din ’950. Hurducăind și zbârnâind, mașinăria a început să funcționeze, spre fericirea mea. M-am dus și-am stins lumina. M-am așezat lângă Bogdan, care era deja învăluit complet în eternul fum al mereu ultimei țigări pe care-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
m-aș fi pălmuit singur cu plăcere, am băgat banii în buzunar cu gestul celui care i-a furat cu o clipă înainte. Am băut votcă undeva într-un restaurant cu aspect de circiumă, un restaurant al cărui nume pur rusesc „Oriol“ se lăfăia cu litere albe pe un fond galben-verzui. Votca ne-o turnă dintr-un ceainic alb o slugă care privea cu invidie la fiecare ceașcă pe care o ducea la gură Iag. Acesta își turna votca direct pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ciocan lovea o sonerie. Doar când am ajuns sub ferestre, am putut auzi și sunetele care lipseau: se cânta un tango. - Vă place acest gen de cântec spaniol? mă întrebă Sonia. Am răspuns la întâmplare că nu, că prefer cântecul rusesc. De ce? Nu știam de ce, dar Sonia a spus: - Spaniolii cântă totdeauna pasiunea plină de dor, în timp ce rușii cântă dorul plin de pasiune. Ce zici, nu-i așa? - Da, desigur. Sigur că așa este, Ă Sonia, spusei eu, mângâind dulce numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
au niște figuri care te bagă în toți sperieții. Au și un șef, Boris îl cheamă, e omul de încredere al lui Vlad Mihailovici, noul patron. Ăsta e cel mai fioros dintre ei. Cred că a fost în trupele speciale rusești. De el ascultă toată lumea, el hotărăște cine este angajat și tot el dă afară oamenii după bunul său plac. Așa, și? întrebă Cristian, văzând că bătrânul se oprise. Ți-am spus că nu am nici o dovadă. Nu ți-am cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și echipamentul militar pe care îl găseau, după care se retrăgeau pe pozițiile lor. Nu existau uniforme de partea afgană, luptătorii erau îmbrăcați toți în haine civile. Din acest motiv ajunseseră să tragă în orice persoană care nu purta uniforma rusească. Ziua era o căldură cumplită, în timp ce noaptea temperatura cobora sub punctul de îngheț. Din păcate, erau siliți să se întoarcă de mai multe ori în aceleași locuri unde distruseseră cuiburile rebelilor, pentru că aceștia se regrupau imediat. Foloseau grotele din munții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în ordine, așa încât îl împinse în față, spre containerul ce aștepta tăcut în lumina blândă a după-amiezii târzii. Ai de gând să mergi singur, sau te duc eu pe sus? îi spuse el lui Toma, vorbind cu un puternic accent rusesc, văzând că acesta nu se dă dus de acolo. Dacă o fac eu, s-ar putea să nu-ți placă. Inspectorul porni împleticindu-se. Trupul îi amorțise și abia își putea mișca picioarele. Ajuns în fața containerului, Godunov îi făcu semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
strigau, chiuiau, ploile de toamnă Începeau, porcii grohăiau, dobitoacele erau agitate, trebuia dosit teodolitul, care atrăgea tunetul. Spre seară se duceau la Învățătorul satului, Milenković, unde să bea șliboviță și să Învîrtă frigărui, Gherasimov Înjura cînd pe sîrbește, cînd pe rusește, nu se mai știa, rachiul era tare. Săracul Gherasimov va muri de congestie pulmonară În luna noiembrie a aceluiași an, iar G.M. va fi cel care-i va sta la căpătîi și-i va asculta delirările. Cum de altfel va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
punți, coroane.“ În mijlocul lor stătea căpitanul Wirt. În buzunarul de sus al tunicii militare, În stînga, avea un exemplar al Conspirației legat În piele, tipărit la Editura Der Hammer În anul 1933. Citise undeva că acea carte salvase pe frontul rusesc un tînăr subofițer: glonțul tras dintr-o pușcă cu lunetă se oprise Între paginile ei, tocmai În dreptul inimii. Cartea aceea Îi insufla siguranță. TIMBRE ROȘII CU CHIPUL LUI LENIN Cântarea cântărilor STIMATE DOMN, În cadrul unei conferințe pe care ați susținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
este „efectul interpenetrării dintre acțiunea de precunoaștere cu cea de necunoaștere“, după cum va susține Nina Roth-Swanson, ci transpunerea lirică a șocului resimțit de Mendel Osipovici În momentul În care privirile noastre se vor fi Întîlnit, atunci, la redacția publicației Însemnări rusești (unde trecuse „Întîmplător și fatal“) de la Paris, Într-o sumbră zi de noiembrie a anului o mie nouă sute douăzeci și doi. Și altceva, În poeziile sale din perioada emigrației, M.O. nu a poetizat „frustrarea“, așa cum susținea amintita doamnă, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
portretul În ziar; creația lui Konstantin Rotov. L-am decupat și mi l-am lipit În jurnal; mă gîndeam: Doamne, cred că așa ar trebui să arate bărbatul vieții mele! (Patetismele tinereții) Și Într-o zi aflîndu-mă În redacția Însemnărilor rusești mă pomenesc În fața lui Mendel Osipovici care mă fixa insistent. Mi-am lăsat mîinile sub masă pentru a nu se vedea cum tremură. A doua zi m-a invitat la cină Într-un restaurant rusesc din Montparnasse. Cum despre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
zi aflîndu-mă În redacția Însemnărilor rusești mă pomenesc În fața lui Mendel Osipovici care mă fixa insistent. Mi-am lăsat mîinile sub masă pentru a nu se vedea cum tremură. A doua zi m-a invitat la cină Într-un restaurant rusesc din Montparnasse. Cum despre el circula legenda că, aidoma lui Byron, se uita disprețuitor la femeile care mîncau În locuri publice, mi-am stăvilit foamea și am băut doar un ceai amărui. Mai tîrziu, evident, i-am relatat efectul acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
îl pomenim aici!), Vasile Romedea (83 de ani, fost agent veterinar), Iacobeanu Floarea, mama viceprimarului Dumitru Iacobeanu și Pușcuță Vr. Maria de la care am aflat ce este „cocârțacul”. Despre oamenii și locurile satului Fruntești am aflat de la Coca Țarălung din Rusești, familia Ionel Ciuchi, de la Aristotel Ciută și de la Aristotel Olaru, fostul președinte al CAP-ului Fruntești, multe lucruri foarte interesante (costumul popular la răzeși, istoria satului, despre biserică și școală), mai puțin despre oamenii de seamă ieșiți din Fruntești și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]