1,892 matches
-
alimente pentru micul dejun), amuzându-se În mod similar la vederea unui pisoi care chinuia un pui de veveriță - lăsându-l să fugă câțiva centimetri, apoi repezindu-se din nou la el. Aproape nu mai avea coadă și ciotul rămas sângera. Întrucât nu putea să scape fugind, micuța victimă a Încercat un ultim remediu: s-a oprit și s-a Întins pe o parte ca să se confunde cu pata de lumină și umbră de pe pământ, dar mișcarea prea bruscă a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
scotoceam în adâncul cotlonului, dibuiam până simțeam mușcătura și, cu degetele înțăncușate, scoteam racul din bârlogul lui. Mă cufundam adeseori în mine, scotocind găvane sufletești, ca și cum aș fi căutat să scot de acolo altceva decât ceea ce odinioară pitisem. Țăncușa amintirii sângera uneori. O priveam și nici măcar nu o mai vedeam. Aveam doar, iar și iar, imaginea marelui fluture de pe un timbru de demult, cu aripile larg desfăcute. Dintr-un joc al luminii sau al privirii, dintr-o taină a desenului, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
urmă cu douăzeci de ani, să scot sânge din mine. Că n-am vrut să o fac din teamă și pentru că știam că, oricum, globulele roșii se refac la loc. Deveneam dependent de scosul sângelui. Îmi spune că și ea „sângerează“. Se duce cam la o lună jumătate la Fundeni și-i scot un litru juma’ de sânge. Vorbește și ea absentă despre necazurile ei, ca și cum ar fi vorba de altcineva. Constată doar, puțin uimită. „Tare-i urâtă bătrânețea, Simioane.“ Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
urmăresc irizările pale în scrânciobul dusului meu de gând. Un fel de raci, cuvintele mele, scoase de un prunc neștiutor din cotloanele lor ascunse, nepăsător la mușcătura lor, nepăsător la cleștii lor, care pătrund adânc în carnea degetului care scrie, sângerându-l, așa cum sufletul nu mai poate de mult face. Scrii și doare doar degetul mușcat de cuvinte... Urmăream, idiotizat, jocul fetișcanei cu mingiuca ei de cârpe. Simțeam cum acel du-te-vino fără nici o noimă mă absorbea și pe mine, lovindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Despărțirea de Ester, o simțeam întruna, era o astfel de rană. O credeam ostoită pentru ca deodată, la răstimpuri neprevăzute, să țipe iarăși, lovită din senin de cine știe ce gând pustiu sau amintire zburătăcită sau gest crezut uitat, să doară și să sângereze ca și cum nu mai există în vecii vecilor leacuri pentru vindecare. Coborârea poate fi un astfel de leac. Dar nu-ți aparține. Tămăduitorul nu ești tu. Tu ești doar rana. Crusta sub care mereu sângerează o pală de suflet. Am pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
crezut uitat, să doară și să sângereze ca și cum nu mai există în vecii vecilor leacuri pentru vindecare. Coborârea poate fi un astfel de leac. Dar nu-ți aparține. Tămăduitorul nu ești tu. Tu ești doar rana. Crusta sub care mereu sângerează o pală de suflet. Am pierdut acea povestire așa cum îți dispar, din senin, amintirile. Știi doar că ai putea să-ți amintești câte ceva, dar nu mai știi ce anume. Că ai iubit? Că ai fost iubit? Că ai visat privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Îngrozit, În timp ce lăsa să-i cadă arma din mînă, cu un gest neputincios. La dangătul clopotului sosiră tovarășii lui de captivitate, care nu trebuiră să pună nici o Întrebare ca să Înțeleagă, dintr-o singură privire, ce se Întîmplase. Iguana Încă mai sîngera, fără să se străduiască deloc să oprească șuvoiul care țîșnea din rană, iar dezolarea bucătarului lămurea, fără să mai fie nevoie de cuvinte, succesiunea faptelor. Sentința veni aproape imediat. Oberlus luă maceta lungă și ascuțită pe care o purta mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ea, care Întotdeauna iubise libertatea mai mult decît orice pe lume. Încercă să se ridice În capul oaselor, dar un strigăt de durere Îi țîșni de pe buze. Parcă Îi izbucnise un foc În măruntaie; coborîndu-și privirea, descoperi că Încă mai sîngera, ca și cum violul ar fi fost făptuit cu un obiect ascuțit. Picioarele refuzară să o susțină În primul moment și Înțelese pe dată că fusese În egală măsură sodomizată, deoarece sîngera și prin anus. Își mușcă buzele ca să nu strige din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
un foc În măruntaie; coborîndu-și privirea, descoperi că Încă mai sîngera, ca și cum violul ar fi fost făptuit cu un obiect ascuțit. Picioarele refuzară să o susțină În primul moment și Înțelese pe dată că fusese În egală măsură sodomizată, deoarece sîngera și prin anus. Își mușcă buzele ca să nu strige din nou sau pentru a nu izbucni Într-un plîns nereținut, fiindcă plînsese prea mult În viața ei pentru propriile-i greșeli ca să o mai facă și acum, cînd se socotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la tribunal și m-am păcălit să o ignor, chinuindu-mă neobișnuit de mult să îmi curăț dinții. În general, nu sunt adeptul aței dentare, dar de data aceasta am folosit în exces, astfel că mi-am făcut gingiile să sângereze, dar măcar am reușit să-mi distrag atenția de la gândurile pe care o parte din mine abia aștepta să le exploreze. Când m-am întors și m-am pregătit să adorm, imaginile pe care le invocasem la tribunal îmi dominau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
care mai aveau speranță că vor vedea biserica redeschisă, au intrat mai adânc în ei înșiși, pentru a păstra în inimile lor credința neîntinată. Așa a rămas să stea biserica noastră mulți ani de zile, ca o rană deschisă ce sângerează. Timpul, însă, nu stă pe loc, ci trece. O zi nouă vine după una ce a trecut, un an îl schimbă pe altul, oamenii se trec și ei la fel ca zilele, la fel ca anii, venind alții în urma lor
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
noi biserici din nimicul ce rămase din fosta biserică, plus dorința, dragostea, ajutorul, aportul financiar și material al fiecăruia din ei. Și Dumnezeu i-a ajutat. Astăzi, pe același loc ca mai înainte, se înalță triumfătoare biserica satului. Rana, care sângerase atâțea ani, acum s-a vindecat. Mare a fost bucuria sătenilor mei, mare a fost și bucuria mea când, peste un timp, întorcându-mă acasă, am aflat în capătul uliței copilăriei mele biserica mai frumoasă și mai nouă ca oricând
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se zbătea, lovea cu furie încercînd să-l doboare. Degetele inginerului îi căutau gâtul. Cârnul îl izbi în piept. "Fluturii mei n-au aer. Masca îi ucide." Ionescu își mușcă buzele. Aveau un gust sărat. Spatele și genunchii răniți îi sângerau. " O să murim aici și nici dracu' n-o să ne găsească! Un sicriu rotund de ciment. Peste ani de zile, demolând... Două schelete cu două măști..." Mâna îi tremura îngrozitor. Căruntul ridică încet, pe furiș, degetul de pe trăgaci. Ținea capul pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
io mâna n-oi băga Că mă tem că m-a mânca. Că dac-a fi lumea-n pace Maica Petri ni-a mai face. - Puiculiță dumneata, Bagă mâna dacă-i vra. - Eu mânuța oi băga Dacă tu L-ăi sângera. - Fii sigur-cum oi scăpa Să crezi că L-oi sângera. 342 Frunzulița macului, Colo-n culmea dealului, La tulpina brazilor, Pe drumul tâlharilor, Văd, când ochii îmi ridic, O nevastă cu prunc mic. Cu prunc mic, nebotezat, Părăsită de bărbat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a mânca. Că dac-a fi lumea-n pace Maica Petri ni-a mai face. - Puiculiță dumneata, Bagă mâna dacă-i vra. - Eu mânuța oi băga Dacă tu L-ăi sângera. - Fii sigur-cum oi scăpa Să crezi că L-oi sângera. 342 Frunzulița macului, Colo-n culmea dealului, La tulpina brazilor, Pe drumul tâlharilor, Văd, când ochii îmi ridic, O nevastă cu prunc mic. Cu prunc mic, nebotezat, Părăsită de bărbat. Și cum plânge, cum suspină, Frunza codrului o-ngînă. Ardă-l
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să vibreze de sus până jos, în timp ce geamurile dinăuntru și de afară zburau în țăndări, mese și scaune au fost aruncate la pământ, unii oameni țipau și gemeau, câțiva erau răniți, alții năuciți de șoc, alții tremurau de spaimă. Primarul sângera dintr-o tăietură pe care-o avea pe față, provocată de un ciob de sticlă. Era evident că fuseseră atinși de unda de șoc a exploziei. Trebuie să fi fost în stația de metrou, spuse printre suspine o femeie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a informa și, prin urmare, aveau dreptul să fie respectați, dar primarul reteză în fașă discursul corporativ, Azi a existat un ziar care a îndrăznit să ceară o baie de sânge, de data asta nu s-a întâmplat, arșii nu sângerează, se transformă doar în jumări, și acum lăsați-mă să trec, vă rog, nu mai am nimic de spus, veți fi convocați când vom dispune de informații concrete. Se auzi un murmur general de dezaprobare, mai în spate un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
prim ajutor, pachetul de vată, apa oxigenată, un dezinfectant lichid pe bază de iod, pansamente adezive din cele mari. Se gândi, Mai mult ca sigur, treaba asta necesită niște copci. Cămașa îi era pătată de sânge până la cureaua pantalonilor, Am sângerat mai mult decât credeam. Dezbrăcă haina, desfăcu cu greu nodul lipicios al cravatei și își scoase cămașa. Bluza de corp era și ea murdară de sânge, Ar trebui să mă spăl, asta ar trebui, să mă bag sub duș, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mult decât rău, mi-a replicat Tom, brusc cu ochii în lacrimi. A fost făcută poștă pe platoul de filmare. De regizor, cameraman și jumătate din echipă. — Dumnezeule mare! — Și n-au făcut-o deloc cu milă, Nathan. La sfârșit, sângera atât de rău, încât a trebuit să se interneze în spital. — I-aș omorî pe nenorociții care i-au făcut asta. — Și eu. Sau măcar i-aș trimite la pușcărie, dar ea a refuzat să depună plângere. N-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
era alt om! — Nu, dar aș vrea să-mi găsesc un loc. Sunt... nu sunt bine. Sunt bolnav. Cât a zâmbit a fost tânăr ca un pui de înger. Fără zâmbet era mult mai bătrân. Ai fi zis că-i sângera vocea. Părea chiar un bătut de soartă, cum bine se gândise ea, și bine făcuse să nu l judece. Să vă trimit la părintele diacon al nostru? Are o locuință la două case de aici, uite colea, după trăsura aia
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de data aceasta el spuse destul de limpede: — Nu, nu. La urma urmelor, se gândi ea, e doctor. Trebuie că știe el mai bine. Ce pot face pentru dumneavoastră? Îl Întrebă ea. El dădu din cap și Închise ochii. Nu mai sângera și ea se gândi că se simte mai bine. Trase jos câțiva saci din stivă și făcu un fel de grotă destul de largă cât să-i adăpostească pe amândoi, Înălțând saci la gura acesteia În așa fel Încât să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a îngenunchea să-i sărute picioarele, insă îi opri imediat. Nu vă bucurați prea tare, îi avertiza. O să vină clipe când o să vă doriți să vă-ntoarceți, fie și înotând. Îl privi pe Chimé. Tu o sa vâslești până când o să-ți sângereze mâinile... Se întoarse către celălalt. Iar tu, care se pare că ai pielea bună, o să fii Omul-Întoarcere. —Omul-Întoarcere?... se îngrozi bietul Vetéa Pitó. Tané să mă păzească! — Încă mai ai timp să renunți. Mândrul scufundator ezita câteva clipe, se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Matái știuse să-și aleagă oamenii și, între ei, herculeeanul Chimé din Farepíti nu se lasă cu nimic mai prejos, deși nu o dată i-au revenit în minte cuvintele Navigatorului-Căpitan în clipa când îl acceptase: „O sa vâslești până când o să-ți sângereze mâinile...“, căci, desi mâinile lui fuseseră dintotdeauna puternice și bătucite, nu era nevoie de lumina zilei ca să te convingi că bășicile care i se formaseră începeau să supureze. Cu puțin timp înainte de răsăritul soarelui, căpitanul ordona să se oprească navă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Cunosc mai bine drumul. Te rog, adu-mi aparatul de fotografiat... îl rugă Sierralta. O apucă pe drumul de întoarcere. Niciodată nu i s-a părut atât de mare distanța. Își zgârie brațele și fața în hățișuri și picioarele îi sângerau când ajunse la colibă, dar nu dădu atenție rănilor și nici măcar nu se odihni. Vârî într-un sac tot ce a găsit și putea fi folositor, îl aruncă pe umăr și se întoarse fără să încetinească marșul, tresărindu-i inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu perseverență și de cîte ori are impresia că privirile lor se întîlnesc, salută respectos, zîmbind cu gura pînă la urechi. Cum Rodion nu răspunde, roșcovanul se pregătește de o nouă încercare. Siguraticul client din separeu lasă inima să-i sîngereze și alcoolul îi făcea prețiosul lichid al vieții să fie mai fluid, să curgă mai abundent. Că ar putea să moară? Ei, și ce? moartea i-ar reda liniștea pierdută. Ce liniște poate aduce moartea? Ce stupizenie! Liniștea trebuie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]