1,873 matches
-
urmate de regiunile locuite de albanezi. În Macedonia de sud și vest au apărut o serie de principate independente. În același timp, Regatul Ungariei a cucerit teritorii sârbești în nord. Uroș a reușit să păstreze controlul doar asupra zonei centrale sârbe, ai cărei nobili, deși mult mai puternici decât conducătorul lor, au rămas loiali coroanei. Această regiune era compusă în vest de Macedonia (Zeta), în sud de zona controlată de Ivan Uglieșa(Macedonia răsăriteană cu capitala la Serres), și zona centrală
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
lorzi ai războiului din Macedonia și Muntenegru, cât și al patriarhului ortodox de Peci, să-și consolideze controlul asupra celei mai mari părți a Serbiei. Cei mai mulți conducători sârbi independenți au acceptat să se recunoască vasali ai lui Murat, iar contingente sârbe au luptat alături de trupele sultanilor în Anatolia împotriva dușmanilor otomanilor. Sultanul a hotărât cucerirea ultimului oraș independent creștin grec din vestul Asiei Mici - Philadelphia. Ca o ironie a sorții, armatele care au asediat orașul au inclus și un contingent al
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
obținută de sârbi a stopat pentru o scurtă perioadă de timp înaintarea turcilor în Balcani, care nu au l-au mai atacat pe Lazăr până în 1386. Pe 18 septembrie 1385, otomanii au atacat o serie de principate mici albaneze și sârbe. Victoria otomană de la Savra i-a transformat pe aceștia din urmă în vasali ai turcilor. Murad a cucerit Nișul în 1386, și la scurtă vreme după aceasta l-a forțat pe Lazăr al Serbiei să se recunoască vasal al Imperiului
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
trecut de partea mongolilor. Baiazid, care se afla în centrul frontului, s-a trezit înconjurat de dezertori, ambele aripi ale armatei sale fiind distruse în timpul luptei. Resturile armatei otomane a fost salvată de la o distrugere totală de atacul cavaleriei grele sârbe conduse de despotul Ștefan, care a reușit să spargă încercuirea Armata otomană, însetată și vlăguită, a fost practic zdrobită. Musa a fost luat prizonier, Mustafa a dispărut pe câmpul de luptă, iar Baiazid a reușit să fugă în regiunea muntoasă
Bătălia de la Ankara () [Corola-website/Science/323855_a_325184]
-
colaboreze. Ilie Udilă (deja foarte cunoscut în perioadă) îi facilitează intrarea la Radio unde înregistrează câteva piese. În 1970 și 1972 imprimă doua discuri mici la Electrecord. Începand cu anii `60, una dintre cele mai cunoscute piese orășenești de nuntă "[„Sârba ca la nuntă”]", este compusă de , demonstrând uriașul său impact asupra tradițiilor lăutăresc-urbane până în prezent. Moare la data de 9 aprilie 1998 la Ploiești, județul Prahova. Înregistrările lui Ștefan Tudorache au fost realizate la casa de discuri Electrecord și editate
Ștefan Tudorache () [Corola-website/Science/323343_a_324672]
-
(cunoscut și ca Eyaletul, Vilaietul ori Provincia Budin / Buda; în limbile turcă otomană: "Eyâlet-i Budin", turca modernă: "Budin Eyaleti", maghiară: "Budai vilajet", sârbă: Будимски вилајет "Budimski vilajet", croată: "Budimski vilajet") a fost o unitate administrativă a Imperiului Otoman în Europa Centrală și Balcani. A fost format pe teritoriile pe care Imperiul Otoman le-a cucerit de la Regatul medieval al Ungariei și Despotatul Serbiei
Pașalâcul Buda () [Corola-website/Science/323312_a_324641]
-
norvegiană („Doktor Honigbergers hemmelighet”, Gyldendal Norsk, Oslo, 1995; traducere de Tor Fotland), estonă („Doktor Honigbergeri saladus”, Loomingu Raamatukogu, Tallinn, nr. 38, 1996; traducere de Riina Jesmin), turcă („Dr. Honigberger’ in Sırr”, Ithaki Yayinlari, Istanbul, 2000; traducere de Berat Çelik) și sârbă („Tajna doktora Honibergera”, în vol. "Tajna doktora Honibergera i druge novele", Paideia, Belgrad, 2002; traducere de Mariana Dan). Unele traduceri au fost reeditate sau revizuite. Prima traducere în limba engleză a fost realizată de William Ames Coates și publicată sub
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
Franz Liszt la o serată organizată de boierii Ion Mustață și Doxachi Hurmuzachi. După întâlnirea acestuia cu , Liszt începe să scrie „Rapsodia română pentru pian” (1848), alături de piesele culese de la Barbu „Lăutaru`” Stan, adăugând câteva teme din Bucovina („Corăbeasca" sau „Sârba Corăghească”, culeasă de la Picu). În 1849, compozitorul bucovinean Carol Miculi, elev al lui Frederic Chopin, întocmește o colecție de folclor publicată în Franța („Douze airs nationaux roumains"), bazată în cea mai mare parte pe repertoriul lui Nicolae Picu. Între piesele
Nicolae Picu () [Corola-website/Science/324253_a_325582]
-
colab.); 22. Justo Jorge Padrón, Cercurile infernului, (versuri), Editura Orient-Occident, București, 1995 (în colab.); 23. Mihail Rengiov, Intrarea în Ierusalim (versuri), Editura Orient-Occident, București, 1996 (în colab.); 24. Paskal Ghilevski, Instinctul luminii (versuri), Editura Orient-Occident, București, 1996 (în colab.); 25. Sîrba Igniatovici, Gâgâind în noul veac (versuri), Editura Orient-Occident, București, 1997 (în colab.); 26. Nikolai Stoianov, Viză de tranzit, (eseuri), Editura Orient-Occident, București, 1997 (în colab.); 27. Tașko Gheorghievski, Calul roșu (roman), Editura Orient-Occident, București, 1997 (în colab.); 28. Resul Șabani
Carolina Ilica () [Corola-website/Science/326735_a_328064]
-
centru cultural. Fiecare al doilea an aici are loc o expoziție de artă numită Bienalul Cetinje. Fondatorul ei este prințul Nikola Petrović, strănepotul Regelui Nikola I. Cetinje este deasemenea centrul religios al Eparhiei Muntenegrului și a Litoralului a Bisericii Ortodoxe Sârbe, și Bisericii Ortodoxe Muntenegrene. Scaunul Eparhiei Muntenegrului și a Litoralului este situat la Mănăstirea Cetinje. Scaunul Bisericii Ortodoxe Muntenegrene în Capela din cartierul Gruda. Cele mai populare sporturi în Cetinje sunt: fotbalul, handbalul și baschet. Fotbalul în Cetinje are o
Cetinje () [Corola-website/Science/325577_a_326906]
-
latin, Provincia Corvina, Ateneu, Cafeneaua literară, Nord literar, Poesia, Oglinda literară, Argeș, Reflex, Epigrama, Ag pe rime, Acus", etc... A publicat volumele de poezie: a fost inclus, printre altele, în volume colective : Câteva texte (poezii) i-au fost publicate în sârbă, în volumul "Iz novije rumunske poezije", Editura FondEuropa, Novi Sad, 2009.
Costel Stancu () [Corola-website/Science/325755_a_327084]
-
viață Obedenilor, mai cu seamă a fratelui mai tânăr, Gheorghe-Stoian, în anul 1833. În această vreme moare Patru, tatăl. Are loc apoi acțiunea de eliberare din partea Șerbiei a unor fâșii de teritorii rămase sub stăpânire turcească încă de la înăbușirea răscoalei sârbe (1804-1813), printre acestea și ținutul învecinat Zaicerului. Alipirea acelor ținuturi a decurs în mod relativ pașnic, excepție făcând tocmai punctul Zaiecear. Aci au avut loc lupte sângeroase între sârbi și turci, pentru partea sârbă ele soldandu-se cu un mumar
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
în școli a copiilor de etnie romă. Din 2006, mulți dintre țiganii care trăiau în Kosovo s-au regăsit în taberele de refugiați din Serbia și Muntenegru. Cei care au rămas suferă discriminări din partea albanezilor kosovari și sunt considerați colaboratori ai autorităților sârbe. În 2007, trei femei din Slovacia au primit indemnizații de la un spital care le-a sterilizat fără consimțământul lor pe când erau încă minore. Chiar dacă sterilizările fuseseră efectuate între anii 1999 și 2002 plângerile femeilor afectate nu fuseseră acceptate de tribunale
Antițigănism () [Corola-website/Science/325238_a_326567]
-
fratele violoniștilor Dănică Ciolac (ce a participat la Expoziția Universală de la Paris ca vioară a doua în orchestra lui Sava Pădureanu), Barbu Ciolac, Alexandru Ciolac și al chitaristului Fotache Ciolac zis „Prințul” (chitarist de mahala de la sfârșitul sec. XIX, compozitorul „Sârbei avocaților”). Începe să cânte, mai întâi, în taraful tatălui său ca vioară a doua, la nunți bucureștene dar și în cârciumile din centrul vechi (Lipscani și Blănari). În 1890 își formează propriul taraf. Din același an cântă la diferite restaurante
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
a lui Ciolac, Radu Rosetti începe să scrie sonete inspirate din versurile lăutărești ale violonistului. Tot acum Enescu începe să strângă legăturile sale cu Ciolac, notând o altă serie de melodii populare din repertoriul său mai târziu: „Ca la brează”, „Sârba din căruță” și „Hora Bâzoiul” din care se va inspira pentru Sonata nr. 3 pentru pian și vioara în caracter popular românesc. În 1918, influențat de întâlnirea cu Ciolac, Richepin ține o conferință la Paris cu titlul „Roumaine ame”. În
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
XIX s-a încheiat construirea rețelei de apă și canalizare. Iluminatul public bazat pe lămpi cu petrol s-a introdus în 1828, pe gaz în 1860 și pe electricitate în 1895. Până în 1747, administrarea Aradului era divizată între două primării - sârbă și germană. După aceea, primarul a fost desemnat, funcție de conjunctura politică, dintre germani, unguri, evrei și români. În 1871 Aradul a devenit municipalitate, încât administrația și justiția s-au separat. După instaurarea regimului dualist austro-ungar (1867) autoritățile erau dominate de
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
grup (perechi, linie, cerc), diferind de la regiune la regiune. Caracteristică este practica folosirii ca suport muzical a unor melodii diverse pentru unul și același dans, ca și executarea pe aceeași melodie a mai multor dansuri. Cele mai răspândite sunt "hora, sârba, învârtita, călușul" și multe altele, cu tendința de generalizare datorită activităților artistice de amatori și, îndeosebi, a televiziunii. În creația muzicală românească, dansurile populare au fost utilizate mai întâi în aranjamente, rapsodii instrumentale, apoi au stat la baza unor prelucrări
Dans () [Corola-website/Science/322651_a_323980]
-
externe, Nikolai Karlovici Giers, să protesteze oficial împotriva încălcării de către Bulgaria a tratatului de la Berlin. În anul următor, Prințul a dat dovadă de abilități militare și diplomatice. A mobilizat armata bulgară, acum lipsită de ofițeri ruși, pentru a rezista invaziei sârbe și după victoria de la Slivnitza (19 noiembrie) l-a urmărit pe regele Milan al Serbiei până la Pirot. Deși intervenția Austriei a protejat Serbia de consecințele înfrângerii, succesul Prințului Alexandru a pecetluit unirea cu Rumelia orientală. Bucureștiul a fost ales ca
Alexandru, Prinț al Bulgariei () [Corola-website/Science/322753_a_324082]
-
În afara popularității de acasă, opera lui Sawyer a fost primită bine și pe plan internațional. Toate romanele sale au apărut la editurile din New York, ediții traduse apărând în bulgară, cehă, chineză, coreeană, franceză, germană, italiană, japoneză, olandeză, poloneză, română, rusă, sârbă și spaniolă. Sawyer a câștigat importante premii internaționale, printre care premiul Hugo (acordat de participanții la Worldcon), premiul Nebula (acordat de membrii Science Fiction and Fantasy Writers of America) și premiul memorial John W. Campbell (acordat de juriu). În 1998
Robert J. Sawyer () [Corola-website/Science/322834_a_324163]
-
în care sunt ținuți prizonierii în cetatea Aradului a atras atenția și deputatul Partidului Național Român, Ștefan Cicio Pop, într-o interpelare în parlamentul de la Budapesta în cursul anului 1917. În noiembrie 1918 cetatea a fost ocupată de trupele franco - sârbe, iar din iulie 1919 a fost preluată de armata română. În perioada interbelică cetatea a fost garnizoana Aradului și a găzduit regimentul 93 infanterie. După armistițiul încheiat de România în 12 septembrie 1944 și ocuparea Aradului de armata sovietică, în
Cetatea Aradului () [Corola-website/Science/322283_a_323612]
-
(sârbă: "Свети Стефан Урош V"; 1336 - 2/4 decembrie 1371), cunoscut de asemenea că Ștefan Uros cel Slab ("Nejaki"), a fost al doilea tar al Taratului Sârb (1346-1355), fiind co-regent al tatălui său Ștefan Uros al IV-lea Dusan "Silni" („cel
Ștefan Uroș al V-lea al Serbiei () [Corola-website/Science/329614_a_330943]
-
cât și piese de literatură muzicală rămânească și universală, clasică și contemporană: „"Iubește-mă frumoaso"” de Luca Marenzio, „"Te duci, iubito"” de Filippo Azzaiolo, „"Cântecul pescarului"” de Dumitru Chiriac, „"Tinerii din țara-ntreagă"” de Mircea Neagu, „"Mama"” de G.D. Kiriac, „"Sârba pe loc"” de Gheorghe Danga, „"Răsunet de la Crișana"” de Ion Vidu, „"Visul marilor străbuni"”, „"Românie, stindard de libertate"”, versuri de prof. Iulian Suciu, muzica de Ioan Chezan, prelucrarea folclorică „"Cucule, de unde vii?"” aparținând profesorului și dirijorului Ioan Chezan, distinsă cu
Camerata Academica Porolissensis () [Corola-website/Science/329763_a_331092]
-
Constantino Bodin (În sârbă și bulgară: Константин Бодин; cca. 1072-1108) este un rege din secolul al XI-lea care a guvernat Regatul de Doclea de la 1081 până la 1101. Înainte de a deveni conducător al Doclei a fost încoronat ca Împărat Bulgar cu numele Petru III
Constantin Bodin () [Corola-website/Science/329856_a_331185]
-
1815, seniorul Țichindeal este destituit din funcția de director pentru că împreună cu Moise Nicoară au susținut numirea unui episcop român în locul unuia sârb la Arad. De asemenea, relația apropiată a lui Țichindeal cu episcopul greco-catolic Samuil Micu i-a facilitat ierarhiei sârbe să creeze nedumeriri în rândul românilor ortodocși. A fost acuzat că la un examen „lunar din doctrina religiunii”, pe vremea când activa la Preparandie, a susținut că papa Romei este și trebuie să fie capul văzut al întregii biserici creștine
Preparandia Română () [Corola-website/Science/327548_a_328877]
-
În Oltenia, doina s-a transmis în cântecul de joc, acesta reprezentând stilul modern. Astfel, în afară de „cântecele lungi”, în Gorj există și cântece propriu-zise (mai senine), la origine tot doine (prin versuri), dar executate muzical pe ritmuri de horă sau sârbă, în tempouri așezate. Interesante și neobișnuite totodată sunt anumite creații proprii cu numeroase referințe la dușmani. Melodia cântecelor de acest fel este una sobră, rece. Acești „dușmani”, ale căror trăsături fizice sunt destul de vagi, sunt „loviți” cu blesteme năpraznice, care
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]