1,994 matches
-
În mod firesc, orice moment aniversar îndeamnă la reflecție și retrospectivă, după 40 de ani de existență. Timpul a trecut cu bucurii și nostalgii. Amintiri, gânduri încărcate de emoție regăsesc la ceas aniversar profesori și elevi. Nenumărați dascăli au sădit în sufletele elevilor lumină, căldură, bunătate. Au dăruit mângâiere și semnele de întrebare asupra vieții au găsit deseori răspunsuri. Educația este calea zidirii, actul de șlefuire a tot ceea ce înseamnă zestre nativă, ceea ce se realizează, în mare parte, în școală
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Viorica Dobre () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_578]
-
glasuri ce îmbracă o lume de amar: {EminescuOpI 64} În orice om o lume își face încercarea, Bătrânul Demiurgos se opintește-n van; În orice minte lumea își pune întrebarea Din nou: de unde vine și unde merge floarea Dorințelor obscure sădite în noian? Al lumii-ntregul sâmbur, dorința-i și mărirea, În inima oricărui i-ascuns și trăitor, Svîrlire hazardată, cum pomu-n înflorire În orice floare-ncearcă întreagă a sa fire, Ci-n calea de-a da roade cele mai multe mor. Astfel
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și asta nu pentru că știu să pregătesc cafeaua așa cum îți place ție, ci pentru că știi să-mi păstrezi așternutul cald... Prin prisma ochilor mei Te privesc prin prisma ochilor mei, pătrunzând în sufletul tău ca un laser. Semințele de iubire sădite de mine, nu demult, au început să încolțească, deși locul acela era sufocat de buruieni... Ai început încet, încet, să le stârpești. Numai una a rămas, înfigându-și ostentativ, rădăcina. Dar, nehrănind-o, în timp s-a uscat iar umbra
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
una a rămas, înfigându-și ostentativ, rădăcina. Dar, nehrănind-o, în timp s-a uscat iar umbra ei este acum, firavă... Dacă ți-as împrumuta pentru câteva clipe ochii mei, ai vedea sigur și alte semințe care așteaptă să fie sădite și, în fine, ai vedea cel mai important lucru: ai crescut în ochii mei, uitându-te prin prisma lor... Vis-a-vis de mine Gîndurile s-au amestecat cu sângele meu, curg prin vene lin, fără by-pass. Sunt conciliante, fără resentimente; construiesc
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
etape care freamătă asemeni orașului trepidant în care trăiesc. O fi chiar noul prag al casei pe care l-am călcat, șarpele alb care îl protejează, arc peste cele două lumi, sau strigătul dorinței de a uita trecutul?! Te voi sădi în suflet ca pe un copac Ca pe-un tipar te torn în priviri și înflorești bărbat din ultimile dorinți. Vocea ochilor mei nu mă înșeală, astăzi te ridic pe catarg ca un imn. Te-am închis în templul credinței
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
cerșetoare, vreau să fii al meu să-mi mistui setea de viață. Chiar dacă ar fi să dansez ultimul tangou al vieții, născut între cer și pământ, între ochiul soarelui și cel al umbrei, voi săpa adânc în mine să te sădesc ca pe un copac să fii anotimpul meu preferat dintotdeauna... Să punem un semn de primăvară-n gând Primăvara sună goarna în cele patru puncte cardinale; stau ca un balansoar între ele și mă alint în toate culorile curcubeului. Cerul
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
câinii vagabonzi nu se mai arată, nici acoperișul clădirilor cu zăpadă, nu colorează atmosfera... Diminețile de iarnă, altădată, sprințare, ca fulgii de nea, s-au ascuns după o cortină de ceață în gri la fel ca și viața. Degeaba am sădit clipe fericite în ghivece, la fereastră, n-au dat rod. Poate, cândva, într-o dimineață de primăvară... Nestrămutare Se aud ecouri sparte din fântâni părăsite, secate de vremuri incerte; Strigă piatra nemângâiată de ape... Nu voi părăsi locul de baștină
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
și totul e ca și făcut. Și pentru că Mioara rămăsese singură printre amintirile mele, am chemat-o. Mioara s-a deschis ca o ușă din care au ieșit alte personaje. Unele mici, altele școlărițe care au populat locul în care sădisem cândva o sămânță a trecutului. Din mine au țâșnit personaje, unele la vârsta școlară, altele la cea a adolescenței, care le-au luat de mână pe celelalte Mioare și-au dispărut hârjonindu-se. Drumul mi-a spus că nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
răbdare, toate purtând amprenta pasiunii. A deschis pentru mine poarta unui tărâm misterios și atrăgător tocmai prin aura enigmatică ce-l înconjoară: NATURA! O zi n-a trecut fără folos. Asemenea grădinarului care nu-și lasă grădina în paragină, care sădește an de an semințe, și profesorul a sădit cunoștințele cu răbdare și profesionalism. Veșnica întrebare: „de ce?” a interconectat de fiecare dată „circuitele” punându-ne logica la încercare. Consider că sunt una dintre „semințele” care au încolțit și îi mulțumesc pentru că
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
mine poarta unui tărâm misterios și atrăgător tocmai prin aura enigmatică ce-l înconjoară: NATURA! O zi n-a trecut fără folos. Asemenea grădinarului care nu-și lasă grădina în paragină, care sădește an de an semințe, și profesorul a sădit cunoștințele cu răbdare și profesionalism. Veșnica întrebare: „de ce?” a interconectat de fiecare dată „circuitele” punându-ne logica la încercare. Consider că sunt una dintre „semințele” care au încolțit și îi mulțumesc pentru că, dacă nu ar fi insistat atâta la un
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
Vrăbiuțele și alte mici păsărele se ivesc pe la ferestre: ,,Bună dimi neața! Proaspeți zori de zi o să-mi spăl fața în roua dimineții...” Revăd din nou forfota gospodinelor, bucuroase că pot din nou să trebăluiască, unele mătură, altele scutură, unele sădesc, altele aerisesc. Prin fereastra deschisă intră soarele binefăcător. Razele lui încă firave se strecoară prin unghiurile casei și a sufletului. Glasuri de copii, de chicote și râs vin în sunet de tobă și fluier! Mielușeii zburdă pe câmpii. Toți oamenii
ANTOLOGIE:poezie by Estera Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_680]
-
și ai visat Biblia pe care o Îngropaseși atunci, demult Împreună cu un ceas Vacheron Constantin și trei cocoșei de aur, moștenite de la bunicii paterni, chiar sub fereastra colonelului de securitate, care-ți era vecin. Primăvara, când au săpat pământul ca să sădească flori le-au găsit Îngropate Într-o cutie de pantofi. Biblia purta pe ultima copertă inițialele tale scrise mărunt cu un creion și ai făcut trei ani de pușcărie Într-o celulă igrasioasă, bătut sistematic de anchetatori. Ai fost eliberat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ți-a teamă? <sidonia>: că nu te iubesc? <sidonia>: că vreau să te folosesc? <vick47>: nu mai are importanță <vick47>: niciodată nu m-am gîndit la tine că la o iubita <vick47>: nu ți-am dat speranțe, nu ți-am sădit iluzii <vick47>: nu. Eu am facut-o <sidonia>: că te cunosc mai bine decît te cunoști tu <sidonia>: oh, nick, am fi fost fericiți <sidonia>: dar ești slab, ești prea slab! <sidonia>: și nu ai încredere <sidonia>: pling, să știi
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
voi întâlni în cale. Continui să cred că toate locurile ce le voi vedea, în care mă voi ruga, mă voi bucura sau voi suferi, în toate aceste circumstanțe eu voi trăi miracolul descoperirii lui Dumnezeu și a chipului său sădit în ființa mea și a oricărui om. Mă rog ca El să-mi acorde acest har și dar nemeritat. Stiu că nu va fi ușor, presimt multe dureri și tentații ale minții și voinței de a ceda. Stiu ce luptă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mei frați! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mînie. 20. Căci mînia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu. 21. De aceea, lepădați orice necurăție și orice revărsare de răutate și primiți cu blîndețe Cuvîntul sădit în voi, care vă poate mîntui sufletele. 22. Fiți împlinitori ai Cuvîntului, nu numai ascultători, înșelîndu-vă singuri. 23. Căci dacă ascultă cineva Cuvîntul, și nu-l împlinește cu fapta, seamănă cu un om, care își privește fața firească într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
o șchioapă și mă loveam în bolovanii de pe drum. Și acum mă lovesc, dar mă lovesc de răutăți, nedreptăți, trădări și ironii ale vieții de zi cu zi. Nu, un bărbat adevărat nu plânge, suferă cu demnitatea pe care ai sădit-o în mine, tată! Aș avea încă multe de spus, dar cum spațiul nu îmi permite, închei cu un aforism și un citat din Alden Nowlan: „La adolescență, toți avem impresia că suntem geniali. Dar numai imbecilii își păstrează această
ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
speră ea, pe viitor, și în toate fanteziile ei, Jemima e slabă. Jemima stă întinsă acolo prea multă vreme, și când se uită la ceas, știe c-o să întârzie la birou dacă nu se mișcă. Dă fuga la baie ca sădea drumul la apă în cadă și uită complet, într-adevăr uită complet de cerealele ei. Apoi, în timp ce așteaptă să se umple cada, face ceva ce n-a mai făcut de luni de zile. Se urcă pe cântar. Își ține respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
facă, după soiul lor, roade cu sămânță în ele pe pământ. Și s-a făcut așa” (Facerea, I, 11). Doamne, ce dumnezeiască prevedere! Păi oameni buni, creștinilor, imaginați-vă numai ce-ar fi fost pe pământ dacă dumnezeu ar fi sădit pomi care să rodească altceva decât li-i soiul. Deci ridicați zilnic, slavă lui Dumnezeu, că nu ne-a dat pruni care să facă mere pădurețe, peri care să facă banane și cireși care să facă carcadele. Ce încurcătură ar
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
curba de nivel, voia să treacă pe deasupra taberei de jos și apoi să coboare de pe munte pe partea cealaltă. În pădure era aproape întuneric, molizi uriași cu scoarța aspră și crăpată se ridicau vertical, unii lângă alții, ca și cum cineva îi sădise acolo, străduindu-se să lase cât mai puțin loc între ei. Dedesubt, se întindea un desiș de tulpini uscate, subțiri ca niște bețe, ale puieților crescuți din conurile căzute din coroana uriașilor de deasupra. Pierduseră cursa pentru lumină și pieriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe drumul pe care ai venit." 29. Acesta să-ți fie semnul: Anul acesta veți mînca ce crește de la sine și al doilea an ce va răsări din rădăcinile rămase; dar în al treilea an, veți semăna, veți secera, veți sădi vii și veți mînca din rodul lor. 30. Rămășița din casa lui Iuda, ce va mai rămîne, va prinde iarăși rădăcini dedesubt, și deasupra va da rod. 31. Căci din Ierusalim va ieși o rămășiță și din muntele Sionului cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toți vrăjmașii tăi dinaintea ta, și ți-am făcut numele mare ca numele celor mari de pe pămînt; 10. am dat un loc poporului Meu, lui Israel, și l-am sădit ca să locuiască în el, și să nu mai fie tulburat, ca să nu-l mai apese cei răi ca mai înainte 11. și ca pe vremea cînd pusesem judecători peste poporul Meu Israel. Ți-am dat odihnă izbăvindu-te de toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
articol, vreau să vă aduc aminte de rolul dascălului în viața copiilor. Inima mea mi-a spus mereu așa: “Dați-le culori și lumina curcubeului din sufletul lor va sta drept mărturie pentru dragostea și încrederea pe care le-am sădit-o în inimă. Priviți-le ochii și veți vedea spicul roditor, ritmul horelor străbune, vestitoare de trăinicie și de bună simțire. Din sufletul lor va izvorî lumina primitoare a vieții, îndreptată spre visul de vară, cu miresmele vacanțelor făuritoare de
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_584]
-
vreo perlă. Am făcut ceva acolo unde nu era nimic. Și eu am creat frumusețe. A, dumneavoastră nu știți ce înseamnă să te uiți la toți copacii aceia înalți și sănătoși și să te gândești că pe toți i-ai sădit cu mâna ta. — Dați-mi voie să vă pun aceeași întrebare pe care i-ați pus-o și dumneavoastră lui Strickland: Nu regretați niciodată Franța și vechiul dumneavoastră cămin din Bretagne? — Într-o bună zi când s-o mărita fiică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să făptuiesc ceva cu acordul atât de unanim al gândurilor. Mereu m-am izbit de împotriviri dârze sau în cel mai bun caz de îndoieli, reticențe sau ezitări... Ce s-a întîmplat? Piaza rea, care m-a păscut din leagăn, sădind în mine buruiana trufiei, a fost germenul nenorocirilor de mai tîrziu? Sau eu însumi mi-am creat orbește, de-a lungul anilor, situațiile nefaste care m-au îmbrîncit în coasta morții? Nu știu, nu-mi dau seama... Ceea ce știu e
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Și ai să citești zilnic de acum înainte, luni, ani, secole (am tăiat cuvântul "secole"), ceea ce se petrece în sufletul meu, dacă nu vii să-mi iei mâinile și să descoperi în ochii mei marea dragoste pe care mi-ai sădit-o și pe care nu poți s-o sfărâmi orice ai face, pentru că e opera ta, nu a mea." Uite o idee bună de pus în practică. Să-i scriu în fiecare zi! Mereu sâcâitor, obsedant... Cu o regularitate de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]