1,948 matches
-
înfocată, Căci ea-i regina frumuseții - a lumii". Ea capu-și rezemă de ai mei umeri Și glasul ei îmi șopti în ureche: - "Voiu îndulci tot chinul, tot amarul Cu care-n lume ei te-au adăpat - Căci te iubesc, sărmanul meu copil". Și Odin își deschise ochii albaștri Și mari, râzând cu ei - iar zeii Lin șoșoteau între ei bătrânește Și surâzând își aduceau aminte De-a tinereții zile dulci a lor, ascunse În negura secolilor trecuți. {EminescuOpIV 110} MEMENTO
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pîn-ce-or fi de gheață Frumoși-ți ochi - să-ți devastez așa Tot ce tu ai frumos... o, mă învață Să te ucid cu respirarea mea! Să murim amândoi... La ce trăiesc eu, La ce trăiești tu pe a lumii spume? Sărmane inimi închegate-n vreme, Sărmane patimi aruncate-n lume; Ah, să murim, nu plânge, nu te teme Că undeva s-află al nostru nume! {EminescuOpIV 184} Încet, încet... să ne culcăm în raclă, Încet de pe pământ ne-om furișa. O
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-ți ochi - să-ți devastez așa Tot ce tu ai frumos... o, mă învață Să te ucid cu respirarea mea! Să murim amândoi... La ce trăiesc eu, La ce trăiești tu pe a lumii spume? Sărmane inimi închegate-n vreme, Sărmane patimi aruncate-n lume; Ah, să murim, nu plânge, nu te teme Că undeva s-află al nostru nume! {EminescuOpIV 184} Încet, încet... să ne culcăm în raclă, Încet de pe pământ ne-om furișa. O stinge a privirei tale faclă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
astăzi al tău suflet de mine nu se-ndură? Viața-mi se nutrește din acea dulce gură, De-un zâmbet, de o vorbă ce mi-o arunci de milă - Să te iubesc atâta, nu e păcat copilă? Pe maică-mea sărmana atâta n-am iubit-o Și totuși când pe dânsa cu țărnă-a coperit-o Părea că lumea-i neagră, că inima îmi crapă 70Și aș fi vrut cu dânsa ca să mă pue-n groapă... Când clopotul sunat-au, plângea a lui
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-n toamna cea târzie, Un istovit și trist isvor, Asupra-i frunzele pustie A noastre visuri cad și mor. Și de nimica astăzi nu-mi mai pasă, Nu cer nimic din lume, nici aștept. Mă mir de ce cu strângeri dureroase Sărmana inimă mai bate-n piept. În văduvire și eclipsă Eu anii mei îi risipesc, Simțind în suflet pururi lipsă De chipul tău Dumnezeesc. {EminescuOpIV 345} CE S-ALEGEA DE DOI NEBUNI, IUBITO Variantă Ce s-alegea de doi nebuni, iubito
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de cât al nostru-amor.. Renunț silit la el căci nu se poate Și lungi iluzii, ca un înțelept, Naintea mea le văd căzând pe toate. Nu cer nimic, nimic nu mai aștept Și nici întreb la ce o mai simțesc Sărmana inimă bătând în piept. La ce? Ca viața mea s-o risipesc Într-o-ndelungă, tristă văduvire, Lipsită de-al tău chip Dumnezeesc: Să-l cat în veci, să nu fii nicăire. {EminescuOpIV 347} ATÎT DE DULCE... Atât de dulce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pleoapele asudă, Degetele repezi poartă acul fin: Ea își coase ochii într-un tort de în; Vînătă-i e buza, lipsită de sânge, Ochiul ei cel turbur nu mai poate plânge. La ce oare dânsa s-a născut pe lume, O sărmană frunză pe oceanu-n spume, O sărmană umbră, orfană și slabă, De care-n mulțime nimenea nu-ntreabă? Din zori până-n noaptea neagră și târzie O vezi printr-o albă perdea străvezie {EminescuOpIV 365} Cum mereu lucrează... ș-abia pîne goală
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fin: Ea își coase ochii într-un tort de în; Vînătă-i e buza, lipsită de sânge, Ochiul ei cel turbur nu mai poate plânge. La ce oare dânsa s-a născut pe lume, O sărmană frunză pe oceanu-n spume, O sărmană umbră, orfană și slabă, De care-n mulțime nimenea nu-ntreabă? Din zori până-n noaptea neagră și târzie O vezi printr-o albă perdea străvezie {EminescuOpIV 365} Cum mereu lucrează... ș-abia pîne goală, Frig și insomnie, lacrime și boală
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
harnic unor ceasuri sfinte, El are briliante pe degete groase Din nopțile celor care pînza-i coase; Desface Ducesei, c-o galantă grabă, În cusut în lacrimi de o mână slabă: Pânze moi în care se țesură zile, Vederea și somnul sărmanei copile, Albe ca zăpada ce cade în fulgi; Dar, cum sunt cusute, sunt bune de giulgiu. Când îți trec prin minte acestea, copilă, Te uiți în oglindă și îți plângi de milă; Vrei s-o vezi chiar bine, s-o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pleacă, Cuprinse de amurgul cel fin al aurorii: Văpaia-n ochi unită-i cu farmecul palorii. Trec, pier în adâncimea iubirii ș-a genunii, Icoanele frumoase și dulci a slăbiciunii Ca flori cu veștejite și triste frumuseți: Uitarea le usucă sărmanele vieți... Ș-apoi!? Ce-mi pasă! Fost-am în lume poate unic Ce fără să știu unde pe-a lumii valuri lunec? Mulțimea nu se naște de cât spre a muri... {EminescuOpIV 387} Rușine-i al ei număr cu unul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
trec cu grabă făr-exemplu. Cine-a murit? - nu știe nime. E-un sinucid? - s-a stins în lume Neplâns, necunoscut și făr să știi Nici c-a trăit și nici cine-i. {EminescuOpIV 498} A fost un medic de sărmani. Sărman el singur, plin de ani. În chilioara lui retras Da sfatul lui cu dulce glas. Trăia din scris și din tradus Nimicuri ce erau în us. Când a murit, deși om n-a fost Cărui amic să nu-i fi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aceasta n-a stoarce-n veci în lume Colegu-i pântecos. 4l. ADUCÎND CÎNTĂRI MULȚIME (cca 1874 ) Aducând cântări mulțime Și mai bune și mai rele, Mă întreb cu îndoială Cine caută la ele? Cată cei ce noaptea, ziua, Își muncesc sărmana minte - Plebea multe știutoare Pentru pîne, pentru linte? Sau cei ce păzesc cântarul A dreptății, dragă Doamne, Ce la domni sărută mâna Ș-altceva încă la Doamne? Sau acei care-și pun osul Carul statului de-l mișcă? Ah, prea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Peirea cea eternă din mine să o serv. Dar vai! nici siguranța n-o am că mor pe veci. Și dacă oare-a morții mâni palide și reci În loc să sferme vecinic a vieții mele normă Ar pune al meu suflet sărman în altă formă? Dacă a mea durere, un vecinic Ahasver, La sorți va fi pus iarăși, de către lumi din cer, Ca cu acelaș suflet din nou să reapară Migrației eterne unealtă de ocară? Nimic, nimic n-ajută - și nu-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
simt adânc rănită, {EminescuOpIV 514} Pustiu-alergătoare, cumplit de ostenită... Ș-acum din nou în evu-mi, lui Sisif cruda stâncă Spre culmea morții mele ridic ș-ast-dată încă. Ș-ast-dată? Cine-mi spune că-i cea din urmă oară? 65. O, CHILIA MEA SĂRMANĂ... (cca 1876) O, chilia mea sărmană, Cu negritul, tristul zid, Dacă n-ați fi voi în lume Aș fi stat să mă ucid. Dar voi, cei ce-ați fost [de față] Când vărsam lacrimi fierbinți Triști pereți, negriți de vreme
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cumplit de ostenită... Ș-acum din nou în evu-mi, lui Sisif cruda stâncă Spre culmea morții mele ridic ș-ast-dată încă. Ș-ast-dată? Cine-mi spune că-i cea din urmă oară? 65. O, CHILIA MEA SĂRMANĂ... (cca 1876) O, chilia mea sărmană, Cu negritul, tristul zid, Dacă n-ați fi voi în lume Aș fi stat să mă ucid. Dar voi, cei ce-ați fost [de față] Când vărsam lacrimi fierbinți Triști pereți, negriți de vreme, Voi acuma sunteți sfinți. Sfinți, căci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lirice suspinuri; Dar vai de el cum au rămas! Vau, Vau și Chiț și toți l-au ras. O! jerum, jerum, jerum, O! quae mutatio rerum! Atunci Samson în jamantan La Iași se-ntoarse iară, Să-și facă traiul cel sărman Cu vai și cu ocară. Și iată lucru neauzit, El într-o zi ce ne-a grăit! O! jerum, jerum, jerum, O! quae mutatio rerum! "Cei de pe urmă pantaloni "I-am dusu-i la răcoare Și-mi zise Ițic Salomon
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
luminoși îi pleacă Asupra mea, atinse de-amurgul aurorii. Văpaia-n ochi unită-i cu farmecul palorii. Treceți în adâncimea uitării ș-a genunii Icoane visătoare și dulci a slăbiciunii. Ca flori, cu vestejite și triste frumuseți, Uitarea vă usucă sărmanele vieți. Ș-apoi? Ce-mi pasă? Fost-am în lume poate unic, Ce fără să știu unde pe-a lumii valuri lunic? Mulțimea? nu se naște de cât spre a muri. Rușine-i al ei număr cu unul a spori
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Începură să arunce cu vorbe grele În familia Ochenoaiei. Erau Înfierate legăturile și combinațiile nefirești dintre membrii familiei precum și trecerea cu vederea și adoptarea unei atitudini permisive față de „chiaburii” locului, deveniți dușmani ai poporului, care sug sângele celor cinstiți și sărmani, exploatându-le forța de muncă, despre o Înavuțire suspectă În raport cu câștigul și veniturile familiei, despre „viața de lux” dusă În timp ce „săracii comunei noastre abia-și duc traiul de pe-o zi pe alta” și multe alte vorbe adevărate (În parte
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
al rafinamentului și subtilității. Și, preluând un cuvânt franțuzesc, the Beaux, Frumoșii. Mai radicali Însă decât Eleganții, Împingând excentricitatea În ridicol, sunt the Fops: un alt fel de a le da malițios un nume viitorilor dandy, biete „animale de stofă”, sărmani filfizoni. Între ei, mult prea fardatul Sir Skeffington, țintă a bătăilor de joc cvasigenerale. Atât doar că mai toți efeminații eleganți nu renunță la câteva Însemne ale virilității, să-i spunem, „standard”. Între care, Întâi de toate, un supranume de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
au văzut metamorfozați din cei care muncesc În cei care trândăvesc. Iată deci cum, din acel moment, societatea Începu să se realcătuiască, să redevină a baronilor, a conților, a panglicilor, iar penele de cocoș fură Însărcinate să-i Învețe pe sărmanii oameni ceea ce le spuneau odinioară perlele heraldice: Vade retro, Satanas!... În lături, CIVILILOR!... Țară eminamente filosofică, Franța, care experimentase prin această ultimă Încercare utilitatea, siguranța vechiului sistem pornind de la care se zideau națiunile, se putu Întoarce singură, grație câtorva soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Își dau toată silința să dobândească grația, se jenează când le lipsește un pliu la cămașă și trudesc din greu ca să atingă o falsă corectitudine, asemănători Întru totul cu bieții englezi care spun la fiecare cuvânt acel pocket? Nu uitați, sărmani idioți ai vieții elegante, că din cel de-al XXXIII-lea aforism rezultă În principal acest alt principiu, eterna voastră condamnare: XXXVIII Eleganța trudită este pentru veritabila eleganță ceea ce este peruca față de părul adevărat. Această maximă aduce cu sine, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
variante, sau cel mult vlăstare răsărite din tulpina originară, de ale căror nuanțe și subdiviziuni amănunțite ar fi o pierdere de timp să ne mai ocupăm. Este suficient să Înțelegem, ceea ce pare indubitabil, că Secta originară este cea a Robilor Sărmani, ale cărei doctrine, practici și caracteristici fundamentale includ și Însuflețesc Întreaga Corporație, oricum i s-ar spune și oricât de diversificată ar fi ea În exterior. Iată care sunt doctrinele speculative precise ale acestei Confrerii: cum Își imaginează mintea sărmanilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Sărmani, ale cărei doctrine, practici și caracteristici fundamentale includ și Însuflețesc Întreaga Corporație, oricum i s-ar spune și oricât de diversificată ar fi ea În exterior. Iată care sunt doctrinele speculative precise ale acestei Confrerii: cum Își imaginează mintea sărmanilor robi irlandezi Universul, Omul și Viața Omului; cu ce sentimente și opinii privesc ei spre Viitor, la Prezentul care-i Înconjoară, precum și spre Trecut ar fi extrem de dificil să specificăm. Constituția lor pare să conțină unele elemente Monastice: aflăm că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
treilea Jurământ Monastic, cel de castitate, le este rigid impus. În plus, ei par să imite Corporația Filfizonilor prin marele lor principiu de a purta un Costum specific. Dar nu veți găsi În Volumul de față nici o descriere a Costumului Sărmanilor Robi irlandezi, pentru simplul motiv că acesta pare că nu poate fi descris prin intermediul imperfectului organ al Limbii. Veșmântul lor este alcătuit din nenumărate pulpane, falduri și pliuri neregulate, din stofe de toate felurile și culorile, prin urzelile labirintice În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
calotă sau doar cu o calotă detașabilă, pusă pe balamale sau cu supapă; În primul caz Își pun uneori pălăria invers și o poartă cu borul În sus, ca o tocă Academică, obicei a cărui semnificație este necunoscută. Numele de Sărmani Robi sau Sclavi pare să indice originea slavă, poloneză sau rusă: dar, pe de altă parte, esența intimă și spiritul Superstițiilor lor manifestă mai curând un caracter Teutonic sau Druidic. Ar putea fi considerați drept adoratori ai Herthei sau ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]