1,771 matches
-
o ținea cu o singură mînă, fie că locul unde stătea era prea lunecos, fie că Diavolul însuși își vîrîse coada, fără a-și motiva intențiile - fapt este că, deodată, în vreme ce a optzecea sau nouăzecea găleată ieșea, bolborosind, din poloboc, sărmanul Tashtego căzu cu capul în jos, ca o găleată într-un puț, în adîncurile acestui uriaș poloboc de Heidelberg, în care dispăru - Dumnezeule! - cu un oribil gîlgîit uleios! Ă Om peste bord! strigă Daggoo, care-și veni primul în fire
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dop și după aceea o faci să se scufunde într-o stihie cu o densitate mult mai mare decît a ei! Te-am prins!“. Nu, nu voi m-ați prins pe mine, ci eu pe voi. Căci în clipa cînd sărmanul Tashtego a căzut în puț, „cutia“ fusese aproape golită de substanța ei mai ușoară, lăsînd doar peretele dens, tendinos - o materie mult mai grea decît apa mării, după cum am mai spus, care se scufundă de parc-ar fi o bucată
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lampa cu fitil a căpitanului. Da, cunoaștem noi toate astea! Dar iată un broscoi care se mulțumește cu deșeurile aruncate de noi, cu cașalotul în care ne-am înfipt noi drugii. Da și cu oasele ăluilalt hoit prețios, de colo! Sărmanul! Hai, băieți, careva dintre voi să-și scoată pălăria, ca să facem o chetă pentru nițeluș ulei, de pomană. Căci uleiul pe care-o să-l stoarcă dumnealui din hoitul ăla, n-o să fie bun nici pentru închisoare, nu, nici măcar pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
însă, ca la bord să se nimerească vreun individ neobișnuit de firav, neîndemînatic sau sfios, individul acela e pus negreșit să păzească vasul. Așa se întîmplase la bordul vasului Pequod, cu un negrișor poreclit Pippin sau mai pe scurt Pip. Sărmanul Pip! Ați mai auzit de el și vă amintiți desigur de noaptea aceea dramatică, în care tamburina lui a răsunat cu o veselie atît de lugubră. Prin înfățișarea lor exterioară, Pip și Cocuță alcătuiau un cuplu, ca un mînz negru
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
umplută cu aer. Corabia era încărcată în partea de sus, întocmai ca un student famelic, cu capul plin de Aristotel. Mare noroc am avut că n-am primit atunci vizita unui taifun. Tocmai în perioada aceea, bunul meu prieten păgîn, sărmanul Queequeg, s-a îmbolnăvit de niște friguri care erau cît pe ce să-l răpună. în treacăt fie spus, în profesiunea asta, a vînătorilor de balene, nu există sinecuri; rangul și pericolul merg mînă în mînă; pînă ajungi căpitan, de ce
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și să coboare apoi în bezna din adîncul calei, ca să asude amarnic în acea temniță subterană, mînuind cu dibăcie butoaiele grele, pentru a le anima. într-un cuvînt, harponiștii de pe o balenieră sînt niște hamali, cum li se și spune. Sărmanul Queequeg! Dacă în momentele acelea, cînd corabia era cu burta pe jumătate goală, v-ați fi aplecat peste bocaport, l-ați .fi putut vedea tîrîndu-se, gol pînă la brîu, prin mîzga aceea unsuroasă și jilavă, întocmai ca o șopîrlă în fundul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care doar un scriitor înviat din morți ar putea-o descrie cum se cuvine. De aceea, nici un chaldeean sau grec în agonie n-a avut, cred, gînduri mai sublime și mai sfinte decît umbrele misterioase ce se tîrau pe fața sărmanului Queequeg, în clipa cînd zăcea nemișcat în hamacul lui, iar marea părea ea însăși să-l legene blînd, purtîndu-l pe ultimul său drum și ridicîndu-l din ce în ce mai sus, pe undele ei nevăzute, spre paradisul ce-i era hărăzit. Toți membrii echipajului
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sicriul. Primind comanda, dulgherul își luă rigla și, cu promptitudinea indiferentă ce-l caracteriza, purcese numaidecît la teuga și-l măsură din cap pînă-n picioare pe Queequeg, însemnîndu-i trupul cu un tibișir, ori de cîte ori muta rigla. Ă Vai, sărmanul de el! exclamă marinarul din Long-Island. Acum va trebui să moară. întorcîndu-se la tejgheaua lui, dulgherul transcrise pe ea, pentru mai multă siguranță, măsurile și făcu apoi două crestături la capete. După aceea, își aduse uneltele și scîndurile și se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
acela, Queequeg ceru, spre consternarea tuturor, ca sicriul să-i fie adus numaidecît, iar ei nu putură să-l refuze, căci se știe cît de tiranici sînt unii muribunzi; și oricum, trebuie să le facem pe voie, mai ales că, sărmanii de ei, tot au să moară curînd și n-au să ne mai incomodeze! Aplecat peste marginea hamacului, Queequeg privi îndelung și cu luare aminte sicriul. Apoi ceru să i se aducă harponul și să i se scoată mînerul de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
băiete, ești legat de mine prin frînghii împletite din corzile inimii mele. Hai, să coborâm în cabină. Ă Ce-i asta? exclamă băiatul, privind ținta mîna lui Ahab și pipăind-o. Ia uite ce piele de rechin, catifelată! Vai, dacă sărmanul Pip ar fi fost dezmierdat de o mînă ca asta, poate că nu s-ar mai fi pierdut! E ca o parîmă trainică, de care se pot agăța sufletele slabe. A, domnule căpitan, porunciți-i lui Perth să lege laolaltă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Și, pe deasupra, de-a dreptul nebun! Dar am impresia că principiul „cui pe cui se scoate“ se aplică și în cazul lui: nu mai vorbește în dodii! Ă Mi s-a spus, domnule, că Stubb l-a părăsit odată pe sărmanul Pip, ale cărui oase sînt acum albe de bună seamă, deși fuseseră cîndva acoperite de-o piele neagră. Eu, însă, n-o să te părăsesc, domnule căpitan, așa cum l-a părăsit Stubb pe micul Pip. Trebuie sa merg cu dumneata! Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Negruzziî. 2 Ibidem, p. 597 ăart. cit.î. 3 Ibidem, p. 553 ăNicolae Bălcescu - în Moldovaî. fac pentru că li-i rușine de obrazele lor !... În sfârșit, m-am dus la opera nemțească, la vodevilul francez și la bietul Teatru Național !, sărmanul !... când moare, când învie... de-i mai mult răposat..." Dar iată și mai clar cum Alecsandri vorbește prin gura lui Iorgu, ori cum Alecsandri, fără să vrea, face din Iorgu nu o secătură și o caricatură, ci un adevărat bonjurist
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
tendința cealaltă. Când, mai târziu, fiind și apreciat, împăcîndu-se apoi și cu "semiorientalismul", care nu mai era bătător la ochi, încetînd și umilirea țării, și temperîndu-i-se cu vârsta și idealismul, când toate motivele "liberalismului" său dispar, atunci rămâne aproape 1 "Sărmanii înstrăinați! Câte deziluzii îi așteptau la marginea țării! Câte lupte, ce lovituri în frumoasele lor sperări! Unii, carii câștigaseră diplome de doctorat în jurisprudență, rămâneau părăsiți de guvern, sau cel mult rânduiți a servi în cele de pe urmă posturi ale
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
în parte, și prin preocuparea cu aceste studii, lipsite de contraponderea studiilor de altă natură, ca sociologia, economia politică, biologia, filozofia biologică etc. Eminescu a fost, din toate aceste cauze, unul dintre cei care se mulțumesc a fi urmași. În Sărmanul Dionis, cea mai caracteristică bucată pentru psihologia lui, el se complace în visul că trăiește pe vremea lui Alexandru cel Bun. El nu poate concepe viața decât ca o copie a trecutului. La această stare sufletească a mai contribuit și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ci și de filozofia străină, și anume, de acea filozofie care convenea perfect naturii sale. Acest pesimist trebuia să trăiască pe socoteala sa filozofia lui Schopenhauer. Acest idealist solitar, pentru care realitatea cea mai reală era lumea lui subiectivă (vezi Sărmanul Dionis, autobiografia lui morală), trebuia să trăiască idealismul lui Kant, Fichte și Schopenhauer (care e filozofia din opera mai sus-citată). Acest pesimist și idealist trebuia să trăiască pe socoteala sa pesimismul și idealismul budist. (Dealtfel, romantism, pesimism, idealism filozofic sunt
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
limbii literare, prin introducerea, cu gust, a elementelor populare în stilul cult, prin introducerea, cu îndrăzneală, dar cu tact, a neologismelor în limbă și prin grija de perfecțiune a formei. Iar Eminescu, în Făt-Frumos din lacrimă și mai ales în Sărmanul Dionis, a creat stilul "artistic" al prozei, stilul care nu spune, ci arată, care traduce în culori și imagini - care a fost apoi și al lui Delavrancea, cu mai puțin succes. Înainte de Eminescu, am avut stiluri frumoase în proză, stilul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
oprește asupra artei vechi românești, Liviu Marian schițează o biografie a lui Ciprian Porumbescu ș.a.m.d. Spațiul acordat prozei și poeziei e mai redus. Alături de câțiva colaboratori vechi se ivesc alții, printre care Ion Agârbiceanu, Eugen Boureanul, Sandu Teleajen, Sărmanul Klopștock, G.M. Vlădescu (cu proză), Volbură Poiană-Năsturaș, A. Pop-Marțian, Ion Buzdugan, Artur Enășescu, Al. Iacobescu, G. Tutoveanu, Elena Farago (cu versuri). În numărul 34 debutează cu o poezie Radu Boureanu. De notat sunt și numeroasele tălmăciri în românește ale lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
George Buznea. În același interval dau fragmente de roman, nuvele, povestiri și schițe Hortensia Papadat-Bengescu, Liviu Rebreanu, Gib I. Mihăescu, Cezar Petrescu, Carol Ardeleanu, N. Davidescu, Victor Papilian (la început cu pseudonimul Sylvius Rolando), Sanda Movilă, Sandu Teleajen, Mihail Celarianu, Sărmanul Klopștock, Anton Holban, Mircea Eliade (fragmente din Romanul adolescentului miop), George Dorul Dumitrescu, Sarina Cassvan-Pas, Ion Călugăru ș.a. Nu e neglijat nici teatrul, N. Milcu și Radu Gyr semnând piesa în versuri Floarea lui Sânzien, Horia Furtună figurând cu un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
Zottoviceanu Rusu, George Gregorian, Radu Boureanu, Artur Enășescu, Matei Alexandrescu, Cicerone Theodorescu, Petre Strihan ș.a. Săptămânalul mai găzduiește în întregime romanul Viața minunată a lui Anton Pann de Sergiu Dan și Romulus Dianu, nuvele, povestiri, însemnări de călătorie trimise de Sărmanul Klopștock, Lucreția Petrescu, Mircea Damian, F. Aderca, Anton Holban, Tudor Mușatescu, Aureliu Cornea, George Scrioșteanu. Mai apar fragmente din piesele Omul cu mârțoaga de G. Ciprian, Sminteala cuconului de Mihail Sorbul, Mitică Popescu de Camil Petrescu, Acord de Vintilă Russu-Șirianu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
ordinea frecvenței, Artur Enășescu, G. Talaz, Mircea Dem. Rădulescu, I.U. Soricu, Victor Eftimiu, George Gregorian, Al. T. Stamatiad, Radu Gyr, Numa Cartianu, Gabriel Drăgan, Pavel Nedelcu, iar cu proză Mihail Lungianu, Lucreția Petrescu, Ion Agârbiceanu, Al. Văitoianu, I.C. Vissarion, Sărmanul Klopștock, Al. Cazaban, Ion Munteanu, Gala Galaction, Const. Cehan-Racoviță, N. Crevedia, D. Iov, Eugen Liteanu, V. Damaschin, Cezar Pruteanu ș.a. Un număr restrâns de tălmăciri completează sumarele. În marginile prescrise de statutul său, de-a lungul intervalului 1919-1930 U.l.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
Emil Botta (cu cicluri reunite apoi în volumul Pe-o gură de rai), Dan Botta (fragmente din Comedia fantasmelor și din Alkestis), George Murnu, George Gregorian, Hortensia Papadat-Bengescu (cu un fragment din romanul Rădăcini), Ion Agârbiceanu, Victor Papilian, Ionel Teodoreanu, Sărmanul Klopștock, George Banea, Dan Petrașincu, Theodor Râșcanu, N. Pora, Georgeta Mircea Cancicov. Cu versuri mai colaborează asiduu Ștefan Stănescu, Teodor Al. Munteanu, Virgil Carianopol, Simion Stolnicu, Teodor Scarlat, Al. Raicu, Iulian Vesper, Vlaicu Bârna, Constantin Salcia, George Drumur, Ovid Caledoniu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
Slama, Gr. T. Popa, Ovidiu Constantinescu ș.a. Cu versuri, originale sau traduse, intră în sumar Al. Ciorănescu, Al. T. Stamatiad, Ben Corlaciu, Margareta Sterian, Const. Tonegaru, Mihu Dragomir, Ion Th. Ilea, Emil Manu, Teohar Mihadaș, iar cu proză Mihail Șerban, Sărmanul Klopștock, Ion Vinea, Ben Corlaciu, Ovidiu Constantinescu, Pavel Chihaia, N. Papatanasiu, Petru Dumitriu. Dincolo de moderația crispată impusă de vremuri, în noua sa formulă U.l. este una din cele mai bune reviste de cultură ale momentului imediat postbelic. V. D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
napoleonian, dar se îmbrăca în stilul fraților Petreuș. Magistrul Brînzei, cu deferența necesară rolului său de psihiatru, îl invita pe împăratul Stelică să-și dezvolte grandoarea în fața amfiteatrului plin cu studenți. Singur Stelică și aici se afla drama nu știa, sărmanul, că e doar contrafacerea tragic-derizorie a împăratului. 20 iulie L-am așteptat pe marele Picasso în gara Nicolina. Nu în gara mare! sunase la telefon vocea lui de scapet nu în gara mare, mi-i groază de public, la Nicolina
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
numai cînd se trimite singură... sau nu se duce deloc. Mona: Pe mine, în orice caz, să nu mă trimiți. Octav: Nici nu mă gîndesc. Mona: Adică speri să mă trimit singură... Octav: Ei, toate speranțele au o limită... Oh, sărman Hamlet! El o trimitea pe Ofelia la mănăstire ca s-o salveze de mediocritate... de feminitatea aceea împotmolită în sucuri glandulare... în suavele noroaie erotice... Și-acolo rămîne... Pe veci! Ha! El voia s-o ridice de la "mă iubește, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Alecsandri, Poezii, pref. edit., București, 1973; Tudor Vianu, Opere, VII-XIII, postfața edit., București, 1978-1987 (VII-XI, în colaborare cu Gelu Ionescu), Studii de filosofia culturii, pref. edit., București, 1982 (în colaborare cu Gelu Ionescu); Mihai Eminescu, Poezii, pref. edit., București, 1995, Sărmanul Dionis și alte proze, București, 1997. Repere bibliografice: Ștefan Borbély, O nouă lucrare despre Lucian Blaga, VTRA, 1976, 6; Ion Dodu Bălan, „Opera literară a lui Lucian Blaga”, RL, 1976, 34; Doina Uricariu, Firescul analizei, LCF, 1976, 41; Ioan Buduca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]