2,271 matches
-
totdeuna că acel amor al ei e flacără arzătoare de care ea însăși te păzește pentru a nu te nenoroci. Și numai când ți-e frig, foarte frig, ea te apropie de sine, îți hrănește mintea cu povești, sufletul cu sărutări, până, căzut în niște friguri dulci și fără durere, adormi lângă // ea surâzând, știind că ea, până și-n somnul ei, lăsîndu-și capul pe pieptul tău îți numără cu urechea, deșteaptă încă, bătăile inimei și te iubește, și mult te
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Același lucru se-ntîmplă la toate pasiunile vehemente. Leacul: moderație - cine poate. [12] Amiciția se-ntemeiază pe stimă, prin urmare pe calități a sufletului. Amor pe calități a corpului. Pentru o persoană cu suflet frumos putem avea multă amiciție - amor nu. Sărutarea pe care regina Margareta de Scoția a dat-o învățatului însa urâtului Alain Chartier a fost numai o grimasă. [13] Nu esistă oameni mai nenduplecați și mai duri decât cei preocupați într-una de nefericirea lor. 1054 {EminescuOpXV 1055} [14
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
fotografie. Nu știu cât a durat. Ea aștepta mută verdictul meu. "Ei, ne futem sau nu? Ești tu sau nu?" parcă întreba așteptarea ei. Ce să fac? Când și-a adus aminte de poză eram aproape uzi amândoi de atftea mângâieri și sărutări. "Ce chestie, ...a... nu sânt eu, c'est ne pas moi, dar totuși ce coincidență ar fi fost să-i fi cunoscut pe părinții tăi, un român acum mulți ani și tu să-l întîlnești după. Nu?" Am coborât pe
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
bine ceea ce Dumnezeu poruncește? Cine are o cunoaștere mai bună a omului și a naturii sale, Dumnezeu sau omul? Ura este tot atât de naturală ca iubirea. Domnul nostru poruncește iubirea. Cât este de naturală întoarcerea celuilalt obraz? Cât este de naturală sărutarea leprosului? Mesajul lui Francisc este o teoremă extrasă din gândirea vreunui filosof sau mărturia unuia care a îmbrățișat imperativul evanghelic al iubirii? „Veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul” (Gen 3, 5), vechea ispită a răsfățat instinctele noastre cele
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
crezut un dumnezeu, care a avut pretenția de a se pune în locul lui Dumnezeu, de a-l elimina pe Dumnezeu - umplând pământul cu idoli însetați de sânge. Plecând și de aici, se poate vedea cât de actuală este gândirea franciscană: sărutarea leprosului este tot atât de puțin „naturală”, cum la fel de puțin „naturală” și, în același timp, puțin demnă, este întoarcerea celuilalt obraz sau iubirea propriului dușman. Dar aceasta este porunca Evangheliei și nicidecum o consecință a unui principiu de drept (presupus) „natural”. IV
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
Vasile, ci refrenul etern al "Zarazei": "Vreau să-mi spui, frumoasă Zaraza, Cine ie-a iubit, Câți au plâns nebuni pentru tine Și câți au murit. Vreau să-mi dai gura-ți dulce, Zaraza, Să mă-mbătezi mereu, De a ta sărutare, Zaraza, Vreau să mor și eu..."
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
acesta de n-ar fi avut un colt sfărâmat!” Lecția despre cub, așa se cheamă poemul, persiflează perfecțiunea ca ideal estetic, deodată cu eforturile excesive ale creatorului (tehnicile insolite preconizate sînt Însă, metaforic, extrem de sugestive). Idolatrizarea perfecțiunii este confirmată de sărutările unanime, dar gestul final, iconoclast, este acela de a leza cubul. Și de a-l aduce la același nivel cu tot ce este vulnerabil. Opera nu e nicicum perfectă, ea este doar un instrument care ne Îndreaptă aspirațiile către perfecțiune
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
un timp imobil, care este cel al afectivității, al religiosului și al morții. Acest timp ignoră construcțiile rațiunii și progresele tehnicii. Sigur, nelegiuiții nu mai sfărâmă ostiile în tabernacul ca să vadă dacă țâșnește din ele sângele lui Christos. Dar oare sărutarea statuilor, îngenuncherea și lumânările au dispărut din pelerinajele contemporanilor lui Einstein și Monod? Milioanele de oameni rezonabili care merg la Lourdes, la Częstochowa sau la Santiago de Compostella se comportă rezonabil în fața imaginii Maicii Domnului? Și nu numai credincioșii scot
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
YHWH].“ Legătura cu Unul va fi, evident, de natura unirii, ceea ce i-a determinat pe mulți dintre practicanți sau autori să folosească pentru a sugera această relație metafore aparți nând limbajului erotic, ca semn pentru noi al unirii totale: iubire, sărutare, îmbrățișare, mângâiere, nuntă, unire nupțială etc.: „Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul, / întru parfumul mirurilor tale bune sunt. Nu mele tău este mir vărsat. De aceea te iubesc pe tine fetele
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
i-a determinat pe mulți dintre practicanți sau autori să folosească pentru a sugera această relație metafore aparți nând limbajului erotic, ca semn pentru noi al unirii totale: iubire, sărutare, îmbrățișare, mângâiere, nuntă, unire nupțială etc.: „Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul, / întru parfumul mirurilor tale bune sunt. Nu mele tău este mir vărsat. De aceea te iubesc pe tine fetele! Ia-mă cu tine și hai să alergăm! împăratul mă duce
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
se sperie copilul? 2. Simpatia și natura morală a copilului? a) minciuna. b) egoismul. c) cruzimea. CAP. IV. Activitatea. Sugestia. Ce va să zică? Diferite feluri: ideomotoare, senzoriomotoare, fizică. CAP. V. Imitația Mișcările de espresiune, principiul lor. a) zîmbetul și rîsul, b) sărutarea, c) espresia atenției. CAP. VI. Voința. 1) Semnul esterior al Voinței. 2) Act de voință: ce este, de cîte feluri. 3) Inhibiția. 4) Acte spontane, reflexe, instinctive. 5. Voința propriu zisă. Mecanismul actelor ideomotoare. 6. Epoca deliberării. CAP. VII. Inteligența
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
să pictez, așa că nu prea are șanse să se adeverească visul meu. — Păi, atunci ne vedem mâine. Anna, care locuia în Drogheda, în afara orașului, se îndreptă spre peronul liniei principale în timp ce Darcey o luă înspre zona navetiștilor. Sigur. Ai grijă. Sărutări lui Meryl. —Bucură-te de răsfăț, zise Anna. Așa am să fac. Și... la mulți ani. Da, sigur. Însă Darcey zâmbea în timp ce traversa peronul. Era aproape ora opt când Darcey ajunse înapoi în apartamentul ei, iar temperatura serii de primăvară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
10 iulie 2011 Să mi te dai... Să mi te urci, iubita mea, pe viață, Ca pe Golgota marelui supliciu, Făcându-ți chiar și ție un serviciu, La ceas de noapte sau de dimineață. Să mi te zbați pentru o sărutare Cum se dedică roua gurii hâde, Deși se terfelește și se râde Și încă se mai moare din uitare. Să mi te smulgi din mari tristeți trecute, Aceasta este vrerea personală, Aceasta este starea ideală Și manifestul unor gânduri mute
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
un sărut, atunci când este voie. Să mi te rupi în multe sacrificii De parcă te-ai desface în versete, În lungi fâșii de vorbe desuete, În interese, nebunii sau vicii. Să mi te uiți atunci când vrei iubire, Te voi resuscita prin sărutare, Prin deteriorata adorare, Prin incomensurabila trăire. Să mi te urci, iubita mea, pe viață, Ca pe Golgota marelui supliciu, Făcându-ți chiar și ție un serviciu, La ceas de noapte sau de dimineață. 11 iulie 2011 Mai aproape de Zalmoxis Acolo
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
călugărul Neofit se întreceau în vești tulburi, ce veneau atât din partea turcilor cât și din partea creștinilor, domnița Catrina, uitându-și rangul, îl îmbrățișa pătimaș pe tânărul diac: Cât te am așteptat, Radule! suspină ea dulce, acoperindu-i fața oacheșă cu sărutări. Mai încet, domniță, rosti el încurcat, că nu s-au culcat toți ai casei! Nu-mi pasă de nimeni! Iubirea-i patimă pentru mine! Ba pentru mine-o fi doar pacoste! zise încetișor tânărul, înghesuind fata domnului spre ușa iatacului
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
vede? aceasta e curiozitatea Irinei, Îl vede numai Maica Sfântă, Și ea unde-i? Nici pe ea n-o vedem! Pe chipurile delicate ale celor doi copii se citește cu atâta ușurință nedumerirea, încât îți vine să-i acoperi de sărutări, numai Theo n-o vede, concentrat la întrebările lor serioase, Tu de unde știi? mai vrea să știe Irina cum Theo cunoaște toate aceste lucruri fără să le vadă, încă neavând o noțiune prea clară a capacității văzului, Eu am pictat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
contrastul dintre felul ei îndrăzneț de a fi și pasivitatea din dormitor, dar nu de asta o făcea. Cu Oliver, nu era nevoie să dețină ea controlul. Știa exact ce să facă. Nimeni nu făcea asta mai bine ca el. Sărutările se mutaseră de la buze la gât, apoi la baza gâtului. Cu ochii închiși, gemea de plăcere. Ar fi putut muri acum, chiar ar fi putut. L-a auzit șoptind cald lângă urechea ei: —A mea ești, iubito. Ca o somnambulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
au lipit de piele. Tot corpul îi tremura, dar ea stătea fără să se miște. Când i-a atins sfârcurile cu buzele, a tresărit de parcă ar fi simțit un șoc electric. Cum putuse să uite cât de incredibil poate fi? Sărutările au început să coboare din ce în ce mai mult. A pupat-o ușor pe stomac, atât de fragil, încât abia a ridicat firele subțiri de păr de pe pielea ei, dar i-a provocat Lisei senzații dumnezeiești. —Oliver, cred că o să... — Stai! Prezervativul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pulsație bruscă de dorință. El ținea mâna pe fața ei și s-au sărutat până s-au rănit unul pe celălalt. Înfometați și disperați, nu se puteau sătura unul de celălalt. —Scuze, șopți Jack. —E-n regulă, murmură ea. Treptat, sărutările s-au mai domolit, devenind visătoare și ușoare, și buzele lui îi sugeau ușor gura fragedă. Muzica se oprise, iar ei parcă se învârteau prin cameră. Marea care privea înăuntru își spunea: Acum dansează în sufragerie, le-am văzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nimeni în spatele barului și pe scaunele înalte nu ședea nici un client. M-am îndreptat spre fundul încăperii și mi-am dres glasul, pentru ca păsărelele îndrăgostite din separeuri să coboare din al nouălea cer pe pământ. Figura a ținut. Îmbrățișările și sărutările încetară, iar tipele își ridicară privirile, supărate și speriate, gata să înfrunte eventualele vești proaste. — LAPD, Omucideri, le-am anunțat eu și i-am dat fotografiile celei mai apropiate limbiste. Bruneta-i Elizabeth Short. Dalia Neagră, dacă ați citit ziarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu lipsa de lumină și am văzut-o pe Madeleine - un nud luminos pe un petic de cuvertură. Ne-am împreunat atât de viguros, încât arcurile patului au izbit podeaua. Madeleine își croi drum între picioarele mele, podidindu-mă cu sărutări, mi-o întări și apoi se răsuci rapid pe spate. Am pătruns-o, cu gândul la Betty și la coloana cu șerpi, apoi am alungat acel gând, concentrându-mă asupra tapetului cojit din fața mea. Voiam s-o iau mai ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
stângăcie. Mi-am întredeschis buzele prea repede, uitând că lui Kay îi place să fie luată încet. I-am simțit limba și m-am retras, știind cât de mult urăște asta. Am închis ochii și i-am acoperit gâtul cu sărutări. Ea a gemut și mi-am dat seama că se preface. Sunetele de iubire se auzeau din ce în ce mai neplăcut - ca gemetele pe care te aștepți să le auzi de la o actriță porno. Sânii lui Kay atârnau flasci în mâinile mele. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
văzu că Germanicus îl așezase pe fiul său mai mic, Gajus Caesar, pe osia cvadrigii triumfale, cu lorica strălucitoare și celebrele caligae, refăcute după o măsură mai mare. Copilul fu amețit de emoție și din înaltul cvadrigii salută mulțimea, trimise sărutări, râse; iar mulțimea îl iubi pe dată; iar în mijlocul ei, un veteran strigă porecla drăgăstoasă: — Caligula! Alții însă, cuprinși de o mânie înghețată, șoptiră că Germanicus voia să agite plebea, să-i însuflețească pe învinșii populares, să le prezinte romanilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de ani. — În clipa aceea i-am privit pe sclavii care credeau că vor muri și am văzut ce înseamnă să spui cuiva: „Poți să trăiești“. Eram o copilă. Am simțit cum mă trăgeau spre ei, îmi acopereau mâinile de sărutări, bărbați și femei plângeau în hohote și sărutau poalele tunicii mamei; și am plâns la rându-mi, mai mult decât ei, și zâmbeam cu toții, cu obrajii scăldați în lacrimi, vorbind limbi diferite, spunându-ne cuvinte pe care nu le înțelegeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe care mă sprijin cu toată pasiunea, cu toată dragostea. A Încercat din nou să mă sărute pe gură, dar nici de data asta nu a reușit. Atunci, m-a sărutat ca pe un copil, dar câtă dragoste În aceste sărutări! Cerul se deschidea feeric În fața ochilor mei ascunși la pieptul iubit, universul meu de visuri trăia În această clipă cea mai minunată vrajă a sa. Când am ridicat ochii de pe pieptul lui i-am văzut privirea, o privire pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]