3,569 matches
-
alegerile generale din 1932, activitatea organizațiilor georgiste s-a defășurat sub forma întrunirilor, a ședințelor Comitetului central și a congreselor organizațiilor județene. Scopul declarat al unora dintre întrunirile organizate de georgiști a fost de a crea formațiuni politice la nivel sătesc, comunal și orășenesc. Așa s-a întâmplat în luna ianuarie 1932, în județul Putna, unde, în perspectiva creării organizației orașului Focșani, au fost desemnați georgiștii care urmau să se ocupe de înființarea sectoarelor acesteia 168. În Capitală, acțiunea de restructurare
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
organizațiilor georgiste în toate județele țării și au elaborat, treptat, programul și statutele noului partid, făcând eforturi pentru a sublinia diferențele dintre acestea și documentele corespunzătoare ale PNL tradițional. Între prevederile statutare specifice PNL-Gheorghe Brătianu se numără faptul că organizația sătească și cea de sector reprezentau niveluri obligatorii de organizare. Preoții, învățătorii și profesorii făcau parte ce membri de drept din comitetele județene georgiste, iar șefii organizațiilor județene, parlamentarii, foștii miniștri, generalii și profesorii universitatri se numărau între membrii de drept
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
a membrilor PNL prin alegeri. Munca și meritul sunt criteriile de bază. Am păstrat ierarhia care a făcut întotdeauna din PNL cel mai de ordine de disciplină organism al vieții noastre politice. Modificări importante aduse sunt următoarele. Am introdus organizația sătească, până și în cel mai mic cătun, considerând-o ca prima celulă a organismului nostru politic. Am păstrat organizația comunală imediat în scara ierarhică, dar am introdus, iarăși o modificare de seamă, organizația de sector, ca organ de control, și
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
și cea comunală. Am introdus în Comitetul județean ca membri de drept pe toți preoții și învățătorii, membrii ai partidului nostru. Situația lor de luminători ai satelor le dădea acest drept, independent de faptul că sunt sau nu președinții organizațiilor sătești sau comunale. Capitala își va da un statut. Ea va avea un președinte central și 4 președinți de sector (culoare). Fiecare sector este asimilat unei organizații județene. Propaganda este condusă de un birou format din 5 membri aleși de Delegația
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
funcționare și organizare comunitară sunt rezultatul unei evoluții istorice proprii, unice, Haxthausen susține necesitatea respectării particularităților locale în formularea cadrului legislativ, opunându-se astfel „uniformizării” prin măsuri centralizatoare impuse de sus în jos. În sprijinul convingerilor sale aduce exemplul comunităților sătești arhaice (Gemeinde slavo-germane, Gminobladstvo poloneze, Obscina rusești), dovezi ale existenței și funcționării unui sistem legislativ organic (Starr, 1968, 467-468). Aceste convingeri vor constitui de altfel și principalul motiv pentru care rezultatele cercetărilor sale, precum și propunerile legislative ce le însoțeau au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Justiție, în slujba căruia se afla, au pus în cele din urmă, în 1842, capăt finanțărilor care îi erau alocate. Aspru criticat în epocă, Haxthausen a fost un vizionar, valoarea cercetărilor sale fiind ulterior recunoscută. Considerând scrierile anterioare consacrate comunităților sătești ca fiind eronate, el s-a aplecat în exclusivitate asupra realității întâlnite pe teren, de aici decurgând și continua sa actualitate pentru cercetătorii vieții sociale. Haxthausen și Rusia Dată fiind ostilitatea întâmpinată în Prusia, Haxthausen se vede nevoit să caute
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
defavorabil în rândul opiniei publice occidentale față de Rusia. De aici și dorința autorităților ruse de a îmbunătăți această imagine și de a face cunoscute lumii particularitățile și valorile locale. Haxthausen, remarcat deja prin lucrările sale ca un specialist al comunităților sătești arhaice, este considerat candidatul ideal pentru îndeplinirea acestei sarcini, cu atât mai mult cu cât dovedea o atitudine pozitivă față de Rusia. Prin intermediul prietenului său, contele Meyendorff, ambasadorul rus la Berlin, Haxthausen primește în cele din urmă o invitație din partea ministrului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
pământ cu picioarele încrucișate după moda veche și fiindcă pe atunci nici turbanul nu se lua de pe cap, uitaseră să-și ia jobenul. Această scenă era așa de ridicolă, încât ar fi meritat să o desenez” (Veress, 1928-1929, 380-381). Comunitatea sătească rusească (mir-ul) și spiritul de sociabilitate Dorind să sublinieze unicitatea comunității sătești slave, Haxthausen insistă asupra diferitelor sensuri cu care este investit cuvântul care o desemnează în limbajul popular (sensuri diferite de cele atribuite de „buna societate” rusă, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
nu se lua de pe cap, uitaseră să-și ia jobenul. Această scenă era așa de ridicolă, încât ar fi meritat să o desenez” (Veress, 1928-1929, 380-381). Comunitatea sătească rusească (mir-ul) și spiritul de sociabilitate Dorind să sublinieze unicitatea comunității sătești slave, Haxthausen insistă asupra diferitelor sensuri cu care este investit cuvântul care o desemnează în limbajul popular (sensuri diferite de cele atribuite de „buna societate” rusă, care din necunoaștere o confundă cu germanul gemeinde sau cu francezul commune, cu care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
132). Tema explicativă a sociabilității caracteristice poporului rus este reluată în repetate rânduri de-a lungul studiului (Haxthausen, 1847, vol. I, 130, vol. II, 10). Traiul în comun în cadrul grupului familial extins, iar la un nivel mai larg în cadrul comunității sătești devălmașe de tipul mir-ului, este, în viziunea lui Haxthausen, o consecință a acesteia. Mir-ul este considerat ca fiind o formă de organizare socială caracteristică nu numai rușilor, ci populațiilor slave în general, dintre care mai sunt menționate cele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
fiind de obicei lăsate ca rezervă. În spațiul românesc, unitatea fiscală arhaică de strângere a impozitelor era satul (impozitul global astfel perceput purtând numele de cislă), iar în cazul particular al Vrancei, Vrancea întreagă. În acest sistem, al cislei, obștea sătească era cea care repartiza suma ce revenea fiecărei gospodării în parte, ținând seama în principal de numărul de vite și de copii apți de muncă. În cazul Vrancei, „adunarea cea mare a Vrancei” repartiza partea ce revenea fiecărui sat (Stahl
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
emigrare și să rămână în societatea părinților și vecinilor lor. Singurul regret pe care îl resimt în asemenea situații este acela de a nu mai avea clopotul satului lor și mormintele strămoșilor”(Haxthausen, 1853, vol. III, 148-149). La români hotarele sătești nu se schimbau, cele mai vechi documente scrise considerându-le ca datând din vremuri imemoriale (înainte de întemeierea statelor feudale) (Stahl, 1998, vol. I, 94-105). Agricultura itinerantă românească se desfășura așadar pe teritoriul fiecărui sat în parte, fiind vorba de populații
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
la alte populații europene în secolul al XIX-lea. Dintre acestea putem menționa: tehnicile defrișării prin incendiere, formele arhaice de agricultură itinerantă acompaniate de forme de proprietate temporară, sistemul economic și social al celor trei tarlale, rolul hotărâtor al obștii sătești, rolul precumpănitor al bătrânilor, deosebirile dintre loturile cultivate, aflate în proprietate individuală (terroir), și cele devălmașe (communaux) și mai ales atât de importantul principiu al distribuirii egalitare a terenurilor. b) Printre deosebirile cele mai evidente existente între satele românești și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
activitatea desfășurată de Pavel D. Kisseleff în Rusia, în acest context, vezi Grunwald (1946, 179-182) și Riasanovsky (1961, 209-212). La Russie en 1839, Paris: Amyot, 1843. Despre Kisseleff, Haxthausen (1847, vol.I, 109) notează faptul că acesta dorea menținerea obștii sătești și asigurarea posibilității acesteia de a se guverna singura, din convingerea că astfel se vor asigura nu numai libertatea individuală, ci și ordinea internă în țară. Starr, op.cit., 469. Ibidem, 469-470; Dennison și Carus, op.cit., 567-568. Traducerea engleză va fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
domniilor fanariote, Editura Univers, București, 1982). Andrei Veress, Pictorul Barabas și românii (cu însemnările sale din 1833 despre viața bucureșteană), în Academia Română Memoriile Secțiunii Literare, București, seria III, tomul IV (1928-1929), 379. Ibidem, 380-381. Deși subliniază distincția existentă între comunitatea sătească rusească, mir-ul, și conceptul commune din limba franceză, în versiunea franceză a textului lui Haxthausen acesta din urmă este în mod frecvent utilizat în desemnarea deopotrivă a obștei, a satului sau a comunității sătești. Din acest motiv, în traducerile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
subliniază distincția existentă între comunitatea sătească rusească, mir-ul, și conceptul commune din limba franceză, în versiunea franceză a textului lui Haxthausen acesta din urmă este în mod frecvent utilizat în desemnarea deopotrivă a obștei, a satului sau a comunității sătești. Din acest motiv, în traducerile realizate după această versiune, am ales să înlocuim conceptul commune cu obște, comunitate sau sat, în funcție de contextul în care se regăsește. Haxthausen, Études sur la situation intérieure..., vol.III, 130. Ibidem, 131. Ibidem, vol.I
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
au extins treptat pe văi, începând dinspre marginea arealului păduros spre interior. * Referitor la evoluția vieții social-economice a populației din Colinele Tutovei, se apreciază că: > În feudalismul timpuriu (adică în secolele 10-13 e.n.) se păstrează sistemul de organizare în obști sătești, deci de folosință (stăpânire) în devălmășie a teritoriului din vecinătatea așezărilor rurale (atât cât era posibil de întreținut și necesar existenței populației respective), așezările urbane (de tip Bârlad, Vaslui, Bacău) fiind abia la început de conturare, și deci cu meștesuguri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
căile de comunicație și apar sedii noi instituționale (politice, sanitare, de învățământ, culturale etc., în centrele comunale), suprastructura tradițională răzășească patriarhală, cu obiceiuri, concepții și mentalități învechite și cu economie autarhică la limita subzistenței familiale, este încă dominantă în comunitățile sătești la nici 1-2km de la șosea. * Pentru a înțelege mai corect evoluția social-econo-mică în Colinele Tutovei nu putem ignora rolul important pe care l-a avut "pădurea" în acest proces. Alături de relieful deluros, străbătut de văi paralele înguste și adânci, pădurea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
După această dată, numărul așezărilor s-a mai redus întrucâtva, mai ales prin contopirea unor cătune cu satele vecine în vederea realizării unor sate mai mari, viabile și competitive, apte pentru măsurile de modernizare. Abia în ultimele trei-patru decenii, tihnita viață sătească tutoveană a intrat într-un proces de rapide și imprevizibile transformări ca urmare a împuținării răzeșimii și migrării tineretului la oraș. Este de așteptat ca intrarea în Uniunea Europeană să stopeze acest proces negativ prin măsuri de modernizare a rețelei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
relieful său deluros și masiv împădurit, a creat condiții strategice excelente de refugiu, ca și izolarea ei față de căile principale de acces ale popoarelor migratoare asiatice (îndeosebi tătarii), încât vremurile feudal-medievale, respectiv secolele 13-19 au permis o tihnită dezvoltare obștilor sătești și, apoi, a răzeșimii pe aceste meleaguri. Dacă pentru acele timpuri izolarea și greutatea pătrunderii în regiune au constituit o binefacere, pentru timpurile moderne și, mai ales, actuale, aceste condiții devin obstacole ce frânează pătrunderea emancipării infrastructurale și suprastructurale pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Gâlcă) se dau și detalii asupra stării locuitorilor din Stâncășenii anului 1772. 3 mazili (răzeși însărcinați cu strângerea birurilor) 2 văduve 4 oameni liberi 1 în serviciul de poștă 10 cisle (gospodării cu cotă parte din bir fixată de obștea sătească după avere) 20-30 proprietari plătitori de bir. Deducem că, în această perioadă, satul Stâncășeni era încă relativ mic și sărac din faptul relatat de istoricul I.Antonovici că în anul 1775, în timp ce, de exemplu, de la Voinești s-a încasat de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
puternic înclinate, afectate de erodarea superficială a solului și de eroziune torențială în adâncime (ravene, râpi), asociate pe alocuri cu alunecări de pământ. Toate aceste procese negative explică caracterul agro-viti-pomicol al economiei locale, cu producții ce abia satisfac consumul populației sătești. Fundul văii este atât de îngust și discontinuu, încât cu greu s-a găsit un loc cât de cât accesibil pentru vatra satului. Datorită îngustimii, orice ploaie torențială devine un inamic pentru podurile din lungul său, izolând și mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
din lungul său, izolând și mai mult satul de așezările din jur, de centrul comunal și județean, de țară și de lumea întreagă. Dacă, în trecut, un pod de bușteni, primitiv fasonați și legați de către localnici, asigurau transporturile cu atelajele sătești până la o nouă viitură mai importantă, astăzi asemenea construcții nu mai pot face față nici scurgerilor tot mai dese și mai torențiale în condițiile defrișării pădurilor, și nici autovehiculelor de mare tonaj. Numai intervenția masivă a organelor administrative cu fonduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Gâlțești-Ruși), cu intenția de a continua apoi pe Valea Stâncășenilor până în sat, spre a evita ocoluri prea mari și periculoase la traversarea dealurilor pe ruta Mărășești (Voinești) Gârdești-Stâncășeni. Nu am văzut nici o mână de pietriș, cel puțin prin gropile drumului sătesc, în schimb un tractor care trecuse cândva lăsase niște urme adânci, ce trebuiau încălecate căci nu puteau fi evitate din cauza îngustimii drumului. La întrebarea noastră dacă putem continua mersul pe Valea Stâncășenilor ni s-a răspuns că este imposibil, căci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
mâncat de vreme) și care au îndurat nenumărate umilințe din partea străinilor și stăpânirii locului. Merită laude, de asemenea, învățătorii satului, care s-au întors de unde au plecat, contribuind la luminarea odraslelor de țărani și la emanciparea culturală a întregii colectivități sătești. Ca să nu mai vorbim de cei care s-au jertfit pentru apărarea acestui pământ, lăsându-și oasele neidentificate până în Siberia și până în inima Europei, dar găsindu-le și numele încrustat pe placa de marmură a monumentului din mijlocul satului. Personal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]