15,319 matches
-
Destinul universității moderne se găsește înscris aici în mod implicit. Și cu asta, destinul lumii.“ (p. 46) Pentru Molnar, destinul omenirii coincide cu destinul Occidentului, a cărui scăpătare e anunțată de două fenomene: triburile barbare ante portas și pierderea sentimentului sacrului, atîta doar că acum emigranții nu mai sînt la porțile Imperiului Roman, ci au pătruns peste tot în Occident, ștergîndui treptat matca culturală, în vreme ce slăbirea credinței îi preschimbă pe occidentali în victime sigure ale religiilor virulente. La capătul acestei degradări
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
și al furtunii, protectorul navigației, atribute subliniate de un hidronim ca Loire, cel mai mare râu al Galiei, al cărui afluent Dive, intră în aceeași familie cu vechile toponime celtice Deva, Devona, Devonshire, care au ca etimon celt. deva, ’apă sacră’, familia lexicală incluzând și pe modernul divine. Toată această veche sacralitate a apelor curgătoare, considerate în arealul celtic ca fiice ale zeului Lear, s-a transmis și la dacoromâni, unde întâlnim hidronime explicabile prin aport celtic, ca: Timiș - Thames, crac
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
e meliorativă. Nuanța esențială e că haosul, chiar dacă are tentă peiorativă, e ferment indispensabil. Fără el, lumea ar încremeni într-o inerție de stalactită eternă, de aceea semințele dezordinii sunt necesare pentru revigorarea periodică a universului. Așa se explică orgiile sacre îngăduite în cursul carnavalurilor, cum tot astfel se justifică descătușarea energiilor în timpul sărbătorilor de iarnă, fie în varianta Saturnaliilor antice, fie în forma serbărilor contemporane. Cu un exemplu la îndemînă, etimologia Revelionului (francezul reveiller) presupune trezirea conștiinței după o obnubilare
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
asta remediul cel mai eficient sunt vrăjile. Magia e precumpănitor albă, fiind un ritual cu efect apotropaic (de îndepărtare a răului). Cele mai reușite pagini conțin tocmai exemple de practici magice, de la bătutul toacăi și înconjuratul bisericilor pînă la noduri sacre (legări, fascinări, descîntece) și ghemuri magice. De aceea capitolele I („Colinda tip Furarea astrelor. Motive și semnificații mitice“), II („Legenda românească a potopului“) și V („Labirintul. Un monstru arhitectonic“) dau consistență tomului, în vreme ce capitolele VII („Narcotice și halucinogene în spațiul
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
deschidere spre alte lumi în ,,libera ordine universală a unui singur viitor omenesc". Petru Creția divulgă încercarea, ce apare uneori, de anexare la exotism a însăși culturii antice grecești: ,,Pentru mulți textele grecești au o grandoare misterioasă, ca niște texte sacre, depozitare auguste și inepuizabile ale întregului uman". Refuzul unei asemenea anexări definește spiritul în care au fost întreprinse studiile clasice ale lui Petru Creția. Nu întîmplător o pagină din eseul Despre exotism este reprodusă la începutul studiului despre Homer (Ahile
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
morții din direcția visului să nu ajungi acasă niciodată aud să nu faci nimic decît să rescrii protestul după ani și ani urma de sînge din rîu ne întîmpină tot mai repede vechea istorie o regăsim și-n cărți cîndva sacre ți se mulțumește că ai scăpat după zidurile de un alb care ucide proprietarii suntem vii pentru a vedea cum este cosită mecanic iarba pe domeniile statului lucrurile se aranjează într-un tîrziu pentru a vorbi în șoaptă aceste întinderi
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/15045_a_16370]
-
îmi bătea în spate. Pusesem mâna pe dragoste, pusesem mâna pe moarte și am avut senzația unor găuri negre și am stat acolo, până când ceva m-a supt ca o ventuză, până când ceva... Înger gonit Te-ai întâlnit cu oboseala sacră. Minuni, se zice, se-ntâmplă la tot pasul, dar nu le vede nimeni. Cum să gonești un înger care îți dă târcoale de-atâta vreme? Doar poate prin puterea de-a ți-l închipui. Un albatros Sunt zile când împing
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/14925_a_16250]
-
pe vreme de arșiță pe vreme de ploaie răpăitoare nici crivățul nu-i înspăimânta înaintau vitejește ziua și noaptea ajunși la locul unde li s-a spus că-i așteaptă mesajul strămoșilor au găsit o pălărie roasă de molii Sărbătoare sacră Pe strada principală apar majorete trimit bezele flutură chiloței le urmează călare pe un catâr castrat retorica zilei înaltă și mândră rând pe rând se deschid ferestrele ațipite nedumerirea invadează încăperile nimeni nu știe că azi e sărbătoarea recoltelor analfabete
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15267_a_16592]
-
la Mircea Eliade, excelent și sintetic discutat mai ales pe marginea Nopții de Sînziene (care e un roman stufos, cu teză și ale cărui straturi se nutresc din tipi și arhetipi mai degrabă universali, sprijinit pe teoriile cunoscute despre �timpul sacru" și �timpul profan") și mult mai puțin pe nuvelele sale, deci pe un scriitor cu o carieră internațională deja conturată în momentul exilului atît în romanele sale, cît și în propria viață cu totul diferită de a scriitorului român tip
Pe marginea unei carți de Eva Behring: Scriitori români din exil by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14971_a_16296]
-
inocență purces în planul vertical; Aș folosi oximoronul, anume că: ningea fierbinte Și sforăia ca Toguendama sau hărmăsarul Ducipal. Ningea intens; ningea mirabil! Or, dacă fire-aș-fi înstare Să vă descriu magnificențe, ați crede că vă spui povești. N-am harul sacru și mi-e ciudă că o asemenea candoare S-o tălmăcească în cuvinte știa doar Bardul din Mircești. Ningea cât nici să nu se-ncape doar într-un sat atâta vrajă; Ningea cumplit (dacă-mi permiteți acest adverb); ningea titrat
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
bunget, iartă-mă, bătrâne! Cum straiul casei mi-e subțire, Când geru-i crunt ca un corsar, Comit o grea nelegiuire: Ard o bucată de stejar. Atletule, te rog mă iartă, Dacă avui atâta mau: Pentru urzeala mea deșartă, Din braniști sacre să te tau! în fața ta, genunchii, iată, Mi-i plec și mi se face rău în timp ce, nu întâia dată, Te-am umilit sub ferestrău. La geamuri, viscolul mă latră, Gorunule, și mă străbat Căințe când te-mping în vatră, Cu
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
se frângă între tăcerea dreaptă și cea stângă de n'ar ști duhul să pătrundă tărâmul pur de dintre semne ceru'i înalt și umbra-i scundă cărările prea drepte mint - ce magic fir ar fi să'ndemne ieșirile din sacrul labirint? În deșert au oare unde-ar fi să fie creasta de milostiviri din care să coboare tăcutul înger cu aripi ușoare ștergându-mi cu lumină țeasta de rătăciri și negurare? stau în deșert și zarea-i frântă de îndoieli
Poezii by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/16333_a_17658]
-
pierd în tresărire văzduhul cade în netimp când mierla cu ciocul dauriu descumpănește vremea cântându-și trecerea spre ziuă Ispita pe când coboară lumina tăinuită tăcernice cununi să lase pe cuvinte mă prind uitări - plecările aminte și sete mi-e de sacra cădere în ispită mereu uitată, iarăși dornic regăsită ispita de-a despica tăcerile și gândul din rana jertfei un sclipăt să se'nchege în sinea lui cuvântul cuprinzându-l dar cine fi-va oare sortit a înțelege cuvântul frăgeziu atunci
Poezii by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/16333_a_17658]
-
sfîrcuri prinzi un curcubeu Ce dănțuie cînd sînii ți-i agiți Și peste care îngerii trec doritori Să se prelingă spre buricu-n nori Ca să-i hrănești și să-i adăpi, lihniți. Genunchii crini înșurubează-n vînt. Morișc-a poftelor de carne sacră Alții-ți vor fi. Eu slujitor trist sînt. Vai, numai trupul pentru dînșii ți-l dezbracă. Căci sufletul tău tăvălit prin sos Este-al Arhanghelului cel cu Nimb Stufos!!
Sonetul regăsit sub pat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16433_a_17758]
-
știu: îngerul luminos mă smulge din această lume sau eu - cel obscur - îl smulg pe el din spațiul angelic Uneori - când mijesc zorii - ies în stradă cu un craniu de sfânt în mâini și strada se umple de mireasmă Monstrul Sacru În memoria Tatălui Gherasim E prima oară când văd de aproape un fluture atât de mare de frumos de fragil cu aripile ca două enorme pleoape lăsate ușor peste ochii dorminzi de copil E un fluture de noapte - mi-am
Poezii by Teo Chiriac () [Corola-journal/Imaginative/2468_a_3793]
-
pe fetița mea - Andreea: cât încă frumusețea zburătoare n-a murit de tot aș vrea s-o vadă să se mire s-o fluture pe podul palmelor și ea Un înger pământesc? - surâde ea clipind - un fluture ceresc? un monstru sacru rătăcit în lumea păpușilor de cârpă și de ață? - sub ochii ei fermecători corpul ființei moarte prinde viață și-un fâlfâit de aripi scutură polen din pomii ce-nfloresc Norul de polen curcubeic plutește mai plutește un timp de-asupra
Poezii by Teo Chiriac () [Corola-journal/Imaginative/2468_a_3793]
-
Emil Brumaru Fluturele se muncea, Scopt, să-și miște aripa, În rășina aerului. S-a-nchis ușa raiului. Pe pămînt rămîne-vom, Fără șarpe, fără pom, Eu trîndav, tu-n carnea macră Plină de-o mlaștină sacră, Ci doar cu-al soarelui fruct De-amurg în reci raze rupt...
Elegie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16823_a_18148]
-
Să... lupt!! ( Repet de atîtea ori cuvîntul "lupt" că-mi vine să-l mănînc, e bun, e hrănitor, e rotund, l-aș desface-n felii de portocală sau... nu!... e mai gustos întreg, cu coajă-n dîmburi minuscule peste carnea sacră... și chiar îl înghit!) Și-acum? Iarăși mi-e foame, iarăși mi-e sete, iarăși mi s-au împotmolit ochelarii într-o unsoare geloasă... De unde-i grăsimea ce-mi unge întruna lentilele neschimbate de la moartea lui taică-meu? Aerul nu
Clapele literelor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16734_a_18059]
-
Marian Drăghici lenea, pentru mine, e sacră. când lucrez, fără lene, nu sunt bun de nimic. aceasta e Maria. numai unei hărnicii prezumțioase, suspecte, de neînțeles, îi datorez fatalitatea scrisului meu ca „act public”. aceasta este Marta. e purul adevăr că demonul ca anti-înger deține cheițele îngerității
am scris poezie sub teroare și nimeni nu-mi poate lua asta by Marian Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/2869_a_4194]
-
pentru un poet, ideală. și totuși, și totuși: Marto, Marto, de-ar străluci pe tine carnea de geniul inimii citind, cum străluci pe mine carnea de geniul inimii scriind - altfel, țărână suntem: noi - nu și Maria. Maria, pentru mine, e sacră.
am scris poezie sub teroare și nimeni nu-mi poate lua asta by Marian Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/2869_a_4194]
-
la maxim în camera vecinului ce-și regulează nevasta isterică dar stăm totuși în poziție de drepți ca soldații așa ni s-a spus la lecțiile de anatomie din liceu că procreația ar fi un moment solemn al speciei umane sacru ne repeta preotul la lecția de religie ascultăm imnul în trecere prin camera portarului de la depozitul de gunoaie doar o frântură e adevărat căci ăsta schimbă brusc programul înjurând în spatele nostru banda de ticăloși ce l-a pus de
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/2728_a_4053]
-
nu pe apa-n neguri a Tamisei, dar la care pod din cele multe, apare, umbră, ce ne scapă. O, tânărul venit din rece Albion, precum Bălcescu dintr-un Principat, bolnavi setoși de soarele curat, ce intră în chilie, cu sacrele-i puteri, și vindecă, puțin câte puțin, romantica ftizie, spleen și chin. Valahul e în cimitirul capucin, printre săracii sudului, celalt, aici, ca-ntr-un salon aristocrat, în aer liber, în aerul eternei primăveri. Lui Keats îi stă fidel Severn
Ultimul beatnik la Roma by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/2895_a_4220]
-
întreagă, și am ajuns la capătul pământului... Știe cineva unde este capătul pământului? Cum ai putea găsi calea înapoi fără să știi unde ai ajuns? Oricum, acolo nu existau oficialități care să acorde viză pentru o ședere prea lungă... Monștrii sacri Monștrii sacri sunt scoși pe targă din sanatoriile mizere ale austerității, și depuși la colțuri de stradă,în piețe publice, pentru a face cu mâna trecătorilor înainte de a li se lua forma corpului pentru a deveni statui, busturi impozante, locuri
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/3266_a_4591]
-
am ajuns la capătul pământului... Știe cineva unde este capătul pământului? Cum ai putea găsi calea înapoi fără să știi unde ai ajuns? Oricum, acolo nu existau oficialități care să acorde viză pentru o ședere prea lungă... Monștrii sacri Monștrii sacri sunt scoși pe targă din sanatoriile mizere ale austerității, și depuși la colțuri de stradă,în piețe publice, pentru a face cu mâna trecătorilor înainte de a li se lua forma corpului pentru a deveni statui, busturi impozante, locuri de pelerinaj
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/3266_a_4591]
-
recent pusă în chenar aurit la registrul invențiilor iar alții au grijă ca bronzul să aibă greutatea moleculară specifică conform standardelor europene, E un amestec de iarnă și primăvară în jurul lor, de vânt tăios și ciripit de vrăbii răzlețe, monștrii sacri fac încontinuu cu mâna trecătorilor cibernetici
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/3266_a_4591]