KorAP: Find »[drukola/base=samurai & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...69 70 71 ...96 >

2,377 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

pentru Stăpân și nici pentru Sfatul Bătrânilor nu contează câtuși de puțin dacă o să ne înecăm în drum spre Nueva España sau dacă o cădem răpuși de boală prin țări necunoscute, atâta vreme cât suntem supuși de rang mic. Matsuki văzu că samuraiul se schimbase la față și continuă, ca și cum ar fi fost încântat de această tresărire: — Ce fel de soli om mai fi și noi dacă nimeni nu înțelege o boabă din ce spunem? Ne-au numit ei soli, dar nu suntem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
prin porturile Shiogama și Kesennuma, noi putem prea bine să putrezim prin cine știe ce țară sau pe fundul vreunui ocean. Un jet de apă adus de vânt le udă picioarele. Deasupra lor, parâmele scârțâiau. — Seniorul Shiraishi n-a spus așa ceva, îngână samuraiul ca într-un geamăt. Nepriceput la vorbe cum era, îl sâcâia neputința sa de a-i ține temeinic piept lui Matsuki. Oricum, dacă ei erau cu adevărat carne de tun, atunci de ce i-au mai zis și seniorul Shiraishi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
au mai zis că socotesc să-i dea înapoi pământurile de la Kurokawa? — Seniorul Shiraishi n-avea cum să spună una ca asta, rânji Matsuki. Ia hai să ne gândim! Când Stăpânul a împărțit din nou domeniile acum doisprezece ani, mulți samurai de țară și-au pierdut domeniile pe care le aveau din moși strămoși și au primit în schimb pământuri sălbatice și sterpe hotărâte de Sfatul Bătrânilor. Oricâte petiții au trimis samuraii, n-au primit răspunsul așteptat și nemulțumirea clocotește acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
a împărțit din nou domeniile acum doisprezece ani, mulți samurai de țară și-au pierdut domeniile pe care le aveau din moși strămoși și au primit în schimb pământuri sălbatice și sterpe hotărâte de Sfatul Bătrânilor. Oricâte petiții au trimis samuraii, n-au primit răspunsul așteptat și nemulțumirea clocotește acum în ei. La fel ești și dumneata, la fel sunt și eu, și Tanaka, și Nishi. Așa că dintre nemulțumiți ne-au ales pe noi patru și ne-au poruncit să plecăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Bătrânilor s-a împărțit în două tabere până să trimită pe mare corabia noastră? zise tainic Matsuki, punând piciorul pe scara ce cobora în cală. S-o lăsăm baltă! Oricum, astea sunt bănuieli de-ale mele. După ce Matsuki dispăru înăuntru, samuraiul mai rămase o vreme singur pe punte privind marea învolburată. „Însărcinarea noastră seamănă cu o bătălie. Pe câmpul de luptă, ostașul trebuie să-i conducă pe pedestrași prin ploaia de săgeți și gloanțe. Însă oamenii de seamă stau în spate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pedestrași prin ploaia de săgeți și gloanțe. Însă oamenii de seamă stau în spate și comandă întreaga oaste. La fel ca și în război, oamenii de seamă n-au devenit soli, ci au rămas deoparte de data asta.” Astfel încerca samuraiul să se convingă în adâncul inimii sale mâhnite, dar cuvintele lui Matsuki i se cuibăriseră trist în suflet. Când coborî în cală, vuietul acela înspăimântător și ecoul furtunos de valuri năvalnice se stinseră dintr-o dată. Samuraiul nu voia să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
data asta.” Astfel încerca samuraiul să se convingă în adâncul inimii sale mâhnite, dar cuvintele lui Matsuki i se cuibăriseră trist în suflet. Când coborî în cală, vuietul acela înspăimântător și ecoul furtunos de valuri năvalnice se stinseră dintr-o dată. Samuraiul nu voia să se întoarcă în cabina solilor. Mirosul de lac era nespus de pătrunzător în cală, unde grinzile erau dezgolite. Aruncă o privire în cabina cea mare în care dormeau negustorii. Știa că într-un colț al acelei încăperi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
în cercuri. Yozō și ceilalți însoțitori ai săi erau întinși lângă încărcătură, chinuiți încă de răul de mare, dar când își văzură stăpânul în picioare la căpătâiul lor, dădură grabnic să se ridice. Stați liniștiți, nu vă ridicați! îi mângâie samuraiul pe cei patru supuși ai săi care-și plecaseră capetele. Tare chinuitor mai e răul de mare. Oceanul e și mai cumplit pentru noi, cei crescuți într-o vale. Îi îndemnă ca atunci când se vor întoarce acasă să nu sufle

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
vale. Îi îndemnă ca atunci când se vor întoarce acasă să nu sufle nimănui nici o vorbă despre halul în care arătau cu toții din pricina răului de mare, ceea ce aduse un prim zâmbet pe chipul însoțitorilor săi. Uitându-se la fețele lor trase, samuraiul își dădu seama că acești patru oameni vor fi singurii săi prieteni de neprețuit în călătoria lungă și grea pe care o aveau de făcut. Întors acasă, pe el îl aștepta o oarecare răsplată. Dar acestor oameni nu le rămânea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
noi în vale plouă. În această perioadă, ploaia cădea în fiecare zi fără să se oprească deloc. Țăranii munceau prin ploaie goi și mânjiți de noroi. Însă acum, chiar și astfel de amintiri dureroase le umpleau sufletele de dor deopotrivă samuraiului și însoțitorilor săi. Somos Japoneses. Înseamnă „Noi suntem japonezi”. Nishi se întorsese în cabină vorbindu-le într-o limbă ciudată lui Tanaka și samuraiului care scriau în jurnalele de călătorie, fiecare așezat în felul său. Samuraiul îi aruncă o privire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de noroi. Însă acum, chiar și astfel de amintiri dureroase le umpleau sufletele de dor deopotrivă samuraiului și însoțitorilor săi. Somos Japoneses. Înseamnă „Noi suntem japonezi”. Nishi se întorsese în cabină vorbindu-le într-o limbă ciudată lui Tanaka și samuraiului care scriau în jurnalele de călătorie, fiecare așezat în felul său. Samuraiul îi aruncă o privire neîncrezătoare. — Nu veniți și dumneavoastră? Senior Velasco, tălmaciul, îi învață limba țării sale pe negustori. — Nishi, dacă noi, solii, ne amestecăm cu negustorii, o dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
sufletele de dor deopotrivă samuraiului și însoțitorilor săi. Somos Japoneses. Înseamnă „Noi suntem japonezi”. Nishi se întorsese în cabină vorbindu-le într-o limbă ciudată lui Tanaka și samuraiului care scriau în jurnalele de călătorie, fiecare așezat în felul său. Samuraiul îi aruncă o privire neîncrezătoare. — Nu veniți și dumneavoastră? Senior Velasco, tălmaciul, îi învață limba țării sale pe negustori. — Nishi, dacă noi, solii, ne amestecăm cu negustorii, o dată și o dată tot o să ne atragem disprețul spaniolilor, mormăi amar Tanaka. Dojenit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Dojenit în acest fel, Nishi se îmbujoră. — Dar dacă n-o să fim în stare să înțelegem nici un cuvânt când o să ajungem în țara aceea... — Avem tălmaci, nu? Uitându-se la Nishi cum primea mustrările lui Tanaka, în adâncul sufletului său, samuraiul îl invidia pe acest tânăr care se putea deprinde repede oriunde și cu oricine. Crescut în valea sa, el avea o fire rușinoasă față de necunoscuți, la fel ca și Tanaka. Însă tânărul Nishi se plimba prin toate colțurile vasului dovedind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
să fie câtuși de puțin știrbită. De aceea, se străduia ca în fața străinilor să nu se arate deloc uimit de feluritele lucruri noi de pe corabie pe care le întâlnea pentru prima dată în viață. Chiar și senior Matsuki? întrebă uluit samuraiul. Da. Nu înțelegea ce avea de gând omul acesta cu chip posomorât și palid. În ziua aceea Matsuki stătuse cu spatele la el, adâncit în gânduri. Mai devreme, parcă scuipând cuvintele printre dinți, îi spusese că ei sunt carne de tun pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cuvintele printre dinți, îi spusese că ei sunt carne de tun pentru Stăpân și pentru Sfatul Bătrânilor și că Sfatul îi trimisese în această călătorie primejdioasă ca să înăbușe nemulțumirea unor ostași ca ei față de noile pământuri ce le fuseseră încredințate. Samuraiul nu le spusese nici lui Tanaka, nici lui Nishi despre ce-i zisese Matsuki. Nu știa de ce, dar îi era teamă să le spună și lor. Samuraiul se ridică în picioare ca să-și alunge din minte cuvintele lui Matsuki. Coridorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
înăbușe nemulțumirea unor ostași ca ei față de noile pământuri ce le fuseseră încredințate. Samuraiul nu le spusese nici lui Tanaka, nici lui Nishi despre ce-i zisese Matsuki. Nu știa de ce, dar îi era teamă să le spună și lor. Samuraiul se ridică în picioare ca să-și alunge din minte cuvintele lui Matsuki. Coridorul ce străbătea cala era lung și încovoiat ca un arc pe partea ce forma carena vasului. Pe partea opusă se înșirau cabinele înțesate cu desagi, cabina cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
încărcătură, venea miros de praf și de rogojini de paie, iar dinspre bucătărie, miros de miso. — Senior Hasekura. Nishi venise pe urmele sale, iar acum își arăta dinții albi, râzând ca un flăcău. Nu vreți să învățați cuvinte în spaniolă? Samuraiul încuviință sobru. Aruncă o privire în cabina cea mare: așezați pe patru rânduri, negustorii aveau fiecare pensulă și hârtie și notau silitori cuvintele spaniole pe care le învățau de la tălmaci. „Cât costă?” se spune Cuanto cuesta? Velasco repetă cuvintele pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
repetă cuvintele pe îndelete, de trei ori. Cuanto cuesta? Negustorii își mișcau pensula pe hârtie, cu toții la fel de sârguincios. Pe de altă parte, însoțitorii solilor priveau la această priveliște neobișnuită zâmbind vag. Am să mai spun încă o dată: Cuanto cuesta? Lângă samurai, Nishi repeta în șoaptă cuvintele acelea. Pentru samurai chiar acolo și chiar în acel moment se deschidea o lume cu totul deosebită de valea sa. Printre capetele brunete și plecate ale negustorilor, îl văzu și pe Matsuki cum stătea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cuesta? Negustorii își mișcau pensula pe hârtie, cu toții la fel de sârguincios. Pe de altă parte, însoțitorii solilor priveau la această priveliște neobișnuită zâmbind vag. Am să mai spun încă o dată: Cuanto cuesta? Lângă samurai, Nishi repeta în șoaptă cuvintele acelea. Pentru samurai chiar acolo și chiar în acel moment se deschidea o lume cu totul deosebită de valea sa. Printre capetele brunete și plecate ale negustorilor, îl văzu și pe Matsuki cum stătea cu mâinile încrucișate și își mișca gâtul slab o dată cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
să studiați învățătura creștină, dar am aici o carte care povestește viața Domnului Iisus. Un murmur se răspândi ca o undă printre negustori, dar se potoli repede. Matsuki se ridică din rând și se depărtă de ceilalți. Îi văzuse pe samurai și pe Nishi, iar acum se apropia de ei. — Ia uite, negustorii or să plece urechea. De dragul câștigului negustoresc, au de gând să meargă mai departe și să se facă până și creștini! Velasco și-a dat și el seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și creștini! Velasco și-a dat și el seama de lăcomia lor și are să le împuie capul cu învățăturile creștine. Tare șiret mai e tălmaciul ăsta! Ridicând supărat din umeri, Matsuki se întoarse în cabină. Așa neștiutor cum era el, samuraiul simți totuși limpede ceva neplăcut în silueta slabă a lui Matsuki. Îl socotea meschin pe acest Matsuki care privea totul cu răutate. De aproape două săptămâni, San Juan Baptista înaintează tot spre răsărit prin oceanul nesfârșit fără urmă de pământ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
se zbenguiau astfel fără să bage în seamă corabia. Ori de câte ori se arătau la orizont, japonezii și spaniolii care se uitau la ele scoteau deopotrivă strigăte de uimire. — Avem parte numai de lucruri nemaivăzute și nemaiauzite! râse bucuros Nishi Kyūsuke de lângă samurai. Fără măcar să clipească, samuraiul urmări cu privirea balenele până când acestea dispărură în cele din urmă dincolo de orizont. Razele de soare se strecurau ca un mănunchi de săgeți printre nori și poleiau marea în argintiu, mai cu seamă în locul unde fuseseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
să bage în seamă corabia. Ori de câte ori se arătau la orizont, japonezii și spaniolii care se uitau la ele scoteau deopotrivă strigăte de uimire. — Avem parte numai de lucruri nemaivăzute și nemaiauzite! râse bucuros Nishi Kyūsuke de lângă samurai. Fără măcar să clipească, samuraiul urmări cu privirea balenele până când acestea dispărură în cele din urmă dincolo de orizont. Razele de soare se strecurau ca un mănunchi de săgeți printre nori și poleiau marea în argintiu, mai cu seamă în locul unde fuseseră balenele. Samuraiului nici nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
măcar să clipească, samuraiul urmări cu privirea balenele până când acestea dispărură în cele din urmă dincolo de orizont. Razele de soare se strecurau ca un mănunchi de săgeți printre nori și poleiau marea în argintiu, mai cu seamă în locul unde fuseseră balenele. Samuraiului nici nu-i trecuse vreodată prin gând că există atâtea lucruri nemaivăzute și nemaiauzite. Nu știuse nici că lumea este atât de largă. Crescut în valea sa mică, nu trăise în altă parte decât acolo. Domeniul Stăpânului era singura lume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
lucruri nemaivăzute și nemaiauzite. Nu știuse nici că lumea este atât de largă. Crescut în valea sa mică, nu trăise în altă parte decât acolo. Domeniul Stăpânului era singura lume pe care și-o putea închipui. Însă acum în sufletul samuraiului începea încet-încet să se petreacă o schimbare abia întrezărită care aducea cu sine o neliniște nelămurită și o teamă surdă. Punea piciorul într-o lume nouă. Se temea ca nu cumva zidul care îi sprijinise inima până atunci să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]