2,236 matches
-
pe Getta, sclava eliberată de el. Horațiu își mărturisește zadarnic iubirea în decorul cabinetului său de lucru plin de biblioteci cu toți poeții Romei ș-ai Greciei bogate, cu manuscrise, pergamente și tăblițe de ceară, decor descris de Gallus drept sanctuarul tainic în care noi lucrăm,/ Horațiu recitându-mi a muzei dulci accente/ Prescrise-n zbor de mine pe-aceste pergamente (III 1). Declarația de dragoste a artistului care resimte cu acuitate sporită pasiunile omenești (Poet sunt, și poetul nu e
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mai sigură dintre afacerile pe care mintea omului le-a imaginat vreodată, iar clienții săi sunt niște nenorociți care mor de curiozitate să afle ce-i așteaptă (I, p. 14). Numai perioadele de liniște și pace riscă să pericliteze bogăția sanctuarului și a orașului reducând nevoia oamenilor de a dobândi asigurări cu privire la ceea ce li se poate întâmpla. Oracolul de la Delphi apare ca o instituție degradată. Pythia se plânge că o doare capul, se declară incapabilă să rețină numele geografice pe care
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fiecăruia i se pregătește tocmai crima lui (I, p. 37). După ce se lansează în insulte la adresa divinităților care au înnebunit (I, p. 37), Oedip crede a găsi o soluție inedită spre a evita îndeplinirea sorții absurde : inactivitatea. Refuzând să părăsească sanctuarul, el speră să anuleze decizia divină crudă și arbitrară : Ei au putere asupra noastră exact atâta vreme cât ne agităm ca disperații urmându-ne destinul pe care numai ticăloșii ăștia de sus îl cunosc. Dar, dacă încetăm să ne agităm, dacă suprimăm
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
față pot servi la exploatarea prezentului. O dată cu această revelație, situația din Delphi cunoaște o răsturnare spectaculoasă. Corul prezintă noua înfățișare a orașului după un an. Spre deosebire de perioada când Oedip a dereglat rânduielile locului prin decizia sa de a rămâne în sanctuarul Pythiei, acum lumea nu mai merge la întâmplare, căci totul pare condus de o mână sigură, totul pare să se îndrepte spre un scop precis, anume forța și bunăstarea orașului Delphi (III, p. 77). Amenințarea spartanilor și atenienilor a dispărut
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
imobilitate, prin refuzul de a pleca de la Delfi, îndeplinirea oracolului care îl condamnă la săvârșirea paricidului și incestului. După ce a părut că poate controla evenimentele prezente cu ajutorul informațiilor acumulate, el se vede silit în cele din urmă să fugă din sanctuarul unde s-a refugiat vremelnic și să se îndrepte spre răspântia fatală unde îl întâlnește pe bătrânul sortit să-i fie victimă. Cel mai adesea, sfârșitul tragic al eroilor poate fi amânat, însă nu și abolit. Chiar dacă intriga nu e
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pe o bancă, sub copertină, și Își scoase cartea. Lăsă ceasurile să se scurgă, pierdut În magia cuvintelor, schimbîndu-și pielea și numele, simțindu-se altcineva. Se lăsă tîrÎt de visele unor personaje În umbră, convins că nu-i rămăsese alt sanctuar și alt refugiu decît acela. Știa deja că Penélope nu va veni la Întîlnire. Știa că va urca În tren fără altă companie decît amintirea ei. CÎnd, Îndată după ora douăsprezece, Miquel Moliner Îș făcu apariția și Îi Înmînă biletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
aflăm Într-un mic apartament din partea stîngă a cartierului Ensanche, proprietatea unor prieteni ai lui don Federico, căruia Îi datorăm viața și mai mult decît atît. Gurile rele l-ar califica drept casă de rendez-vous, Însă pentru noi e un sanctuar. Am Încercat să mă ridic. Durerea din ureche se prefăcuse acum Într-o pulsație ce mă ardea. — O să rămîn surd? Surd, nu știu, Însă cît pe ce să dai În mongolism. Energumenul acela de domn Aguilar, cu pocneala lui, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și dea fetele pentru a fi preotese. Pe Augustus îl cunoaște din tinerețe. A condus doar procesiunea care i-a salutat întoarcerea victorioasă după Actium. E conștientă că numai silit de circumstanțe a înce put să accepte fiicele liberților în sanctuarul Vestei. Se concentrează asupra zgomotelor din jur. Încearcă să le distingă semnificația. Șoapte și mormăieli. Urmate de zdupăituri înfundate. Pontifex cercetează dacă viitoarea preoteasă are sau nu vreun defect de vorbire, de auz ori altă infirmitate fizică. Atinge cu o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Mângâie căpșorul văduvit pe păr: — Apoi ne luăm liber toată ziua ca să te sărbătorim. Fetița tropăie fericită lângă ea. După câțiva pași întreabă: — Da’ de ce avem și sulițe? — Fiind locul unde se adună colegiile preoțești, trebuie să existe și un sanctuar al zeului Marte, tatăl lui Romulus. O să-i spună altă dată că unde se înalță astăzi fostul palat regal, tribul Ramnes de pe Palatin își serba odinioară vechiul cult. Important e însă să înțeleagă în primul rând că de ceea ce se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la fel. Se încalcă un principiu de drept. Femeia îl simte de partea ei. Atacă mai departe: — Tu nu vezi că sistemul tău de sancțiuni penale, în loc să încurajeze moralitatea și să servească interesul public, a introdus anchetele și spionajul în sanctuarul familiei, grefând un rău nou peste cel vechi? Îi întoarce brusc spatele și se îndreaptă spre băncuța portabilă cu două locuri, târându-l pe bătrân după ea. Pe drum, continuă să vocifereze în gura mare: — Bărbații se căsătoresc nu ca să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Noul Oraș“ în feniciană, oraș antic, în prezent un cartier al orașului modern Tunis; al doilea război dintre Roma și Cartagina a avut loc între anii 218 și 201 î.Hr. cista - cutie Claros - cetate ioniană în care se găsea un sanctuar profetic al lui Apollo cnemide - jambiere cognomen - romanul de condiție liberă avea trei denumiri diferite: prenu mele, numele și cognomenul; prenumele este individual, spre deosebire de nume, care este comun unei întregi ginți; cognomenul este o poreclă ce definește mai ales anumite
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
scheletele electromagnetice stăteau acolo și Întrețineau un dialog a cărui formulă deocamdată Îmi scăpa. Ar fi trebuit oare să cred, cum Îmi spunea cu ipocrizie catalogul, că frumoasa ispravă fusese gândită de domnii din Convenție ca să facă accesibil maselor un sanctuar al tuturor artelor și meseriilor, când era așa de evident că proiectul, cuvintele folosite erau acelea cu care Francis Bacon descria Casa lui Solomon din Noua lui Atlantidă? Era posibil ca numai eu - eu cu Jacopo Belbo și cu Diotallevi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cavalerești a fost Întotdeauna aceea de a menține raportul cu acest centru secret, comunicarea activă Între Înțelepciunea Orientului și Înțelepciunea Occidentului. Iar În acest caz e clar unde trebuie să se producă cea de-a patra Întâlnire, Într-un alt sanctuar druid, orașul Fecioarei, și anume catedrala din Chartres. Chartres, față de Provins, se află de partea cealaltă a fluviului principal din Ile de France, Sena”. Nu mai reușeam să-l urmărim pe interlocutorul nostru: „Dar ce legătură are Chartres cu itinerarul dumneavoastră celtic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
naștere până și Dante, Stilnoviștii, secta Adepților lui Amor. A cincea Întâlnire e pe undeva prin Italia septentrională sau În Franța meridională.” „Și ultima Întâlnire?” „Păi care-i cea mai străveche, cea mai sacră, cea mai stabilă dintre pietrele celtice, sanctuarul divinităților solare, observatorul privilegiat din care ajunși la finele planului, descendenții templierilor din Provins pot să confrunte, acum din nou reuniți, secretele ascunse de cele șase sigilii și să descopere În sfârșit modul de a exploata imensa putere acordată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cunoștea un artist naiv care făcea niște picturi mari pe lemn, pline de viziuni biblice și apocaliptice, sclipitoare ca niște miniaturi medievale, cu elemente copte și bizantine. Era, firește, marxist, vorbea de revoluția iminentă, Își petrecea zilele visând prin sacristiile sanctuarului Nosso Senhor do Bomfim, adevărate triumfuri a ceea ce se cheamă horror vacui, coșcovite de exvoto-uri, ca de niște solzi ce atârnau din tavan sau acopereau ca niște cruste pereții, un mozaic mistic de inimi de argint, proteze de lemn, picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
afectuoasă se numește P.D. Se povestesc anii de formație ai lui C.R., care Întâi vizitează Sfântul Mormânt, apoi ridică pânzele spre Damasc, pe urmă trece În Egipt, iar de acolo la Fez, care În acea vreme era pesemne unul dintre sanctuarele Înțelepciunii musulmane. Acolo Christian al nostru, care deja știa greaca și latina, Învață limbile orientale, fizica, matematica, științele naturii și acumulează toată știința milenară a arabilor și a africanilor, până la Cabală și la magie, traducând chiar În latină un misterios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Suprem Comandor al Astrelor, Sublim Pontif al lui Isis, Prinț al Colinei Sacre, Filosof din Samotrake, Titan al Caucazului, Copil al Lirei de Aur, Cavaler al Fenixului Adevărat, Cavaler al Sfinxului, Sublim Înțelept al Labirintului, Prinț Brahman, Păzitor Mistic al Sanctuarului, Arhitect al Turnului de Taină, Sublim Prinț al Cortinei Sacre, Interpret al Hieroglifelor, Doctor Orfic, Păzitor al celor Trei Focuri, Custode al Numelui Incomunicabil, Sublim Oedip al Marilor Taine, Păstor Iubit al Oazei Misterelor, Doctor al Focului Sacru, Cavaler al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
conținut În sferă, dacă activez acest mic cuptoraș cu spirt care-i ține loc de vas, Încălzindu-se și scăpând prin aceste cioculețe laterale, ar face-o să se Învârtească. Instrument magic, pe care-l foloseau chiar preoții egipteni În sanctuarele lor, după cum ne-o repetă atâtea texte ilustre. Ei Îl foloseau pentru a simula o minune, iar mulțimile venerau minunea, dar adevărata minune e În legea de aur care Îi reglează mecanica tainică și simplă, aeriană și elementară, aer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dar aș minți dacă aș spune că i-am acordat toată atenția. Mă interesa expresia multora dintre invitați, care treceau de la un simulacru la altul cu o atitudine reverențioasă și emoționată. „Nu se deosebesc de cei care se duc la sanctuar să vadă Fecioara neagră cu veșmânt brodat acoperit cu inimi de argint”, i-am spus lui Belbo. „Cred ei oare că aceea e mama lui Crist În carne și oase? Nu, dar nici nu gândesc contrariul. Se desfată de similitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nici nu gândesc contrariul. Se desfată de similitudine, simt spectacolul ca viziune, iar viziunea ca realitate”. „Da”, zise Belbo, „dar problema nu-i de a ști dacă ăștia sunt mai presus sau mai prejos de cei care se duc la sanctuar. Tocmai mă Întrebam cine suntem noi. Noi, care-l considerăm pe Hamlet mai adevărat decât portarul nostru. Am dreptul să-i judec pe ăștia, eu, care umblu de colo-colo căutând-o pe madame Bovary ca să-i fac o scenă?” Diotallevi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
invitată în casele acestora la masă, simțind o plăcere sălbatică să stea pe jos și să mănânce cu mâinile. S-a dus pe plajă să urmărească festivalul Ganpati, îmbrâncită de credincioși, care cufundau idolii imenși Ganesha în mare. Intrase în sanctuarele templelor, încercând să deslușească în întuneric formele mânjite cu ghee ale zeităților. Într-un an, în timpul sărbătorii Holi, Andrew ieși în curte și-și înfruntă nevasta care rânjea la el, cu hainele murdare de vopsea. Ai devenit una de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și varietatea lor. Atâtea au fost făcute, vizitate și cunoscute. Atâtea informații de transmis, acum peste masă. Chelnerul apare cu chifle și tacâmuri și este expediat de acolo, fără a se întrerupe firul conversației. Jonathan simte că a pătruns în sanctuarul acestor lucruri, unde modelele sunt raționale și senine, iar locuitorii trăiesc departe de cei pe care vor să-i influențeze, despre care colportează zvonuri. În ceea ce-i privește pe cei doi Chapel, lucrurile sunt foarte simple. Li se aduce lista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
eficient și să evite întrebuințarea capacităților de producție sub parametrii normali inițiind la nivel mondial mari lucrări de infrastructură urbană, energetică și de tehnologie informatică. Pe de altă parte, reglementată și mondializată, piața nu va mai căuta să pătrundă în sanctuarul democrației. Ea va descoperi chiar că este profitabil să dezvolte unele instrumente în slujba democrației, să creeze infrastructuri urbane, produse împotriva obezității sau destinate celor săraci. Așadar noile tehnologii vor face posibilă o nouă abundență a apei și energiei într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
din grădină ca să fie ferite de asprimea brumei și să se coacă la căldura ce încă mai radia, înglobată în interiorul lor. În cameră plutea un miros incitant, închis. Înțepenită acolo în pag, Carmina avea senzația că se află într-un sanctuar, obiectele, lumina, toate parcă-i aminteau de cineva mort, o copleșea un sentiment de religiozitate, aproape avea convingerea că trebuie să îngenuncheze și să se roage. Alături de ea, privindu-i camera, Ovidiu a început să surâdă, cu superioritate, a presupus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei, să sară într-un picior și să bată din palme, să duduie cu tălpile goale pe covorul de iută. Gălăgioasă, veselă, ușoară. Dar Carmina și Ovidiu au tras după ei ușa încet de parcă s-ar fi aflat într-un sanctuar și gestul lor tăcut, pios, i-a reamintit Elenei că de fapt murise, a privit pierită în urma lor cu buzele împietrite, stupefiată de logica faptelor, s-a lăsat ușor pe genunchi, nu voia să accepte realitatea și a bătut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]