2,500 matches
-
Acum duceți vă și vă îndestulați, că sunteți înghețați și flămânzi. Apoi om mai tăifăsui... * Măi oameni buni, nu vi se pare că în iarna asta am avut parte de o vreme dușmănoasă ca niciodată? - a întrebat Puicuță înainte ca săniile să intre în curtea magaziilor lui Aizic. Măcar nu-mi mai aduce aminte - s-a apărat Hliboceanu de spusa lui Puicuță. Era într-o vineri seara, ultima înaintea Crăciunului. Aizic îi aștepta, dar cu oarecare îndoială. Cine știe dacă or
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Acum nu știu: o vrut să te pălească pe tine sau să ne lase doar în întuneric? Lasă-te jos, să așteptăm mișcarea următoare... În minuta ce a urmat, o nouă plesnitură a retezat lumina felinarului lui Cotman, lăsat pe sanie. Pregătește pușca și nu te mișca! Lotrii au să pornească după sănii, crezând că noi le urmăm fără abatere... Mitruță a ridicat cocoșul puștii, ca la vânătoare, gata să tragă în orice clipă... Din spate se auzea icnet de om
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ne lase doar în întuneric? Lasă-te jos, să așteptăm mișcarea următoare... În minuta ce a urmat, o nouă plesnitură a retezat lumina felinarului lui Cotman, lăsat pe sanie. Pregătește pușca și nu te mișca! Lotrii au să pornească după sănii, crezând că noi le urmăm fără abatere... Mitruță a ridicat cocoșul puștii, ca la vânătoare, gata să tragă în orice clipă... Din spate se auzea icnet de om care aleargă din greu... Mitruță și Cotman s-au făcut una cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
slabă a felinarului, s-au arătat două fețe îngrozite și niște ochi crunți... Ahaaa! Parcă ne cunoaștem... Nu cumva treceți din când în când pe la Crâșma din drum? Ba bine că nu - a intervenit Mitruță. Pecetluiți-i pe câte o sanie și ochii pe ei, să nu ne scape. Caii îi aduce Puicuță... Nu duce grijă, Hlibocene, că pușca îi încărcată. Uite-o colea - l-a liniștit Mitruță. Au mers răzbit prin ninsoarea neostoită. În cele din urmă au ajuns la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să fie! Da’ de când aveți voi cai? Stai stai! Eu cunosc caii iștia. Îs ai celor doi despre care am vorbit noi, Hlibocene - a zis crâșmarul, mirat peste măsură. Avem cai și chiar pe stăpânii lor. Uite-i colea în sănii - s-a lăudat Mitruță. Atunci se schimbă treaba. Duceți-i în bucătăria de vară. Nu vă fie teamă că au să scape, pentru că ferestrele au gratii, iar ușa o lăcătuim bine de nici n-au să clipească. Mâine dimineață îți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
caii nu-i vindem! - au strigat lotrii, ca mușcați de șarpe. De unde să împrumutați voi bani? De la stăpânii ocnei? Sau de la ducă-se pe pustii?... Mâine dimineață vă ducem la poliție și acolo v-o văzut Scaraoțchi. Costache, ne împrumuți sania ta pentru cai? - a întrebat Hliboceanu. Mai încape vorbă? Eu sunt unul din cei care vor merge mâine la târg cu flăcăii iștia - a sărit Puicuță. Și eu o să le țin de urât cu pușca sub nas - s-a arătat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dovedit pe hoți... Ancheta s-a prelungit până spre chindie. Hoții au fost reținuți, urmând să fie judecați. În toată ancheta nu au pomenit de cai nici cărăușii, dar nici hoții... Când au scăpat de la poliție, au urcat grăbiți în sanie și au dat bice cailor. Erau flămânzi și obosiți mai mult decât după o zi de muncă. Cu banii am avut mare noroc de Aizic, fiindcă altfel nu știu dacă ne credea comisarul. L-ați văzut ce mutră o făcut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu care puteau să-și minuneze logodnica, familia sau vecinii din sat. Neîncrezători și suspicioși, gospodarii se codeau, împingându-se unul pe altul, până când, câte unul mai îndrăzneț, suduind cu năduf de "paștele și grijania, care te-a plimbat cu sania", zvârlea căciula în țărână și câteva parale în cutia de tablă a fotografului și se lăsă răstignit la soare, în jilțul de lemn din fața aparatului. Fotograful îi prindea ceafa într-o zgardă de metal, cu care era prevăzut spătarul jilțului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în fața ta statuile unor personalități legendare ale neamului nostru, statui ce sunt martorele atâtor ierni și primăveri ce s-au perindat în spatele acelor ziduri mărețe. Mergând cu atenție în față, vei vedea caleașca de un negru scănteietor și misterios și sania dintr-un lemn sănătos și rezistent, ambele purtătoarele onoarei că, odată, foarte demult, i-au purtat pe membrii familiei lui Cuza. Palatul este de un alb strălucitor, chiar sobru, pe care până și lumina soarelui pare emoționată când cade. Dar
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
Da, și eu. Cine nu vrea? Da-i aici. Și nu mai vrea Să plece acas’ la ea. Uite - iarna a sosit. Eu mă duc, eu nu mai stau. Și mă duc, mă duc la deal, Să mă dau cu sania. Altam Bianca Clasa a IX-a NECUVÂNTĂTOARE... Un cățeluș orfan... Mergea încet și trist pe stradă Un cățeluș plin de zăpadă. Cu părul ud, cârlionțat, De multe zile nemâncat... Avea, cred eu, câteva luni, În cap, doi ochișori nebuni, Era
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
iubire nechibzuită. Stând așa minute în șir, ograda se acoperise cu un voal fin de zăpadă. Cristinel își imagina cum se va acoperi în curând cu un strat gros, cât două trei plapume puse una peste alta, că doar așa sania lui Moș Crăciun putea să ajungă până la el. Brusc, își aminti că ar trebui să îi trimită o scrisoare, să îi spună că a fost cuminte, că a luat toate medicamentele, că a ținut regimul alimentar, că s-a rugat
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
iar țața Tinca l-a condus îmbujorată până la poartă. Fulgii de nea l-au dus până acasă. Pentru toți trei lumea minunată a obiceiurilor de iarnă rămăsese zăvorâtă în rugăciunea de sâmbătă. În ziua aceea, pe drum mergeau doar săniile trase de boii bine hrăniți ai gospodarilor din sat. Zăpada moale scârția sub lemnul lucios al saniei. Ningea mărunt ca florile de lăcrămioare și rar fulgii de nea erau purtați de pala de vânt rece. Lică ieșise la poartă. Mânile
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
acasă. Pentru toți trei lumea minunată a obiceiurilor de iarnă rămăsese zăvorâtă în rugăciunea de sâmbătă. În ziua aceea, pe drum mergeau doar săniile trase de boii bine hrăniți ai gospodarilor din sat. Zăpada moale scârția sub lemnul lucios al saniei. Ningea mărunt ca florile de lăcrămioare și rar fulgii de nea erau purtați de pala de vânt rece. Lică ieșise la poartă. Mânile lui mari țineau Biblia strâns lângă piept, iar ochii negri își căutau drumul. S-a uitat în
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
inclusiv anotimpurile nu mai sunt cum erau odată. Poate n-ai să mă crezi, dar într-un fel, mi-e dor de iernile acelea. De sentimentul de libertate pe care îl aveam, umblând alături de copiii din vecini, pe ulițe, trăgând săniile după noi, până seara târziu. Abia atunci, înghețați bocnă, dar bucuroși, ne întorceam acasă. Crăciunul avea întotdeauna miros de brad adevărat, nu artificial ca acum, dar și de cozonac rumen. Cu mâna pe inimă, pot spune ca mama făcea (și
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
febra, coșmarul/ cu un om negru care îmi leagă picioarele,/ doctorul cu o seringă în mînă/ mă face să plîng - îmi înfige în corp/ ceva care doare,/ unde e atîta loc în carnea mea?/ ochelarii, creionul, rîsetele,/ bătăile la palmă, sania,/ bulgării de zăpadă, șotronul,/ lacrimile, scrisorile mici,/ verile cu caii pe pășunile verzi,/ nopțile de dragoste, grețurile dimineților" (Ars moriendi). Ideea este cea a notificării categoriilor negative ori măcar echivoce, în stadiul lor psiho-social. Năzuind înspre limanul barocului, poetul nu
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
activitatea turistică pe timpul iernii. Pentru o urcare se plătește un tarif de 3 lei, iar un abonament de o zi costă 40 lei. Pe Semenic, iubitorii sporturilor de iarnă pot închiria schiuri cu clăpari la prețul de 20 lei/zi, sănii - 10 lei/zi și snowmobile - 100 lei/30 minute. În perspectivă, pentru dezvoltarea turismului în zonă, se intenționează montarea unei telecabine pe traseul fostului telescaun ce făcea pe vremuri legătura între Văliug și Semenic, dar și a alteia de la Gărâna
Agenda2006-11-06-turistic () [Corola-journal/Journalistic/284867_a_286196]
-
amatorii de hochei își pot satisface plăcerea practicării acestui sport pe stadionul de la Bad Tölz, deschis publicului atunci când jucătorii clubului profesionist EC Bad Tölz nu au antrenamente sau meciuri. Tot aici sunt posibilități și pentru alte activități: o plimbare cu sania trasă de cai, topoganul pe zăpadă sau patinoarul. Lângă München se află și stațiunea Oberstdorf, cunoscută mai ales datorită numeroaselor concursuri de patinaj artistic care au fost organizate aici de-a lungul timpului. Orașul-stațiune se află la o altitudine de peste
Agenda2004-6-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282050_a_283379]
-
apare la CADE (1931). Este cunoscut și sub numele de sarigă (< fr. sarigue), care apare în dicționarul român-german al lui Alexi (1906). Tobogan „rampă înclinată, cu marginile ridicate, pe care se poate aluneca ușor“ are la origine cuvântul algonkin otoban „sanie cu patine metalice lungi“, împrumutat de engleza și de franceza canadiene (toboggan), apoi de franceza din Hexagon (1890). În română, a fost împrumutat din franceză; prima atestare, la George Mihail Zamfirescu (1935). Cuvinte eschimose Limba eschimosă este vorbită în extremitatea
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
fi suspectat printr-o denaturare enormă în interpretarea faptelor. Admit, acuzatul e un spirit mobil, plin de elan și nestatornicie, toți românii care s-au ilustrat în viața publică au fost astfel, ajungând până la bizarerie. C. A. Rosetti mergea cu sanie de os vara și încăleca de-a-ndoaselea pe saca, ceea ce nu l-a împiedicat a deveni unul din marii noștri bărbați. Nimic din toate acestea la împricinatul nostru, poate numai impetuos în vorbire și înflăcărat în idei. Așa este tineretul pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Indolenta aparține repertoriului său oratoric. Ministeriabilul însă nu mistifica. Era sincer și într-adevăr emoționat. XX În luna februarie i se întîmplă lui Ioanide un lucru îngrozitor. Era zi de ger care scârțâie, după o săptămână de zăpadă abundentă, și săniile începuseră să circule. La poarta arhitectului se opri o sanie, din care se dădu jos Hergot. - Hergot plimbîndu-se în sanie, iată o poveste nouă! ziseIoanide de la fereastră. Doctorul de copii intră în casă parcă amețit, aruncând priviri rătăcite. Îmbrăcat cum
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sincer și într-adevăr emoționat. XX În luna februarie i se întîmplă lui Ioanide un lucru îngrozitor. Era zi de ger care scârțâie, după o săptămână de zăpadă abundentă, și săniile începuseră să circule. La poarta arhitectului se opri o sanie, din care se dădu jos Hergot. - Hergot plimbîndu-se în sanie, iată o poveste nouă! ziseIoanide de la fereastră. Doctorul de copii intră în casă parcă amețit, aruncând priviri rătăcite. Îmbrăcat cum era, cu căciula pe cap, se așeză pe o margine
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se întîmplă lui Ioanide un lucru îngrozitor. Era zi de ger care scârțâie, după o săptămână de zăpadă abundentă, și săniile începuseră să circule. La poarta arhitectului se opri o sanie, din care se dădu jos Hergot. - Hergot plimbîndu-se în sanie, iată o poveste nouă! ziseIoanide de la fereastră. Doctorul de copii intră în casă parcă amețit, aruncând priviri rătăcite. Îmbrăcat cum era, cu căciula pe cap, se așeză pe o margine de scaun, lăsând capul în jos ca un copil vinovat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
amețit, aruncând priviri rătăcite. Îmbrăcat cum era, cu căciula pe cap, se așeză pe o margine de scaun, lăsând capul în jos ca un copil vinovat. - Ce e cu tine, Hergot? Ce-i echipajul ăsta? (De observatcă Hergot nu concediase sania.) Doctorul suflă greu: - Domnișoara Pica a plecat de la noi. - Cum așa, tresări Ioanide, de cînd? - De alaltăieri seară! - De ce nu mi-ați spus îndată? - N-am știut unde s-a dus, am crezut că s-a întors aici.Acum Tudorel
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că nu e acasă. - Vasăzică, Tudorel a fost pe la voi; i-am spus să nu iasă din odaia lui! Și... nu bănuiești unde a plecat? Hergot se zăpăci cu totul. - Gavrilcea... agenții... Erminia știe. Ioanide se sui cu Hergot în sanie și porni spre strada Tritonilor. Erminia era și ea pradă celei mai mari dezorientări și abia cu greu Ioanide putu să scoată oarecare preciziune de G. Călinescu la ea. Aproximativ, lucrurile se petrecuseră astfel: cu două zile înainte, pe la patru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
până când pielița sidefie se spărgea în sute de locuri și clopotele neuronale se deschideau mirific, asemenea crinilor de mare pe pe-dunculii lor, legănîndu-se deodată, ondulând în vântul solar al aurei lui tataie. Coboram atunci într-o Scitie delirantă. Șirul de sănii fără zurgălăi, trase de căluți cu coame înfoiate, cu copitele înfășurate în fâșii de piele, ducea spre mântuire tot clanul Badislavilor, cu voinici, vâji, prunci și muieri, cu grâu, cu halci de carne de porc înfundate-n untură, cu veșminte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]