1,927 matches
-
într-un tren cu deținuți politici, în timpul transportului. - Daniil Harms, autor liric și dramatic. Moare în 1942 în spitalul unui lagăr de muncă. Este "reabilitat" în 1956. De succes se bucură scriitorii Ilia Ilf și Evghenii Petrov, autori ai romanelor satirice "Douăsprezece scaune" (1928) și "Vițelul de aur" (1931). Alți autori scriu în spiritul partidului comunist și se bucură de aprecierea criticii oficiale: - Valentin Kataev, autor al romanului "Iarba uitării". - Leonid Leonov, în romanul "Hoțul" (1927), descrie problemele de conștiință ale
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
lagăr de muncă, sub acuzarea că ar fi defăimat statul sovietic prin faptul de a-și fi publicat cărțile în străinătate. Tot sub forma literaturii ""Samizdat"" circulă poeziile lui Iosif Brodski, expulzat în 1972 din URSS. - V. Tarsis scrie romanele satirice "Musca albastră" (1963), "Mesaj din casa de nebuni" (1965) și "Combinatul plăcerilor" (1967). În anul 1966 este expulzat din URSS. Proza literară a acestor ani cunoaște două orientări: - Tematizarea vieții la țară sau în provincie - Literatura zisă "urbană", cu descrierea
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
ieșirea din criză prin aplicarea unor măsuri socialiste. Chiar dacă nu s-a implicat în războiul din Irak , pe 7 ianuarie 2015, Franța a fost victima unui atentat comis de teroriști musulmani, 10 jurnaliști fiind uciși în urma atacului asupra sediului săptămânalului satiric din Paris, Charlie Hebdo, care cu puțin timp în urmă publicase caricaturi cu Profetul Mahomed. 4 milioane de francezi au desfășurat un miting cu sloganul de solidaritate „Je suis Charlie”, utilizat pe rețelele de socializare , militând pentru dreptul la liberă
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
USM. A fost eliberat din postul ce-l deținea la revista Chipăruș și exilat la Telenești, în calitate de colaborator la ziarele de tiraj de la sate, pentru a i se face “reeducare ideologică”. Prin 1954 a început să publice versuri lirice și satirice dar, deoarece regimul sovietic nu încuraja satira și umorul, debutul editorial al scriitorului a avut loc abia în anul 1962, când a publicat placheta "Soare cu dinți". A continuat cu "Parodii, Trandafir sălbatic" (1965), "Stele verzi" (1967), "Săgeți" (1972) La
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
În 1990 cartea a fost reeditată, după ce a fost completată cu versuri noi ți i-a fist modificat titlul îm "Săgeți. Carul cu proști și alte poeme". A continuat cu volumele "Vatra" (1980), "Parodii și epigrame" (1981), "Versuri lirice și satirice, Rezonanțe" (1985), "Penița și bărdița" (1988), "Fulgere basarabene", "Eu nu mă las de limba noastră, de limba noastră cea română" (1997), " Leul n-are frigider", "Pălăria gândurilor mele" (2000), "Puncte de reper" (2003) ș. a. O altă latură a creației sale
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
este o zeitate cu înfățișare de șarpe din mitologia romană, al cărui cult a fost fondat de profetul grec Alexandru din Abonutichus. Potrivit scriitorului satiric Lucian din Samosata (Λουκιανός Σαμοσατεύς; c.120-c.190), de la care provine singura referință literară cu privire la zeitate, cultul șarpelui-zeu datează de la jumătatea secolului al II-lea d.Hr. Lucian de Samosata i-a dedicat șarlatanului, autointitulat "profet", un pamflet foarte ostil
Glykon () [Corola-website/Science/306346_a_307675]
-
falsul profet" ("'Aλέξανδρος ή Ψευδόμαντις"), scriind că zeitatea inventată era de fapt o păpușă. Cultul lui Glykon și-a găsit în prezent un adept în persoana scriitorului englez Alan Moore. Cultul nu a fost doar o simplă plăsmuire a imaginației satirice a lui Lucian. Există dovezi arheologice solide care atestă practicarea cultului, care, probabil, a apărut în provincia romană Macedonia, unde culte similare ale șerpilor existau de secole. Macedonenii credeau că șerpii aveau puteri magice, legate de fertilitate, și există o
Glykon () [Corola-website/Science/306346_a_307675]
-
Institutul de Cercetări Științifice în domeniul Pedagogiei din Chișinău. Doctor în filologie. Conferențiar la catedra de limba română a Universității Pedagogice de Stat "Ion Creangă". Autor și coautor al unor recomandări metodice, programe școlare și universitare la limba română. Poet satiric și publicist cu vocație de eseist. A publicat plachetele "Fabula moralei", "Surîsul epigramei" ș.a. Membru al Uniunii Epigramiștilor din România. Președinte al cenaclului de basarabeni "Mușatinii". Ține cursuri la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași și la alte instituții de
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
la criză, la traficul de valută, la prohibiția alcoolului în Statele Unite și la contrabanda cu acesta, la crahurile bancare și la victimele lor. Capete, figuri politice erau caricaturi ale politicienilor vremii, desenate în stilul în care apar și în grafica satirică a lui Aurel Petrescu din ""Universul"". Îi putem observa pe Alexandru Averescu, Ion Mihalache, Iuliu Maniu sau Ion I. C. Brătianu. În album există și un fel de variantă a lor, care aparține poate unui film de "capete de expresie", cu
Păcală și compania () [Corola-website/Science/303429_a_304758]
-
A scris „Povestea povestelor” (1843), basm în versuri albe, sinteză a spiritului folcloric cu fantasticul oriental. A mai scris fabule și comedia de factură clasică „Cum era educația nobililor români în secolul trecut, când domneau fanarioții în țară”, precum și dialogul satiric „Holteiul și boiernașul” etc.
Constantin Stamati () [Corola-website/Science/303462_a_304791]
-
este o nuvelă satirică scrisă de Ion Luca Caragiale în anul 1874 și publicată în revista Ghimpele. Faptele sunt relatate la persoana întâi, timpul prezent, deși din primele rânduri ale nuvelei cititorul este avertizat că se află într-un timp viitor. Caracteristicile stilistice ale
Cronica fantastică () [Corola-website/Science/300015_a_301344]
-
și Ajar nu erau decât una și aceeași persoană. Trebuie menționat că Ajar și Gary nu au fost singurele sale pseudonime, el fiind, de asemenea, autorul thriller-ului politic "Leș Têtes de Stéphanie" sub numele Bogată Shatan, și al alegoriei satirice "L'Homme à la colombe" semnată Fosco Sinibaldi (literele s, i și n mascând literele g, a și r din Gar-ibaldi). Disprețuit de critici în timpul vieții, autorul fiind considerat "reacționar" deoarece era un diplomat gaullist, Romain Gary și-a luat
Romain Gary () [Corola-website/Science/313034_a_314363]
-
(; 30 aprilie, 1883 - 3 ianuarie, 1923) a fost un scriitor satiric, umorist și un anarhist socialist ceh, cunoscut, în special, pentru romanul său "Peripețiile bravului soldat Švejk", o colecție neterminată de incidente ridicole cu un soldat din Primul Război Mondial, care a fost tradusă în peste șaizeci de limbi. Hašek a
Jaroslav Hašek () [Corola-website/Science/313059_a_314388]
-
fost tradusă în peste șaizeci de limbi. Hašek a mai scris și circa 1500 de povestiri. Hašek, care a lucrat și ca jurnalist, a dus o viață de boem și farsor. Hašek a fost autorul mai multor schițe umoristice și satirice publicate în revistele "Humoristické listy" și "Národní listy". Romanul satiric antimilitarist de notorietate mondială „Peripețiile bravului soldat Svejk” ("Osudy dobrého vojáka Švejka", 1921-1923) reprezintă capodopera sa și este considerat unul dintre cele mai bune romane ale secolului XX. O traducere
Jaroslav Hašek () [Corola-website/Science/313059_a_314388]
-
scris și circa 1500 de povestiri. Hašek, care a lucrat și ca jurnalist, a dus o viață de boem și farsor. Hašek a fost autorul mai multor schițe umoristice și satirice publicate în revistele "Humoristické listy" și "Národní listy". Romanul satiric antimilitarist de notorietate mondială „Peripețiile bravului soldat Svejk” ("Osudy dobrého vojáka Švejka", 1921-1923) reprezintă capodopera sa și este considerat unul dintre cele mai bune romane ale secolului XX. O traducere parțială în limba română a acestui roman, semnată de Gafița
Jaroslav Hašek () [Corola-website/Science/313059_a_314388]
-
Chicago este un film muzical din 2002, adaptat de la muzicalul satiric cu același nume, explorând tema celebrității, scandalului și a corupției din Jazz-ul din orașul Chicago. Regizat și având coregrafia realizată de Rob Marshall și adaptat de scenaristul Bill Condon, "Chicago" a câștigat șase premii Oscar în 2003, inclusiv premiul
Chicago (film din 2002) () [Corola-website/Science/313129_a_314458]
-
ci se revendică din marea familie a realiștilor secolului al XIX-lea și stăpânește perfect substanță și tehnică românului foileton. I s-a reproșat lui Tadeusz Dołęga-Mostowicz că a făcut concesii gustului "mic-burghez", apreciindu-i-se, aproape în exclusivitate, românele satirice, cum sunt "Cariera lui Nikodem Dyzma", în primul rând, "Frații Dalcz et Comp.", "Doctorul Murek anihilat", "A doua viața a doctorului Murek" sau "Jurnalui doamnei Hanka". "(Ion Petrică, prefață românului ""Vraciul. Profesorul Wilczur"", Editura Univers, București, 1988)
Tadeusz Dołęga-Mostowicz () [Corola-website/Science/313499_a_314828]
-
(n. 28 noiembrie 1942, Mizoci, Ucraina, d. 19 aprilie 1988, Varșovia, Polonia) a fost un poet, dramaturg, satiric și cântăreț polonez. s-a născut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Tatăl său era origine evreiască, însă a reușit să evite represiunile din partea naziștilor. După război, familia Kofta a fost forțată să se mute în Polonia Centrală , unde
Jonasz Kofta () [Corola-website/Science/313646_a_314975]
-
cu frecventarea cursurilor de la Facultatea de Drept, Edgar Quinet a studiat și matematicile, istoria filosofiei și limbile străine. Din perioada studenției datează și prima sa scriere ieșită de sub tipar: "Les tablettes de juif errant" („Tabletele evreului rătăcitor”, 1823), o povestire satirică în maniera lui Voltaire. În același an, 1823, susține examenul de absolvire a Facultății de Drept. În ianuarie 1839 devine doctor, susținând la Universitatea din Strasbourg două teze de doctorat, în franceză și în latină: "Essai d'une classification des
Edgar Quinet () [Corola-website/Science/313683_a_315012]
-
Ilia Ilf (pseudonimul lui Ilia Arnoldovici Feinzilberg, , , 15 octombrie 1897-13 aprilie 1937) și Petrov (pseudonimul lui Evghenii Petrovici Kataev, , , 13 decembrie 1903-2 iulie 1942) au fost doi scriitori ruși satirici, care au colaborat la o serie de romane, povestiri, foiletoane și schițe satirice. În cele mai valoroase scrieri ale lor — "Douăsprezece scaune" (în , 1928) și "Vițelul de aur" (în , 1931) — ei critică birocrația, lăcomia, noii profitori din perioada NEP-ului
Ilf și Petrov () [Corola-website/Science/314037_a_315366]
-
pseudonimul lui Ilia Arnoldovici Feinzilberg, , , 15 octombrie 1897-13 aprilie 1937) și Petrov (pseudonimul lui Evghenii Petrovici Kataev, , , 13 decembrie 1903-2 iulie 1942) au fost doi scriitori ruși satirici, care au colaborat la o serie de romane, povestiri, foiletoane și schițe satirice. În cele mai valoroase scrieri ale lor — "Douăsprezece scaune" (în , 1928) și "Vițelul de aur" (în , 1931) — ei critică birocrația, lăcomia, noii profitori din perioada NEP-ului. Cei doi au scris mult împreună, fiind aproape mereu menționați sub numele de
Ilf și Petrov () [Corola-website/Science/314037_a_315366]
-
că publicarea celui de-al doilea (1931) se spune că a fost posibilă doar în urma intervenției personale a lui Maksim Gorki. În ce privește activitatea separată, Ilf este autorul culegerii "Note de caiet" (editată post-mortem în 1939), iar Petrov a scris comedia satirică "Insula păcii" (1939, publicată în 1947), "Jurnalul de pe Front" (1942) și câteva scenarii de teatru. Între anii 1932-1937, Ilf și Petrov au scris articole pentru ziarul "Pravda". Petrov a luptat în al doilea război mondial în Armata Roșie și a
Ilf și Petrov () [Corola-website/Science/314037_a_315366]
-
cu tentă erotică ale marilor maeștri japonezi Katsushika Hokusai, Kitagawa Utamaro, Utagawa Kunisada, prezintă scene erotice violente, contacte sexuale anale cu bărbați și femei, sex în grup, lesbiene, scene de masturbare, reflectând moravurile sexuale ale epocii, adesea dintr-o perspectivă satirică. Nu există informații exacte privind răspândirea acestor practici sexuale. În ciuda restricțiilor de natură legislativă, se poate presupune că astfel de practici erau destul de răspândite. Prostituția masculină (kagema), ca și cea feminină (yūjo), erau destul de răspândite. Tinerii care se prostituau, erau
Contact sexual anal () [Corola-website/Science/314230_a_315559]
-
(; ; , "Joĥa", "نصرالدين", însemnând „Victoria credinței”; sau numai "Nostradini"; ; ; sau numai "Afandi") este o figură satirică care a trăit în Evul Mediu (în jurul secolului al XIII-lea ), în Akșehir, și mai apoi în Konya, sub conducerea dinastiei Selgiucizilor. Nastratin a fost un învățat și filosof care sprijinea oamenii de rând în defavoarea elitelor, cunoscut pentru povestirile sale
Nastratin Hogea () [Corola-website/Science/313305_a_314634]
-
Ambrose Gwinnett Bierce (24 iunie 1842 - 1914?) a fost un editorialist, jurnalist, scriitor și satirist american. Este cunoscut în special pentru creația sa "An Occurrence at Owl Creek Bridge", cât și pentru dicționarul satiric "Dicționarul diavolului". Vehemența sa ca și critic, mott-ul său „Nimic nu contează” și viziunea sardonică asupra naturii umane reliefată în scrierile sale i-au atras porecla "Bitter Bierce". În ciuda reputației de critic feroce, Bierce este cunoscut pentru încurajarea tinerilor scriitori
Ambrose Bierce () [Corola-website/Science/314882_a_316211]