2,615 matches
-
vaste și de pline de făgăduieli vor fi fost apartamentele prințesei mele la Tabriz, Zarganda sau Teheran, sufeream constant când simțeam dragostea noastră Închisă Între zidurile lor, având drept unici martori niște oglinzi cizelate și niște servitoare cu priviri alunecoase. Savuram, acum, banala plăcere de-a fi văzuți Împreună, soț și soție, braț la braț, de-a fi Învăluiți de aceleași priviri străine, și până târziu În noapte evitam să ne Întoarcem În cabina pe care o alesesem, totuși, printre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
jos, la umbra unui pom, și, În timp ce mâncau, stăteau de vorbă. Câinele păstra Întotdeauna partea cea mai bună pentru sfârșitul mesei, Începea prin a expedia feliile de pâine și numai după aceea se dăruia plăcerilor cărnii, mestecând fără grabă, conștient, savurându-i suculențele. Distrat, violoncelistul mânca cum se nimerea, se gândea la suita În re major de bach, la preludiu, un anumit pasaj Îndrăcit În care i se Întâmpla să se oprească de câteva ori, să ezite, să se Îndoiască, lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
subtilă și agresivă, era îmbrăcat într-o cămașă de blugi și pantaloni deschiși la culoare, mesteca încet, plin de grație, nu ca mine, care deja îmi golisem farfuria, ia-o mai ușor, mă ceartă el, nu ești în stare să savurezi nimic, mă ridic să iau desertul, îmi aranjez rochia neagră pe coapse, un bărbat de la masa vecină mă privește, dar eu îl ignor, oare de ce anume mă tot plâng atâta, prăpăstiile se deschid cu atâta ușurință, e de-ajuns să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
auzit nimic. A venit chelnerul să ne ia comanda. După ce a ales aperitivele și supa, Nagasawa a comandat rață, iar eu și Hatsumi am cerut biban de mare. Mâncarea a sosit una câte una, ceea ce ne-a permis să ne savurăm vinul și să conversăm pe îndelete. Nagasawa ne-a vorbit mai întâi despre examenul pentru Ministerul de Externe, subliniind că majoritatea candidaților sunt, de obicei, niște lepădături care ar trebui aruncate la canal, deși, a recunoscut el, printre ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
făceam să râdă, hohotele ei treceau parcă prin penis. Am rămas îmbrățișați mult timp. — O, e minunat! exclamă Reiko. — Nici în mișcare nu e rău, am zis eu. Hai, mai încearcă! Am ridicat-o puțin, am intrat adânc și am savurat, din plin, senzația de mișcare în cerc până când am ejaculat iar. Ne-am împreunat trupurile de patru ori în noaptea aceea. De fiecare dată, Reiko rămânea în brațele mele, tremurând ușor, cu ochii închiși, suspinând. — N-am să mai fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu șuncă și ou pe pîine de secară. Pe tejghea era lăsat un Miami Herald, ediția de noapte, și cît mîncă și-și bău cafeaua citi despre rebeliunea militară din Spania. Simți cum se scurge gălbenușul cînd mușcă din sendviș, savură murătura, oul și șunca și mirosul cafelei de dimineață. — Chiar că au ceva necazuri pe-acolo, Ă? spuse bărbatul de la tejghea. Era un tip În vîrstă cu fața bronzată pînĂ la cozorocul șepcii și pistruiată și albă deasupra. Roger observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
în regulă. Mă rog, nu chiar, dar nu i-aș fi vărsat paharul și nu m-aș fi făcut de râs. Aș fi fost în stare să stau aici, să fac conversație și să-l pândesc din când în când, savurând absurda, dureroasa plăcere de a-i fi alături. Aș fi pretins că era într-adevăr Patrick și că în orice clipă s-ar putea întoarce către mine, zâmbind sau spunând ceva sec, în stilul propriu. Apoi m-aș fi uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
el să plătească, îl critica tot timpul și era mereu nemulțumită. E egoistă, obsedată de propria ei persoană și superficială. Se consideră cea mai grozavă ființă din lume și așteaptă mereu complimente. Finn e în elementul său și pare să savureze fiecare moment. Când termină, are o figură foarte satisfăcută. Charlotte aplaudă iar. —Excelent, zice. Așadar... încep eu. Ar trebui să-i mulțumim lui Finn că ne-a împărtășit din experiența sa, spune Daisy. Cu plăcere, declară Finn foarte fericit. — Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
s-a întristat că nu eram prezentă în carne și oase. Fir-ar să fie! Iar mă pierd în amintiri și m-am săturat de ele. Îmi vine în minte comparația cu efectul dezastruos al zahărului asupra sănătății: mesteci, mesteci, savurând dulceața trecătoare, și te alegi, în final, cu o teribilă durere de dinți. Trebuie să fac ceva constructiv, să-mi schimb starea de spirit. Așa că îi dau un telefon lui Jake. Nu e acasă, așa că îi las un mesaj și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
a fân proaspăt și a baligă de cal. Foarte mulți plozi își petrec timpul pe pajiștile din jurul grădinii zoologice, nebuni de fericire că se află în vecinătatea animalelor. Pentru moment, zarva lor s-a potolit, deoarece sunt foarte ocupați să savureze înghețatele și pufuleții de la chioșc. Am o idee, zice Jake. Cum ar fi? — Ia-ți un caiet, unul ieftin, pentru clasa întâi. Numai să fie bine legat, să nu-i zboare foile. —OK, altceva? —De câte ori te bântuie un gând obsesiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în timpul diverselor emisiuni sportive. Era clar că se simțea foarte satisfăcut. Nu trebuia să le ofere nimic dacă n-avea chef. Nu era nevoie să fie deschis față de ei. Putea să rămână doar Patrick, punctul lor de referință, care își savura băutura în tăcere și se bucura de compania lor. Aș fi dat orice să se manifeste așa și față de mine. Am încercat să discut cu el despre filme, fotbal și alte chestii care-i erau pe plac, neținând cont de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Imaginează-ți ce fețe ar face toți! spun printre hohote. Să împărțim toți trei aceeași cameră... Nici acum nu-i prea târziu, sugerează Daisy, ridicând din sprâncene. — Nu, n-are rost. Am luptat pentru patul ăsta, așa că rămân aici, să savurez victoria împotriva Domnișoarei de pe Planeta Sparanghelului. Finn bagă capul pe ușă. — Ce vă tot hliziți aici? întreabă el bănuitor. Vorbim despre un ménage à trois, îi răspundem într-un glas, amuzându-ne copios. Finn se holbează la noi foarte neliniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în materie de cricket sau - de ce nu? - cu scula lui. Oricum, altceva nu cred că mai știe. S-a dus pe urmă să vrăjească două fetișoare de teapa lui, pe nume Flopsy și Mopsy (nu fabulez!), care par să-i savureze poantele inteligente. Judecând după gesturile lui, trebuie să fi ajuns la subiectul de discuție numărul patru. Aș vrea să vorbesc cu Daisy, dar ea nu se dezlipește de Finn și continuă să-i facă ochi dulci. În mod paradoxal, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
va continua așa, își exprimă cealaltă acordul. E clar că ceva mai grav de atâta nu pot spune fetițele astea despre nimeni. Ciocnesc apoi paharele râzând răutăcios. Găsesc o bancă liberă și o caut pe Daisy din priviri, sperând să savurăm împreună acest spectacol nemaipomenit. N-o zăresc nicăieri. Poate că s-a dus sus, să se schimbe, și nu m-am întâlnit cu ea fiindcă am coborât cu Finn pe scara principală. Acesta pare complet rupt de necazurile lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ți-a zis că nu sunteți făcuți unul pentru altul? O aprob din nou. —Este revoltător. Ți-a dat papucii, ca apoi să se dea imediat la tine? — Chiar îmi făcea ochi dulci și aluzii deocheate, precizez eu, în timp ce îmi savurez băutura. Zâmbea și mă privea cam pofticios. —Doamne! Ciudați mai sunt masculii ăștia! Te roagă: „Fii iubita mea și hai cu mine în weekend!“, dar în secunda următoare se răzgândesc: „A, nu, ceva nu e în ordine!“. Oricum, finalul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
În prada păcatului nu le e dat să-l clintească din loc. (Wolfram von Eschenbach, Parzival, IX, 477) Colonelul nu-mi plăcuse, dar mi se păruse interesant. Poți sta să privești Îndelung, fascinat, până și un gușter. Eram pe cale să savurez primele picături de venin care aveau să ne ducă pe toți la pierzanie. M-am dus din nou la Belbo În după-amiaza următoare și am stat puțin de vorbă despre vizitatorul nostru. Belbo zise că i s-a părut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cearșafurile mai umede decât erau după-amiaza. Jacopo insistase să ne punem din timp În pat „preotul“, un fel de cavou oval care ține cuverturile ridicate și pe care se pune un grătar cu jăratic -asta probabil ca să ne facă să savurăm toate plăcerile vieții de conac. Dar când umezeala e latentă „preotul“ o scoase la suprafață și simți o căldură delicioasă, dar pânza pare udă. Răbdare. Am aprins un abajur din acelea cu franjuri, unde mici gâze aripile-și bat ’nainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
caiete groase, în care Adelina își nota orice afront pe care i-l făcuse Leo. Se îndoia, totuși, că femeia cu înfățișare bucălată și buclată i-ar fi făcut felul iubitului său. Ca să-și alunge suspiciunile și să-și poată savura cafeaua, Cosmin luă două calmante, apoi dădu drumul la televizor. Înauntru, figura rigidă a primului-ministru Tăriceanu, supranumit Kuki, cu mâinile și cravata spânzurându-i de-a lungul șoldurilor largi, spunea cu glas metalic în fața unui microfon roșu că gata! dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să mănânce. Ce face mamă-ta Luminița?a întrebat-o Florica. — Fierbe bulionul pentru iarnă. —Deja? A adus unchiul niște roșii frumoase și cu ce mai aveam în grădină, vrea să facă mai mult bulion să-i dea și tușichii. Savurând perele, Radu le-a spus. — Vezi că nu este chiat atât de rea tanti Florica. Nu, că ne-a dat pere. Teofana, care o cunoștea foarte bine pe Florica, nu a spus nimic. Nu v-ați săturat de joc?a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mâncarea și începeau planurile pentru zilele următoare, cântecele și jocurile. În ceaun fierbea mămăliga și în oale ciorbele. Făcea Rusalda niște ciorbe de pasăre atât de gustoase, încât și Prințesa căreia nu-i plăceau mâncărurile cu carne de pasăre, le savura. În strachina ei, întotdeauna Dedi era atentă să i se pună pulpa de la pui sau de la găină. —Rusaldo! Să pui cotoiul ăl mare în strachină la Prințăsă. Auzi, fă! —Iacă, l-am și pus. —Așa, fă, să crească puradela mare
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
când eram mic. În clipa aceea Teofana a avut un simțământ imperceptibil, amintindu-și că așa i se spunea și ei în șatră. Din nou l-a simțit pe Alexandru ca un protector. După ce-au terminat cu puiul, Alexandru savurează în gol. — Ce-ar fi mers acum un pahar de la Bachus. — Zeul vinului și al veseliei la romani. La greci se numea Dionysos, afirmă Teofana. — Da! Era un tânăr frumos, așa ca mine, glumește Alexandru în râsetele tuturor. Purta un
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
luxat. La naiba! Adrianus a fost conectat și el! Deci, chiar am dreptate! Memoria nu-mi joacă feste. Da! Orice problemă devine îngrozitor de simplă, după ce este rezolvată! Doamne! Neîndoielnic, așa a fost și așa și trebuie să fie! gândește Fratele, savurând încă plăcerea prospătului său triumf speculativ-lingvistic. Triumf pe care tocmai se pregătea să-l împărtășească fericit și amicilor săi, când, întorcându-se de la pisoar, la masa de pe prispa birtului, observase cum lovise dezastrul! Uraganul Katrina era nimic, un moft, un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Îi puse masca transparentă pe gură și nas și deschise valva. Ripley inhală profund. Plămânii i se umplură cu o minunată aromă. Închise ochii, lăsând valurile răcoroase, nespus de plăcute, să-i redea viața. Nu făcu nici o mișcare în timpul operației, savurând unda binefăcătoare. La urmă, îndepărtă masca și respiră normal. Se gândi mai întâi la presurizare. Cloazonurile de etanșeizare se redeschiseseră automat, salutând în acest mod reinstaurarea atmosferei. Se punea o nouă problemă totuși. Fiindcă pentru a înlocui, aerul pierdut nava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
acceptă conducătorii, în nepăsarea cu care se lasă dominate de anumite idealuri și conduse spre anumite destine. Cine are urechi de auzit, să audă... 6. Hainele împăratului. Un manifest stîngaci Vorbește cu mine... Așa că i-am explicat : oamenii liberi nu savurează și nu apreciază libertatea. O luăm ca atare. Ca pe aer. Nu simțim lipsa aerului decît atunci cînd ne sufocăm. M-am gîndit mult zilele acestea, la cumpăna de temere și speranță dintre ani, aniversări și alegeri, la aceste cuvinte
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
era nimeni, doar mai departe o femeie în vârstă, cu un cățel cafeniu, cu vestuță, după ea. O țineam pe Gina după umăr, iar ea, blândă și delicată, știa că sânt ultimele clipe ale unei legături în definitiv frumoase și savura acea melancolie a sfârșitului. I-am vorbit liniștit, i-am spus încă o dată că nu pot renunța la ea, că o iubesc foarte mult. Ea mi-a răspuns că putem rămâne prieteni și că prietenia e un sentiment mai frumos
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]