4,770 matches
-
lângă sat . Lua o parte din pădure Și-o bucată de islaz . S-a luptat ca să le fure Să aiba-n curte parc și iaz . E vechiul loc de adăpat , Pentru copii un colț de răi Loc de joacă și scăldat Începând din luna mai . Da dom’ primar ne-a lămurit Că nu-i nici vorbă de furat : -Cu acte omu-a dovedit, Da e lumea rea în sat . -Ce fel de act , de unde e? Că n-am avut în sat moșie
NECAZ de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350693_a_352022]
-
de culoare roșie. Pentru viitorii turiști, vin cu un sfat: dacă ați vizitat Piața Roșie în timpul zilei, neapărat reveniți seara. Pe una din laturile lungi se găsește GUM, un magazin universal renumit, care la căderea nopții este puternic luminat și scaldă într-o lumină feerică toate palatele cărămizii care mărginesc Piața Roșie. Impresia este de basm, pare că treci printre palate de ciocolată. Piața cea mai mare și mai cunoscută din Sankt Petersburg este Piața Palatului, atât de largă încât, ca
DOUĂ CAPITALE IMPERIALE de DAN NOREA în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350662_a_351991]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > PĂȘIND DESCULȚ PRIN ROUA AMINTIRILOR... Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2019 din 11 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Pășind desculț prin roua amintirilor, În dimineți scăldate în raze de soare, În clipe de-altădată, pline de culoare, Trezind ușor o lume a trăirilor... Emoții vii și vechi prind viață și contur, O clipă se transformă brusc într-un imens vis, Ce pare-o plimbare-ntr-un
PĂŞIND DESCULŢ PRIN ROUA AMINTIRILOR... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350746_a_352075]
-
Mă-mbată miresme sub cer de opal Și-un gând răstignit de tăcere Când lacrima florii de portocal Mă umple de-a Ta mângâiere. Inundă-mă, Doamne, cu albul din flori Cărări de Lumină-mi deschide Și-n roua ce scaldă privirea în zori Tristețea-mi cu zâmbet ucide. De rupe din suflet destinul-șacal Și-azvârle cu șerpii de foc Tu-n lacrima florii de portocal Găsește-mi, sfielnic, un loc... Mă poartă-n iubire pe-un țărm liniștit Și-mi
VISÂND PE MALUL MĂRII PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358839_a_360168]
-
Mă-mbată miresme sub cer de opal Și-un gând răstignit de tăcere Când lacrima florii de portocal Mă umple de-a Ta mângâiere. Inundă-mă, Doamne, cu albul din flori Cărări de Lumină-mi deschide Și-n roua ce scaldă privirea în zori Tristețea-mi cu zâmbet ucide. De rupe din suflet destinul-șacal Și-azvârle cu șerpii de foc Tu-n lacrima florii de portocal Găsește-mi, sfielnic, un loc... Mă poartă-n iubire pe-un țărm liniștit Și-mi
VISÂND PE MALUL MĂRII, PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358837_a_360166]
-
sublim și cete de îngeri cu surle de-argint și trompete de-alamă coboară-n căsuța-ți modestă aducând bucurie... vreau să-ți mângâi privirea iar zâmbetul drag să-mi deschidă ferestre ce fost-au deunăzi cernite vreau să-mi scald răvășirea în ochii tăi tandri, adânci. De Crăciun vreau să-ți simt mângâierea, MAMĂ, din doruri să facem cununi împletite cu lacrimi din stele... aburind de miresme alese să gustăm cozonacu-amândouă numărând fulgi de nea să ne spunem povești iar
DE CRĂCIUN, CU TINE, MAMĂ! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358881_a_360210]
-
-i plină de origami sejur în deltă - din sânge-o picătură taxa de mediu gata concediul - amintire de la băi blânda de țânțar cri - cri în iarbă - tot mai ușor îmi pare drumul spre casă luna lui cuptor - în bulboană se scaldă până și umbra frunza pe valuri - pentru păstrăvul flămând încă un eșec cerul mohorât - în firidă gutuia lampă de veghe luna plină - peste candela stinsă pânza de paing boare pe iezer - în zbor planat spre lună frunza de arțar stol
IOAN RASINARU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358916_a_360245]
-
Ci iarăși mă împrăștii Aproape clandestin Când trag copii cu prăștii, În cioburi de destin ------------------------ Ce dor mi-era de-o mămăligă caldă Și de-un ceaun cu lapte fiert Când lingurile saltă-n ritm alert Și sudoarea frunțile ne scaldă Mă văd copilul așezat pe vatră Și lingura de lemn, mereu prea mică Pândit cumva de-o ceată inamică Când șoarecii de foame parcă latră Și mă luam la-ntrecere cu mine În gândul meu naiv c-o să mă satur
DOR de ION UNTARU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358951_a_360280]
-
ea o vocaliză O apuci subit spre polul nord Și faci revelionul pe-o banchiză De n-oi muri de foame-ntr-un fiord Orice-ar fi, eu nu îi văd defectul O iubesc ca-n săptămâna oarbă Când se scaldă, vine și prefectul Că se isc' vârtejuri, să n-o soarbă Vin jandarmii cu echipamentul Legați la ochi să nu-i tragă păcatul Cu mic, cu mare, e prezent tot satul Și-un ziarist de la „Evenimentul” Și cum pășește grațios
DRAGA MEA de ION UNTARU în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358973_a_360302]
-
mine, Dușmanul se apropie, vine, vine...! Dromichete, mândru rege din fund de așezare, Burebista mărit, stăpânitor al neamului dintre hotare, Duras prea înțelept, strămoși ai Daciei străbune, Ridicați-vă în țară, însuflați fapte bune! Ne amenință dușmanul munții noștri sfinți Scăldați cu sânge de părinții noștri, părinți. E la grea încercare al Daciei popor! El știe să moară Pentru scumpa noastră țară! El știe să fie învingător. Înainte deci! Pe viață în mândrie, Pe moarte, în viață vie! ( Fulgeră, tună și
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
spre a ne da minuni care să ne bucure, poetul se autodevoră. Conștiința de ființă damnată nu lipsește din autoportretul lui S. Olariu: „eu sunt un lup singuratic/un dobitoc pe cale de dispariție/o fiară nebună, nebună, nebună/care se scaldă noaptea/în râul rece al morții”. (p.5) „Râul rece al morții” este Lethe din mitologia elină, cel pe care Orpheu cu harfa sa l-a trecut, în extraordinara sa aventură pe tărâmul de dincolo în căutarea minunatei sale Euridice
MĂŞTILE POETULUI de SORIN OLARIU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359252_a_360581]
-
vieții- Femeia. Inima ce se află în centrul Creației. Am privit lumea Cu ochii trupului meu, Prin misterul zămislirii. Am adunat Lumina în inima mea, Lumina ce mi-a învăluit pruncii- Veșnicia vieții pe Pământ, Și Armonia în care se scaldă Lumea. Pasărea albastră din inima mea, Se ridică în Înalt, Pentru a-și striga Iubirea. Atunci, Câmpia a înflorit În toate culorile Curcubeului, Muzica sferelor Mi-a mângâiat sufletul, Armoniile ei mi-au învăluit trupul Ca un rug, Rugul din
VIAŢA- ACUM ŞI AICI! de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359335_a_360664]
-
ecoul pașilor / gândind că n-au obosit încă.” În spatele textului poetic veghează un înger păzitor, o voce a rațiunii venită din copilărie, dar și o umbră... un glas al materiei aflată într-o continuă devenire și transformare. Versurile expresive, metaforele - scăldându-se în ape limpezi și clare - impresionează și aduc un plus de prospețime și de scânteiere. „un cântec de lumină ninge-a mister prin crengi când ciutura-nflorită adânc coboară-n suflet.”... (Un cântec de lumină) Fire aleasă și cultivată
INTRE VERDE SI ALBASTRU- VOLUM DE AUTOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359300_a_360629]
-
Am să-l îngrop, ca la-nviere să sară sprinten în picioare... Acoperă cadavrul, apoi o ia la fugă. Scena 4 Glasul de tunet al Domnului îl încremenește: Unde-ai pornit în fuga mare tu-ntruchipare-a rătăcirii? Ai mâinile scăldate-n sânge, iar firea ta-i dușmană Firii... Credeai că poți să te ascunzi de ochiul Meu preavigilent, când sângele lui Abel strigă că te-ai purtat ca un dement? (Cain tremură și cade cu fața la pământ, murmurând: Îndurare, Doamne!) Domnul
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
câteva rânduri care fac parte din primele pagini ale cărții de debut “Iubirile unui pescar “- povești pescărești și de viață. “... Într-o zi, mai mulți copii de vârsta mea, până pe la zece ani, am plecat la lac, hotărâți să ne scăldăm și să prindem pește. Cum la undițele noastre nu venea niciun pește, am început noi să-l prindem cu mânuțele. Aceștia erau de fapt mormoloci de broască, pui cărora nu le dăduseră încă piciorușele. Cu un asemenea trofeu m-am
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359344_a_360673]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > DEPARTE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 353 din 19 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Departe Am întâlnit pe ambele versante Poieni scăldate-n liniști și lumină, Străine de rumoarea citadină. Văd albe margarete, elegante. Senzație de operă divină Cum nu e evidentă în pliante: În vii alcătuiri luxuriante Și cântece de îngeri în surdină. Pe-aici vin filozofii și poeții Și pictorii
DEPARTE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359490_a_360819]
-
sape furios cu sapa printre rândurile de fasole. După un timp o văzu pe Adriana trebăluind ceva prin curte. Emil se sprijinii în sapă și privii departe la orizont, ziua se pleca spre seară, razele aurii ale soarelui ce apunea scăldau totul cu lumină, se auzea prin preajmă behăitul oilor și al caprelor, pe văile și dealurile acelei câmpii unde ei locuiau oamenii își aduceau vacile de la păscut, curând avea să se sfârșească și acea zi ce pe el îl incomoda
CADOUL de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359438_a_360767]
-
În mine am să te cuprind De cerul eu ar fi să-l sting Căci e lăsat de Dumnezeu Rotundul dintre-un TU și EU ȘI TE CUTREIER CU SĂRUTURI Încep de-aici, din ochiul stâng Unde iubirea mi-am scăldat În lacul tău albastru și adânc Când frica praf pe ea a așezat Și urc încet peste sprânceană Pe frunte vreau să m-odihnesc Pe buze-mi s-a lipit o geană O las pe-un râd și iar pornesc
FUGA ÎN SPIRALĂ (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360274_a_361603]
-
Autorului Trunchiul meu s-a umplut de inele, Am ajuns stejar bătrân, Bat viscole prin frunzele mele, Iernile-mi fură frunza din sân. Poate-or mai veni primăveri calde, Să-nfrunzesc în haină nouă, Inelele mele aș vrea să se scalde Prin ploi de vis și prin rouă. Îmi număr anii, nu îi ascund, Mi-e greu piciorul, mă doare o mână, Argint a trecut prin părul cărunt Și rădăcina îmi e bătrână. M-am ascuns adesea-n cuvânt Mi-au
INELE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360310_a_361639]
-
oamenii au crescut cu credință în Dumnezeu, cu bun simț și respect pentru tradiție. Frații mamei au cântat la ceteră și dorința mamei a fost ca fiicele ei să cânte. Pentru aceasta la naștere a respectat superstiția de a le scălda în oală nouă. Anuța Crișan s-a născut în luna mai, în cântecul privighetorilor și în mirosul florilor, fapt evocat în melodia proprie „Măicuța când m-o făcut”: „Măicuța când m-o făcut/Doamne, bine i-o părut./ Flori de
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360255_a_361584]
-
luna mai, în cântecul privighetorilor și în mirosul florilor, fapt evocat în melodia proprie „Măicuța când m-o făcut”: „Măicuța când m-o făcut/Doamne, bine i-o părut./ Flori de mai mi-o adunat/Și în rouă m-o scăldat./ Dimineața pe răcoare/ În cânt de privighetoare/ M-o adus mama pe lume,/Ană ca a ei mi-o pus nume./ S-o rugat să știu cânta/Să îi stâmpăr inima./ Voie bună ori supărare/ Io să-i fiu de
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360255_a_361584]
-
localității lor este cântecul „Pe Valea Agășului” compus de Maria Tătaru pentru Ansamblul „Mugurașii”: „Pe Valea Agășului, la, la,/Am deschis ochii întâi/Lângă părinții mei dragi/Muntele cu brazi și fagi./ Măicuța m-o legănat/Lângă Trotuș m-o scăldat/Glasul mi-i lin și curat,/ Că în Trotuș m-o scăldat./ Crești pădure și te-ndeasă/ Numa loc de-o casă-mi lasă/ Loc de-o casă și-o ogradă/Cine-a trece să mă vadă/Sus în vârful muntelui
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360255_a_361584]
-
Ansamblul „Mugurașii”: „Pe Valea Agășului, la, la,/Am deschis ochii întâi/Lângă părinții mei dragi/Muntele cu brazi și fagi./ Măicuța m-o legănat/Lângă Trotuș m-o scăldat/Glasul mi-i lin și curat,/ Că în Trotuș m-o scăldat./ Crești pădure și te-ndeasă/ Numa loc de-o casă-mi lasă/ Loc de-o casă și-o ogradă/Cine-a trece să mă vadă/Sus în vârful muntelui/S-ascult glasul cucului./” Membrii ansamblului poartă costume populare specifice localității Agăș
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360255_a_361584]
-
universuri paralele Ieșind dintr-unul, nu știam că ele Se mișcă-n sens contrar după un cod Gulfstreamul purtând apele calde Înspre nord, părea că s-ar fi rupt un echilibru. Dar pe dedesubt Apele reci vin țărmuri să le scalde Părăseam materia și lestul Dincolo pătrunde numai zborul Eu eram și gând dar și fiorul Fără recuzita și tot restul M-a prins seara la un cap de pod Rebus poate sau doar paradox Balanța altui echinox Când fluturii pornesc
LESTUL ŞI ZBORUL de ION UNTARU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360362_a_361691]
-
ca veninu-n inimioară. Iubirea - gingașă floare o primim și o dăruim cu ardoare, cât trăim, celor pe care-i iubim. Iubirea-i atemporală - auroră boreală ce viața-nfrumusețează și o binecuvantează. Iubirea-i vâltoare-n limpezi ape curgătoare șerpuind unduitoare, scăldate-n raze de soare. Iubirea este furtună, vifor sau văpaie, este jarul ce mocnește, nu-i un foc de paie. Iubirea-i torentul care ne prinde-n al lui șuvoi și ne duce în ispită, în păcat, pe amândoi. Iubirea
IUBIREA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360354_a_361683]